Documentar privind impozitarea veniturilor din dividende obtinute din Romania de un rezident in Confederatia Elvetiana

16 Mai 2013, Documentare Fiscale

Confederatia Elvetiana face parte din Asociaţia Europeana a Liberului Schimb, ca membru fondator (vezi http://www.efta.int/about-efta/the-european-free-trade-association.aspx), insa nu este si parte a Acordului privind Spațiul Economic European, pe care nu l-a semnat alaturi de Islanda, Principatul Liechtenstein si Regatul Norvegiei.

In consecinta, o persoana juridica rezidenta in Confederatia Elvetiana nu poate beneficia conditiile de scutire de la plata impozitului pe veniturile din dividende obţinute din România de nerezidenţi reglementate prin prevederile art.117 lit.h) din Codul fiscal, deoarece conditiile respective sunt aplicabile numai "... unei persoane juridice rezidente într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în unul dintre statele Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, ori unui sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb ..."

In situatia in care, o persoana juridica rezidenta in Confederatia Elvetiana are calitatea de beneficiar efectiv al unor venituri din dividende obtinute din Romania, poate beneficia de scutirea de impozit asupra acestor venituri in conditiile stipulate in “Acordul încheiat între Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană de stabilire a unor măsuri echivalente cu cele prevăzute de Directiva 2003/48/CE a Consiliului privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi”, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L385/30 din 29 decembrie 2004, coroborate cu LEGEA nr. 261 din 7 decembrie 2011 pentru ratificarea Protocolului dintre România şi Confederaţia Elveţiană, semnat la Bucureşti la 28 februarie 2011, de amendare a Convenţiei dintre România şi Confederaţia Elveţiană privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere şi a Protocolului anexat, semnate la Bucureşti la 25 octombrie 1993.

Persoana juridica romana – platitoare a veniturilor din dividende poate aplica cota de impozitare zero asupra veniturilor din dividende platite beneficiarului efectiv rezident in Confederaţia Elveţiană, daca la data platii veniturilor sunt indeplinite conditiile reglementate prin art.118 din legea 571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu normele metodologice date in aplicarea acestuia.

Intre Confederatia Elvetiana si Comunitatea Europeana a fost incheiat un Acord privind implementarea unor masuri echivalente celor prevazute de Directiva Consiliului CE 48/2008 cu privire la impozitarea veniturilor din economii sub forma plati dobanzilor, care a fost publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L385/30 din 29 decembrie 2004 si a intrat in vigoare incepand cu data de 01 ianuarie 2005.

Prevederile acestui Acord au devenit obligatorii si pentru Romania incepand cu data de 01 ianuarie 2007 (data aderarii la spatiul comunitar), potrivit art.6 din Actul privind conditiile de aderare a Republicii Bulgaria si a Romaniei si adoptarii tratatelor pe care se intemeiaza Uniunea Europeana (parte integranta a Legii 157/2005 pentru ratificarea Tratatului de aderare a Bulgariei si Romaniei la UE):

ART. 6 (1) Acordurile sau convenţiile încheiate sau aplicate provizoriu de către Uniune cu unul sau mai multe state terţe, cu o organizaţie internaţională sau cu un resortisant al unui stat terţ sunt obligatorii pentru Bulgaria şi România în condiţiile stabilite prin Constituţie şi prin prezentul protocol.”

Prin Acordul incheiat intre Confederatia Elvetiana si Comunitatea Europeana s-a prevazut la “art.15 Plăți de dividende, dobânzi și redevențe între societăți” faptul ca dividendele plătite de filialele societăților-mamă nu sunt supuse impozitării în statul sursă în următoarele situații:

  • societatea-mamă deține în mod direct cel puțin 25 % din capitalul unei astfel de filiale pentru cel puțin doi ani, și,
  • o societate are domiciliul fiscal într-un stat membru și cealaltă societate are domiciliul fiscal în Elveția și
  • în conformitate cu orice acord privind dubla impozitare cu orice țară terță, nici una dintre societăți nu are domiciliul fiscal în țara terță respectivă, și
  • ambele societăți sunt supuse impozitelor pe profit fără a fi scutite, și ambele adoptă forma unei societăți pe acțiuni.

In consecinta, prevederile acestui acord mentionate mai sus au putut fi aplicate de o persoana juridica romana platitoare de dividende unui beneficiar efectiv rezident al Confederatiei Elvetiane, de la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana si pana la data intrarii in vigoare a LEGII nr. 261 din 7 decembrie 2011 pentru ratificarea Protocolului dintre România şi Confederaţia Elveţiană, semnat la Bucureşti la 28 februarie 2011, de amendare a Convenţiei dintre România şi Confederaţia Elveţiană privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere şi a Protocolului anexat, semnate la Bucureşti la 25 octombrie 1993, daca cele doua parti (platitorul de venituri roman si beneficiarul efectiv elvetian) indeplineau conditiile reglementate prin acest acord.

Protocolul dintre România şi Confederaţia Elveţiană, semnat la Bucureşti la 28 februarie 2011, de amendare a Convenţiei dintre România şi Confederaţia Elveţiană privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere şi a Protocolului anexat, semnate la Bucureşti la 25 octombrie 1993, ratificat prin Legea nr. 261/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 934 din 29 decembrie 2011 a intrat în vigoare la data de 6 iulie 2012, potrivit  art.4 din Ordinul   Ministerului Afacerilor Externe nr. 1698 din 30 octombrie 2012 privind intrarea în vigoare a unor tratate internaţionale, publicat in M.Of. nr. 779 din 20 noiembrie 2012.

Acest protocol încheiat între România şi Confederaţia Elveţiană, stipuleaza la art.X data la care intra in vigoare precum si modalitatile de aplicare a reglementarilor adoptate, astfel:

ART. X

1. Statele contractante îşi vor notifica reciproc pe cale diplomatică îndeplinirea cerinţelor constituţionale interne necesare pentru intrarea în vigoare a Protocolului.

2. Prezentul protocol va face parte integrantă din Convenţie şi va intra în vigoare la data ultimei notificări la care se face referire în paragraful 1. Protocolul se va aplica:

a) în legătură cu impozitele reţinute la sursă asupra sumelor plătite sau creditate către nerezidenţi la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor intrării în vigoare a acestui protocol;

b) în legătură cu celelalte impozite, pentru anii fiscali începând la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care acest protocol a intrat în vigoare.”

In consecinta, coroborand prevederile art.4 din Ordinul Ministerului Afacerilor Externe nr. 1698 din 30 octombrie 2012 cu prevederile PROTOCOLULUI încheiat între România şi Confederaţia Elveţiană de amendare a Convenţiei dintre România şi Confederaţia Elveţiană privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, rezulta ca impozitele reglementate prin aceasta Conventie se vor aplica astfel:

a) cotele de impozitare a veniturilor obtinute din Romania (dividende, dobanzi) de beneficiarii efectivi rezidenti in Confederaţia Elveţiană, pentru care legislatia fiscala obliga platitorul de venituri sa retina la sursa impozitele aferente sumelor plătite sau creditate, se aplica  la sau după prima zi a lunii ianuarie 2013 - anul calendaristic imediat următor intrării în vigoare a protocolului.

b) celelalte impozite se aplica pentru anii fiscali începând la sau după prima zi a lunii ianuarie 2013 - anul calendaristic imediat următor intrării în vigoare a protocolului.

Prin art. IV din LEGEA nr. 261 din 7 decembrie 2011 mentionata, s-au modificat prevederile art.10 “Dividende” din Convenţia dintre România şi Confederaţia Elveţiană privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, ratificata prin LEGEA nr. 60 din 13 iulie 1994.

Conform acestor modificari, dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant, sunt scutite de impozit în statul contractant în care compania plătitoare de dividende este rezidentă dacă dividendele sunt efectiv obţinute de un rezident al celuilalt stat contractant, care este:

  • a) o societate (alta decât un parteneriat) care deţine direct cel puţin 25% din capitalul societăţii plătitoare de dividende;
  • sau
  • b) un fond de pensii sau altă instituţie similară care furnizează scheme de pensii;
  • ori
  • c) Guvernul celuilalt stat, o unitate administrativ-teritorială, subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia ori banca centrală a celuilalt stat.

Avandu-se in vedere prevederile legale invocate, rezulta ca, de la data intrarii in vigoare a LEGII nr. 261 din 7 decembrie 2011 pentru ratificarea Protocolului dintre România şi Confederaţia Elveţiană, semnat la Bucureşti la 28 februarie 2011, de amendare a Convenţiei dintre România şi Confederaţia Elveţiană privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere şi a Protocolului anexat, semnate la Bucureşti la 25 octombrie 1993, persoana rezidenta in Confederatia Elvetiana - beneficiar efectiv al veniturilor din dividende obtinute din Romania, poate beneficia de scutirea de impozit asupra acestor venituri in conditiile stipulate in aceasta lege.

In situatia in care nu se indeplinesc conditiile de mai sus, devin aplicabile prevederile art.118 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal si ale pct.12 din normele metodologice date in aplicarea acestuia, prevederi cu privire la coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale convenţiilor de evitare a dublei impuneri.

Potrivit acestor prevederi, dacă un contribuabil este rezident al unei ţări cu care România a încheiat o convenţie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi capital, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obţinut de către acel contribuabil din România nu poate depăşi cota de impozit, prevăzută în convenţie, care se aplică asupra acelui venit.

Rezulta, astfel, ca devin incidente prevederile LEGII nr. 60 din 13 iulie 1994 pentru ratificarea Convenţiei dintre România şi Confederaţia Elveţiană privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere şi a Protocolului anexat, semnate la Bucureşti la 25 octombrie 1993, modificata prin LEGEA nr. 261 din 7 decembrie 2011 pentru ratificarea Protocolului dintre România şi Confederaţia Elveţiană, semnat la Bucureşti la 28 februarie 2011, de amendare a Convenţiei dintre România şi Confederaţia Elveţiană privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, care stipuleaza la art.10 alin.(1) principiul conform caruia „dividendele plătite de o societate rezidentă a unui stat contractant către o persoană rezidentă a celuilalt stat contractant sunt impozabile în acel celălalt stat”.

De la acest principiu, insa, cele doua state semnatare au admis ca exceptie, impozitarea dividendelor în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat, cu conditia ca impozitul astfel stabilit sa nu depăşeasca 15% din suma brută a dividendelor.

Prin exceptie fata de aceste doua reglementari ale art.10, dispoziţiile respective nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă.

Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepţia cazului în care asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent ori de o bază fixă situată în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime ori în parte profituri sau venituri provenind din celălalt stat.

Prin termenul „dividende”, utilizat in Conventia de evitare a dublei impuneri incheiate, România şi Confederaţia Elveţiană inteleg „venituri provenind din acţiuni, acţiuni participative sau drepturi participative, părţi miniere, părţi de fondator sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare”

Normele metodologice de aplicare a prevederilor art.118 din Codul Fiscal prevad ca in Romania se aplică cu prioritate dispoziţiile alin. 2 ale articolelor "Dividende" din convenţiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state, care reglementează impunerea în ţara de sursă a acestor venituri, fara a se conduce prin aceasta la o dublă impunere pentru acelaşi venit, întrucât statul de rezidenţă acordă credit fiscal pentru impozitul plătit în România, în conformitate cu prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri.

In consecinta, atat persoana juridica romana - platitoare de venituri cat si beneficiarul efectiv elvetian, au obligatia de a aplica prevederile art.118 din Codul  fiscal in stransa concordanta cu prevederile LEGII nr. 60 din 13 iulie 1994 pentru ratificarea Convenţiei dintre România şi Confederaţia Elveţiană privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere.

Pentru aplicarea prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri, beneficiarul efectiv al dividendelor, rezident in Confederaţia Elveţiană, are obligaţia de a prezenta plătitorului de venit roman, în momentul realizării venitului, certificatul de rezidenţă fiscală eliberat de către autoritatea competentă din statul său de rezidenţă.

Nerezidentul care este beneficiarul veniturilor din dividende din România va depune la plătitorul de venit originalul sau copia legalizată a certificatului de rezidenţă fiscală, însoţite de o traducere autorizată în limba română.

Consecinta: dacă certificatul de rezidenţă fiscală nu se prezintă în acest termen, dividendele platite se impun in Romania cu cotele de impozitare reglementate de Codul fiscal, urmand ca, in momentul prezentării certificatului de rezidenţă fiscală sa se aplice prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri şi sa se faca regularizarea impozitului în cadrul termenului legal de prescripţie. În acest sens, certificatul de rezidenţă fiscală trebuie să menţioneze că beneficiarul venitului a avut, în termenul de prescripţie, rezidenţa fiscală în statul contractant cu care este încheiată convenţia de evitare a dublei impuneri, într-un stat al Uniunii Europene sau al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb pentru toată perioada în care s-au realizat veniturile din România.

Concluzionand asupra aspectelor prezentate, consideram ca:

a) in situatia in care se indeplinesc conditiile reglementate prin Acordul incheiat între Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană pentru stabilirea unor măsuri echivalente cu cele prevăzute de Directiva 2003/48/CE a Consiliului privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi si prin LEGEA Nr. 261 din 7 decembrie 2011 pentru ratificarea Protocolului dintre România şi Confederaţia Elveţiana, persoana juridica romana – platitoare a veniturilor din dividende va putea aplica asupra acestor venituri cota de impozitare zero cu indeplinirea stricta a conditiilor reglementate;

b) in situatia in care nu se indeplinesc conditiile reglementate prin prevederile legale invocate la lit.a), persoana juridica romana – platitoare a veniturilor din dividende va trebui sa aplice prevederile art.115-118 din Codul fiscal roman, respectiv:

  • 1. sa aplice cota cea mai favorabila dintre cotele de impozitare reglementate de Codul fiscal si cotele de impozitare reglementate prin LEGEA nr. 60 din 13 iulie 1994 pentru ratificarea Convenţiei dintre România şi Confederaţia Elveţiană privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere (respectiv 15%), daca beneficiarul efectiv rezident elvetian prezinta plătitorului de venit roman, în momentul realizării venitului, originalul certificatului de rezidenţă fiscală eliberat de către autoritatea competentă din statul său de rezidenţă, însoţit de o traducere autorizată în limba română, daca veniturile din dividende sunt plătite într-un stat cu care România ARE încheiat un instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de informaţii;
  • 2. sa aplice cota de impozitare de 16% reglementata prin art.116 alin.(2) lit d) din Codul fiscal, in cazul in care beneficiarul efectiv elvetian nu prezinta plătitorului de venit roman, în momentul realizării venitului, originalul certificatului de rezidenţă fiscală eliberat de către autoritatea competentă din statul său de rezidenţă, însoţit de o traducere autorizată în limba română, daca veniturile din dividende sunt plătite într-un stat cu care România ARE încheiat un instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de informaţii;
  • 3. sa aplice cota de impozitare de 50% reglementata prin art.116 alin.(2) lit c^1) din Codul fiscal, in cazul in care beneficiarul efectiv elvetian nu prezinta plătitorului de venit roman, în momentul realizării venitului, originalul certificatului de rezidenţă fiscală eliberat de către autoritatea competentă din statul său de rezidenţă, însoţit de o traducere autorizată în limba română, daca veniturile din dividende sunt plătite într-un stat cu care România NU ARE încheiat un instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de informaţii;
  • 4. sa aplice prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri in momentul prezentării certificatului de rezidenţă fiscală şi sa faca regularizarea impozitului în cadrul termenului legal de prescripţie.

Prezentul documentar se fundamenteaza pe urmatoarele prevederi legale:

  • 1. Acord între Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană de stabilire a unor măsuri echivalente cu cele prevăzute de Directiva 2003/48/CE a Consiliului privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi
  • 2. LEGEA nr. 60 din 13 iulie 1994 pentru ratificarea Convenţiei dintre România şi Confederaţia Elveţiană privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere şi a Protocolului anexat, semnate la Bucureşti la 25 octombrie 1993
  • 3. LEGEA Nr. 261 din 7 decembrie 2011 pentru ratificarea Protocolului dintre România şi Confederaţia Elveţiană, semnat la Bucureşti la 28 februarie 2011, de amendare a Convenţiei dintre România şi Confederaţia Elveţiană privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere şi a Protocolului anexat, semnate la Bucureşti la 25 octombrie 1993
  • 4. LEGEA Nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal

Autor: Ionel Moca | Sursa: Fincont.NET

comments powered by Disqus
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf