Legea contabilităţii nr. 82/1991 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 27 decembrie 1991.

CAP. 1

Dispoziţii generale

ART. 1

Regiile autonome, societăţile comerciale, instituţiile publice, unităţile cooperatiste, asociaţiile şi celelalte persoane juridice, precum şi persoanele fizice care au calitatea de comerciant au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi.

ART. 2

Contabilitatea, ca instrument principal de cunoaştere, gestiune şi control al patrimoniului şi al rezultatelor obţinute, trebuie să asigure:

a) înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la situaţia patrimonială şi rezultatele obţinute atât pentru necesităţile proprii ale persoanelor prevăzute la art. 1, cât şi în relaţiile acestora cu asociaţii sau acţionarii, clienţii, furnizorii, băncile, organele fiscale şi alte persoane juridice şi fizice;

b) controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate şi al procedeelor de prelucrare utilizate, precum şi exactitatea datelor contabile furnizate;

c) furnizarea informaţiilor necesare stabilirii patrimoniului naţional, execuţiei bugetului public naţional, precum şi întocmirii balanţelor financiare şi a bilanţului pe ansamblul economiei naţionale.

ART. 3

(1) Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională.

(2) Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută.

ART. 4

Ministerul Finanţelor emite planul de conturi general, modelele registrelor şi bilanţurilor contabile, formularele comune privind activitatea financiară şi contabilă, normele metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora. Pentru bănci acestea se elaborează de Banca Naţională a României şi se aprobă de Ministerul Finanţelor.

ART. 5

(1) Persoanele prevăzute la art. 1 au obligaţia să conducă contabilitatea în partidă dublă şi să întocmească bilanţ, respectiv dare de seamă contabilă în cazul instituţiilor publice, denumit în prezenta lege bilanţ contabil.

(2) Ministerul Finanţelor stabileşte categoriile de persoane care pot ţine contabilitatea în partidă simplă, precum şi cele care întocmesc bilanţ contabil.

ART. 6

(1) Înregistrările în contabilitate se fac cronologic şi sistematic, potrivit planurilor de conturi şi normelor emise în condiţiile prevederilor art. 4.

(2) Orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

(3) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat ori le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

ART. 7

(1) Înregistrarea în contabilitate a bunurilor mobile şi imobile se face la valoarea de achiziţie, de producţie sau la preţul pieţei, după caz.

(2) Creanţele şi datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală.

ART. 8

(1) Persoanele prevăzute la art. 1 au obligaţia să efectueze inventarierea generală a patrimoniului: la începutul activităţii; cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării sale; în cazul fuzionării sau încetării activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.

(2) Ministerul Finanţelor poate aproba excepţii de la regula inventarierii anuale pentru unele bunuri cu caracter special aflate în administrarea instituţiilor publice şi a regiilor autonome, la propunerea ministerelor de resort.

ART. 9

Evaluarea elementelor patrimoniale pe baza inventarierii şi reflectarea acestora în bilanţul contabil se fac potrivit normelor stabilite de Ministerul Finanţelor.

ART. 10

Documentul oficial de gestiune al persoanelor prevăzute la art. 1 îl constituie bilanţul contabil, care trebuie să dea o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute.

CAP. 2

Organizarea contabilităţii patrimoniului

ART. 11

(1) Persoanele prevăzute la art. 1 organizează şi ţin contabilitatea, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul financiar-contabil, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. Aceste persoane trebuie să posede studii economice superioare.

(2) Prin excepţie, funcţiile respective pot fi îndeplinite şi de persoane cu studii medii, care au calificare corespunzătoare în domeniu, cu avizul Ministerului Finanţelor, la solicitarea justificată a ordonatorilor principali de credite.

(3) Contabilitatea persoanelor prevăzute la art. 1 poate fi organizată şi ţinută şi de persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de contabil autorizat ori de expert contabil, care răspund potrivit legii.

(4) Răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării patrimoniului.

(5) Persoanele fizice prevăzute la alin. (1) răspund, împreună cu personalul din subordine, de ţinerea contabilităţii potrivit legii.

(6) În cazurile în care contabilitatea nu se ţine de persoane autorizate, răspunderea revine patronului.

(7) La societăţile comerciale la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte, care nu au personal calificat angajat potrivit legii sau contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii, încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate, Ministerul Finanţelor stabileşte, în funcţie de evoluţia inflaţiei şi de dezvoltarea profesiei, limite valorice privind nivelul cifrei de afaceri de la care există obligaţia de a încheia contracte pentru întocmirea bilanţului contabil numai de către persoane fizice sau juridice autorizate.

(8) Instituţiile publice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte sau care nu au personal angajat cu contract individual de muncă pentru conducerea contabilităţii şi întocmirea dărilor de seamă contabile privind execuţia bugetară pot încadra personal de specialitate prin încheierea de convenţii civile, plata serviciilor urmând a se face din fondul de salarii prevăzut în bugetele acestora, în conformitate cu prevederile reglementărilor legale specifice unităţilor respective.

(9) În cazul în care instituţiile publice nu pot încadra personal de execuţie în condiţiile alin. (8), contabilitatea se poate ţine şi de societăţi comerciale de expertiză contabilă sau de persoane fizice autorizate potrivit legii, pe bază de contracte pentru prestări de servicii. Încheierea contractelor se face pe bază de licitaţii pentru achiziţii publice de bunuri şi servicii, organizate în conformitate cu reglementările legale. Plata serviciilor respective se face din credite bugetare cu această destinaţie şi numai în limita cheltuielilor de personal care ar trebui efectuate de unitate, în condiţiile în care aceasta ar avea angajat personal de specialitate cu contract individual de muncă.

ART. 12

(1) Obiectul contabilităţii patrimoniului îl constituie reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile şi imobile, inclusiv solul, bogăţiile naturale, zăcămintele şi alte bunuri cu potenţial economic, disponibilităţile băneşti, titlurile de valoare, drepturile şi obligaţiile persoanelor prevăzute la art. 1, precum şi mişcările şi modificările intervenite în urma operaţiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile şi rezultatele obţinute de acestea.

(2) Deţinerea de valori materiale şi băneşti sub orice formă şi cu orice titlu, a oricăror drepturi şi obligaţii patrimoniale, precum şi efectuarea de operaţiuni patrimoniale fără înregistrarea lor în contabilitate sunt interzise.

ART. 13

(1) Contabilitatea mijloacelor fixe se ţine pe categorii şi pe fiecare obiect de evidenţă.

(2) Contabilitatea valorilor materiale se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric.

ART. 14

Valoarea acţiunilor emise sau a altor titluri, precum şi vărsămintele efectuate în contul capitalului subscris se reflectă distinct în contabilitate.

ART. 15

Contabilitatea clienţilor şi furnizorilor, a celorlalte creanţe şi obligaţii se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.

ART. 16

Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor.

ART. 17

Contabilitatea cheltuielilor finanţate din mijloace bugetare şi extrabugetare asigură atât evidenţa plăţilor de casă, cât şi a cheltuielilor efective, pe structura clasificaţiei bugetare.

ART. 18

Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor.

ART. 19

(1) În contabilitate profitul sau pierderea se stabileşte lunar.

(2) Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, potrivit legii.

CAP. 3

Registrele de contabilitate

ART. 20

(1) Principalele registre care se folosesc în contabilitate sunt: registrul-jurnal, registrul-inventar şi cartea mare.

(2) Ministerul Finanţelor poate excepta folosirea unora dintre aceste registre de către unele persoane prevăzute la art. 1.

ART. 21

Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia acestora şi se prezintă în mod ordonat şi completate, astfel încât să permită, în orice moment, identificarea şi controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate.

ART. 22

Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operaţiunilor patrimoniale se întocmeşte lunar balanţa de verificare.

ART. 23

(1) Persoanele fizice şi juridice care utilizează sisteme de prelucrare automată a datelor au obligaţia să asigure respectarea normelor contabile, stocarea, păstrarea sub forma suporturilor tehnice şi controlul datelor înregistrate în contabilitate.

(2) Unităţile de informatică poartă răspunderea prelucrării cu exactitate a informaţiilor din documente, iar beneficiarii răspund pentru exactitatea şi realitatea datelor pe care le transmit pentru prelucrare.

ART. 24

Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor determinate de fuziunea sau încetarea, potrivit legii, a activităţii persoanelor prevăzute la art. 1 se face pe baza documentelor corespunzătoare întocmite în asemenea situaţii.

ART. 25

Registrele de contabilitate, precum şi documentele justificative, care stau la baza înregistrărilor în contabilitate, se păstrează în arhiva persoanelor prevăzute la art. 1, timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exerciţiului în cursul căruia au fost întocmite, cu excepţia statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani.

ART. 26

În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile, se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la constatare.

CAP. 4

Bilanţul contabil

ART. 27

(1) Bilanţul contabil se întocmeşte obligatoriu anual, precum şi în situaţia fuziunii sau încetării, potrivit legii, a activităţii persoanelor prevăzute la art. 1, după caz.

(2) Pentru regiile autonome şi societăţile comerciale în care statul deţine cel puţin 20% din capitalul social, precum şi pentru alte persoane juridice Ministerul Finanţelor poate stabili întocmirea şi depunerea bilanţurilor contabile şi la alte perioade decât anual.

(3) Bilanţul contabil se compune din: bilanţ, contul de profit şi pierderi, respectiv contul de execuţie în cazul instituţiilor publice, anexe şi raportul de gestiune.

(4) Exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie, cu excepţia primului an de activitate când acesta începe la data înfiinţării, respectiv a înmatriculării, potrivit legii, a persoanelor prevăzute la art. 1.

(5) Eventualele erori constatate în contabilitate după aprobarea şi depunerea bilanţului contabil vor fi corectate în anul în care acestea se constată, bilanţurile contabile ale exerciţiilor anterioare nemaiputând fi modificate.

ART. 28

La întocmirea bilanţului contabil se au în vedere următoarele reguli:

a) posturile înscrise în bilanţ să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situaţia reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;

b) compensări între conturile ce se înscriu în bilanţ şi, respectiv, între veniturile şi cheltuielile din contul de profit şi pierderi nu sunt admise.

ART. 29

Bilanţurile contabile ale societăţilor comerciale sunt supuse verificării şi certificării de către cenzori, experţi contabili, contabili autorizaţi cu studii superioare sau societăţi comerciale de expertiză contabilă, după caz, în condiţiile stabilite de Ministerul Finanţelor. În acelaşi mod se stabilesc şi condiţiile privind verificarea şi certificarea bilanţurilor contabile ale regiilor autonome.

ART. 30

(1) Bilanţul contabil, după aprobare, se publică în condiţiile prevăzute de lege.

(2) Bilanţul contabil anual se păstrează timp de 50 de ani.

(3) În caz de încetare a activităţii persoanelor prevăzute la art. 1, bilanţul contabil, precum şi registrele şi celelalte documente la care se referă art. 25 se predau la arhivele statului, în conformitate cu prevederile Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996*), dacă legea nu dispune altfel.

------------

*) Legea nr. 16/1996 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 9 aprilie 1996.

ART. 31

(1) Un exemplar al bilanţului contabil anual se depune până cel mai târziu la data de 15 aprilie a anului următor, de către toate persoanele prevăzute la art. 1, la direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti.

(2) Instituţiile publice şi celelalte persoane juridice ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite depun un exemplar din bilanţul contabil trimestrial şi anual la organul ierarhic superior, la termenele stabilite de acesta.

(3) Ministerele, departamentele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale, prefecturile, consiliile locale, consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite, depun la Ministerul Finanţelor un exemplar din bilanţul contabil trimestrial şi anual, potrivit normelor şi la termenele stabilite de acesta.

ART. 32

Pentru verificarea calculării şi regularizarea cu bugetul de stat şi cu bugetele locale, după caz, a veniturilor cuvenite acestora, potrivit legii, persoanele prevăzute la art. 1 vor depune lunar la direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi, respectiv, a municipiului Bucureşti situaţia privind "Rezultatele financiare şi obligaţiile fiscale", conform modelului şi la termenele stabilite de Ministerul Finanţelor.

CAP. 5

Contabilitatea trezoreriei finanţelor publice, a instituţiilor publice şi bilanţul pe ansamblul economiei naţionale

ART. 33

(1) Contabilitatea trezoreriei finanţelor publice se organizează în cadrul Ministerului Finanţelor şi al unităţilor sale subordonate şi cuprinde: operaţiunile privind execuţia de casă a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat; constituirea şi utilizarea mijloacelor extrabugetare şi a fondurilor cu destinaţie specială; gestiunea datoriei publice interne şi externe, precum şi alte operaţiuni financiare efectuate în contul organelor administraţiei publice centrale.

(2) Organizarea şi conducerea contabilităţii trezoreriei finanţelor publice se efectuează potrivit normelor emise de Ministerul Finanţelor.

(3) Ministerele, departamentele şi celelalte organe centrale ale administraţiei publice, ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali de credite, precum şi instituţiile publice cu personalitate juridică din subordinea acestora organizează şi conduc contabilitatea veniturilor încasate şi a cheltuielilor efectuate, potrivit bugetului aprobat, a mijloacelor extrabugetare şi a fondurilor cu destinaţie specială.

ART. 34

(1) Contabilitatea bugetelor locale se organizează şi se conduce la nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, potrivit normelor stabilite de Ministerul Finanţelor, care să asigure înregistrarea operaţiunilor privind:

a) veniturile încasate şi plăţile efectuate în executarea bugetelor locale şi a fondurilor cu destinaţie specială, constituite potrivit legii;

b) evidenţa transferurilor din bugetul de stat şi a fondului de tezaur, constituit în condiţiile legii.

(2) Instituţiile de stat de subordonare locală, care au personalitate juridică şi ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite, organizează şi conduc contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor, potrivit bugetului aprobat.

ART. 35

Contabilitatea bugetului asigurărilor sociale de stat şi a celorlalte organe autonome de asigurări sociale, precum şi a unităţilor subordonate acestora se organizează şi se conduce de fiecare unitate de asigurări sociale.

ART. 36

(1) Ministerul Finanţelor întocmeşte anual bilanţul pe ansamblul economiei naţionale.

(2) Obiectul principal al bilanţului pe ansamblul economiei naţionale îl constituie patrimoniul naţional, cuprinzând patrimoniul public şi cel privat, inclusiv solul, bogăţiile naturale, zăcămintele şi alte bunuri cu potenţial economic, evaluate în expresie bănească.

(3) Evidenţa în unităţi naturale sau natural-convenţionale, după caz, a fondului funciar, fondului forestier, rezervelor de substanţe minerale utile şi a celorlalte resurse naturale ale solului şi subsolului se realizează de către organele şi unităţile care administrează, exploatează şi folosesc bunurile respective.

ART. 37

Bilanţul pe ansamblul economiei naţionale se prezintă Guvernului o dată cu contul general anual de execuţie a bugetului de stat.

CAP. 6

Contravenţii şi infracţiuni

ART. 38

Constituie contravenţii la prevederile prezentei legi următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni:

1. deţinerea de valori materiale şi băneşti sub orice formă şi cu orice titlu, precum şi existenţa oricăror drepturi şi obligaţii patrimoniale, fără a fi înregistrate în contabilitate;

2. primirea şi eliberarea din depozite a bunurilor de orice fel, fără documente justificative de intrare şi ieşire;

3. neîntocmirea balanţelor de verificare;

4. nerespectarea normelor emise de Ministerul Finanţelor cu privire la:

a) utilizarea şi ţinerea registrelor de contabilitate;

b) întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile patrimoniale, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea şi arhivarea acestora, precum şi reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse;

c) efectuarea inventarierii patrimoniului;

d) întocmirea, verificarea, certificarea şi depunerea bilanţurilor contabile;

e) întocmirea şi depunerea raportărilor periodice stabilite de Ministerul Finanţelor;

f) prezentarea de bilanţuri contabile şi de raportări contabile periodice, care conţin date eronate sau necorelate, inclusiv cu privire la identificarea unităţii raportoare;

g) depunerea declaraţiei din care să rezulte că persoanele juridice şi fizice prevăzute la art. 1 nu au desfăşurat activitate.

ART. 39

(1) Contravenţiile prevăzute la art. 38 pct. 1 şi 2 se sancţionează cu amendă de la 2.000.000 lei la 50.000.000 lei, cele prevăzute la pct. 3 şi 4 lit. a) - f), cu amendă de la 1.000.000 lei la 25.000.000 lei, iar cea prevăzută la pct. 4 lit. g), cu amendă de 500.000 lei. Guvernul, la propunerea Ministerului Finanţelor, poate modifica nivelul acestor amenzi în funcţie de rata inflaţiei.

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de persoanele cu atribuţii de control financiar şi de alte persoane anume împuternicite de Ministerul Finanţelor.

(3) Contravenţiilor prevăzute la art. 38 le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25 - 27.

(4) Amenzile contravenţionale prevăzute la alin. (1) din prezentul articol se suportă de persoanele vinovate.

ART. 40

Efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare şi elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanţul contabil constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii.

CAP. 7

Dispoziţii tranzitorii şi finale

ART. 41

Guvernul României va prezenta în termen de 60 de zile de la data publicării legii proiectul de lege pentru organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi*).

------------

*) Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a experţilor autorizaţi a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 30 august 1994 şi a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 42/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 29 mai 1995.

ART. 42

Ministerul Finanţelor, în termen de şase luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, va elabora regulamentul de aplicare a acesteia**) şi va actualiza şi reedita planul de conturi general, modelele registrelor şi bilanţurilor contabile, formularele comune privind activitatea financiară şi contabilă, precum şi normele metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora. Până la reeditarea acestora se utilizează în continuare planurile de conturi, instrucţiunile de aplicare a acestora şi normele contabile existente, actualizate pe baza actelor normative ce se vor adopta în această perioadă.

------------

*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 704/1993 pentru aprobarea unor măsuri de executare a Legii contabilităţii nr. 82/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 şi 303 bis din 22 decembrie 1993.

ART. 43

(1) Unităţile din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională vor conduce contabilitatea, cantitativ şi valoric, pentru toate bunurile aflate în administrarea acestora, pe baza normelor proprii avizate de Ministerul Finanţelor.

(2) Trecerea la evidenţa cantitativ-valorică se va realiza până la data de 31 decembrie 1999, pe baza programelor elaborate de unităţile respective, aprobate prin hotărâre a Guvernului.

ART. 44

Ministerul Finanţelor exercită controlul asupra modului în care se aplică prevederile prezentei legi.

ART. 45

Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1992 ***).

------------

***) A se vedea şi datele de intrare în vigoare a actelor normative modificatoare.

ART. 46

Prevederile prezentei legi se aplică şi subunităţilor fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, ce aparţin persoanelor prevăzute la art. 1 cu sediul sau domiciliul în România, cât şi subunităţilor cu sediul în România, ce aparţin unor persoane juridice sau fizice cu sediul sau domiciliul în străinătate.

ART. 47

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

- Decretul nr. 375/1956 privind reconstituirea actelor, documentelor şi evidenţelor cu conţinut financiar pierdute, sustrase sau distruse, publicat în Buletinul Oficial nr. 22 din 4 august 1956;

- Hotărârea nr. 1.885 din 28 decembrie 1970 cu privire la organizarea şi conducerea contabilităţii, atribuţiile şi răspunderile conducătorului compartimentului financiar-contabil, publicată în Buletinul Oficial nr. 156 din 29 decembrie 1970;

- Hotărârea nr. 1.533/1973 privind formularele cu regim special, publicată în Buletinul Oficial nr. 189 din 2 decembrie 1973;

- Hotărârea nr. 1.116/1975 privind îmbunătăţirea analizei pe bază de bilanţ, creşterea operativităţii şi calităţii informaţiilor cu privire la rezultatele economico-financiare ale unităţilor socialiste de stat, publicată în Buletinul Oficial nr. 127 din 5 decembrie 1975;

- orice alte dispoziţii contrare prevederilor prezentei legi.