Codul fiscal pe intelesul tuturor: obligatiile fiscale ale unei sucursale infiintata in Romania de o societate comerciala din Uniunea Europeana (ex.Italia)

26 Martie 2012, Codul Fiscal

Conform art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art.5 din CONVENŢIA incheiata între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Italiene pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere şi pentru prevenirea evaziunii fiscale, sucursala infiintata in Romania de o societate comerciala cu sediul social in Italia ca entitate fara personalitate juridica constituie un sediu permanent al societatii italiene, respectiv "locul prin care se desfăşoară integral sau parţial activitatea nerezidentului, fie direct, fie printr-un agent dependent."

In cazul de fata sediul permanent al societatii comerciale italiene presupune un loc de conducere, sucursală, birou, fabrică, magazin, atelier, precum şi o mină, un puţ de ţiţei sau gaze, o carieră sau alte locuri de extracţie a resurselor naturale, precum si/sau un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, ansamblu sau montaj sau activităţi de supervizare legate de acestea, numai dacă şantierul, proiectul sau activităţile durează mai mult de 6 luni.

Inregistrarea fiscala a sucursalei ca sediu permanent al societatii italiene se face, potrivit punctului 68.1. din Normele metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, conform prevederilor art.29 alin.(4) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art.72 si urmatoarele din Codul de procedura fiscala.

Conform acestor prevederi,  inainte de a desfasura activitatea printr-un sediu permanent in Romania, reprezentantul legal al societatii italiene are obligatia inregistrarii sediului permanent la organul fiscal competent, personal sau printr-un imputernicit.

Inregistrarea se face prin completarea si depunerea formularului "Declaratie de inregistrare fiscala/Declaratie de mentiuni pentru persoane juridice, asocieri si alte entitati fara personalitate juridica" (010), prevazut de Ordinul ministrului finantelor publice nr.262/2007 pentru aprobarea formularelor de inregistrare fiscala a contribuabililor, cu modificarile si completarile ulterioare, insotit de actele doveditoare ale informatiilor inscrise in declaratie.

Art. 72 - Obligaţia de înregistrare fiscală

(1) Orice persoană sau entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal se înregistrează fiscal primind un cod de identificare fiscală. Codul de identificare fiscală este:

a) pentru persoanele juridice, precum și pentru asocieri și alte entități fără personalitate juridică, cu excepția celor prevăzute la lit. b), codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal;

Norme metodologice:

68.1. Înregistrarea fiscală a sediilor permanente se face potrivit prevederilor art. 29 alin. (4) din Codul fiscal şi ale art. 68 şi următoarele din Codul de procedură fiscală.

68.3. Pentru persoanele prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură fiscală, care au calitatea de comerciant, numărul de identificare fiscală se obţine conform dispoziţiilor legale privind înregistrarea comercianţilor.

 In termen de 15 zile de la data depunerii declaratiei, organul fiscal competent elibereaza certificatul de inregistrare fiscala, avand inscris codul de inregistrare fiscala atribuit sediului permanent.

Dupa inregistrarea fiscala, sucursala societatii din Italia are si obligatii fiscale privind declararea si plata impozitelor in Romania, intrucat, conform art. 26 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele juridice care au sedii secundare în România, au calitatea de plătitor de obligaţii fiscale, cu excepţia impozitului pe venitul din salarii, pentru care plata impozitului se face, potrivit legii, de către sediile secundare ale persoanei juridice.

Art. 26 - Plătitorul

(2)  Pentru contribuabilii care au sedii secundare, plătitor de obligații fiscale este contribuabilul, cu excepția impozitului pe venitul din salarii, pentru care plătitor de impozit este sediul secundar obligat, potrivit legii, să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii și de venituri asimilate salariilor.

(3) Contribuabilii prevăzuți la alin. (2) au obligația de a declara, în numele sediilor secundare înregistrate fiscal,impozitul pe venitul din salarii datorat, potrivit legii, de acestea.

Sucursalele din România ale unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate, au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie conform art. 1 alin. (3) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată:

ART. 1 (3) Subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin persoanelor prevăzute la alin. (1) şi (2), cu sediul în România, precum şi subunităţile fără personalitate juridică din România care aparţin unor persoane juridice cu sediul în străinătate au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi.

De asemenea, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea contabilităţii, persoanele juridice care organizează contabilitatea în partidă dublă trebuie să publice situaţiile financiare anuale. Aceste prevederi se aplică şi sucursalelor înregistrate în România, care aparţin unor persoane juridice cu sediul în străinătate.

ART. 5 (1) Persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) - (4) au obligaţia să conducă contabilitatea în partidă dublă şi să întocmească situaţii financiare anuale, potrivit reglementărilor contabile aplicabile. Subunităţile deschise în România de societăţi rezidente în state aparţinând Spaţiului Economic European au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi, fără a întocmi situaţii financiare anuale pentru propria activitate.

Rezulta ca, sucursala din Romania a societatii comerciale din Italia inregistrata la Oficiul registrului comertului reprezinta un sediu permanent care are obligatia tinerii evidentei fiscale si contabile, intrucat,  potrivit dispozitiilor Legii contabilitatii 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, toate societatile comerciale, persoane juridice romane, inclusiv subunitatile fara personalitate juridica ale societatilor din afara Romaniei au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitate proprie, respectiv contabilitate financiara si contabilitate de gestiune, adaptata la specificul de activitate.

Societatea italiana - persoana juridica străina care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România, este obligata la plata impozitului pe profit în baza art. 13 lit. b) din Codul fiscal

ART. 13 - Contribuabili

Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu, următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:

b) persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România

Norme metodologice:

3. Persoanele juridice străine, cum sunt: companiile, fundaţiile, asociaţiile, organizaţiile şi orice entităţi similare, înfiinţate şi organizate în conformitate cu legislaţia unei alte ţări, devin subiect al impunerii atunci când îşi desfăşoară activitatea, integral sau parţial, prin intermediul unui sediu permanent în România, aşa cum este definit acesta în Codul fiscal, de la începutul activităţii sediului.

Aceasta obligatie revine persoanelor juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România, potrivit art. 29 alin. (1) din Codul fiscal, pentru profitul impozabil care este atribuibil sediului permanent.

ART. 29 - Veniturile unui sediu permanent

(1) Persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România au obligaţia de a plăti impozitul pe profit pentru profitul impozabil care este atribuibil sediului permanent.

Profitul impozabil se determină în conformitate cu regulile stabilite în Codul fiscal, în următoarelecondiţii:

a) numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent se includ în veniturile impozabile;

b) numai cheltuielile efectuate în scopul obţinerii acestor venituri se includ în cheltuielile deductibile.

Profitul impozabil al sediului permanent se determină prin tratarea acestuia ca persoană separată şi prin utilizarea regulilor preţurilor de transfer la stabilirea preţului de piaţă al unui transfer făcut între persoana juridică străină şi sediul său permanent.

Atunci când sediul permanent nu deţine o factură pentru cheltuielile alocate lui de către sediul său principal, celelalte documente justificative trebuie să includă dovezi privind suportarea efectivă a costurilor şi alocarea rezonabilă a acestor costuri către sediul permanent utilizând regulile preţurilor de transfer.

 Având în vedere prevederile legislative prezentate mai sus, consideram ca sucursala  persoanei juridice nerezidente trebuie:

  • să menţină evidenţe separate la nivelul sucursalei în ceea ce priveşte impozitul pe profit
  • să pregătească şi să depună situaţii financiare.
  • să declare şi plătească separate impozitul pe profit.

In timpul anului, aceasta trebuie sa completeze si sa depuna formularul 100, aprobat prin OPANAF 73/2011, pentru impozitul pe profit realizat in Romania, iar la finele anului formularul 101 pentru impozitul pe profit anual.

Conform Conventiei de Evitare a dublei impuneri, societatea mama din Italia va trebui sa atribuie / sa aloce sediului permanent din Romania trimestrial sau anual profiturile aferente pe care le-ar fi putut realiza sucursala din Romania, dacă ar fi constituit o intreprindere distinctă şi separată.

Redam mai jos prevederile art. 7 din CONVENŢIA între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Italiene pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere şi pentru prevenirea evaziunii fiscale

ART. 7 - Beneficiile întreprinderilor

1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat, în afara de cazul în care întreprinderea îşi exercită activitatea în celălalt stat contractant printr-un sediu stabil situat aici. Dacă întreprinderea îşi desfăşoară astfel activitatea, beneficiile întreprinderii sunt impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care aceste beneficii sunt atribuibile sediului stabil.

2. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant desfăşoară activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu stabil situat aici, în fiecare stat contractant sunt atribuite acestui sediu stabil beneficiile care se consideră ca le-ar fi obţinut dacă ar fi fost o întreprindere distinctă şi separată desfăşurând activităţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi în deplina independenta fata de întreprinderea al carei sediu stabil este.

3. La determinarea beneficiilor unui sediu stabil, cheltuielile efectuate pentru acest sediu stabil, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administraţie, sunt admise la scădere, indiferent de faptul ca s-au produs în statul în care se află sediul stabil sau în alta parte.

 4. Când un stat contractant foloseşte practica de determinare a beneficiilor de atribuit unui sediu stabil prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părţi, dispoziţiile paragrafului 2 al acestui articol nu împiedică acest stat contractant sa determine beneficiile impozabile în conformitate cu repartiţia uzuală; totuşi, metoda de repartiţie adoptată trebuie sa fie astfel încât rezultatul sa corespundă cu principiile cuprinse în prezentul articol.

5. Nici un beneficiu nu poate fi atribuit unui sediu stabil numai pentru faptul ca acesta a cumpărat mărfuri pentru întreprindere.

6. În sensul paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu stabil trebuie determinate în fiecare an prin aceeaşi metodă, afara de cazul când există motive suficiente şi valabile de a proceda altfel.

7. Când beneficiile cuprind elemente de venit, tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

Transferul profiturilor, al banilor, veniturilor sau cheltuielilor intre societatea mama si sediul permanent se face prin intermediul contului 481 Decontari intre unitate si subunitati.

La sfarsitul anului, conform normelor contabile din Italia, societatea mama are obligatia cumularii situatiilor financiare intocmite de sediul permanent din Romania.

Din punctul de vedere al taxei pe valoarea adaugata , potrivit prevederilor art. 153 alin.(2) din Codul fiscal si art. 125^1 alin. (2) lit. b), sucursala infiintata in Romania de societatea italiana - persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în afara României, este obligată să solicite înregistrarea în scopuri de TVA în România, astfel:

a) înaintea primirii serviciilor, în situaţia în care urmează să primească pentru sediul fix din România servicii pentru care este obligată la plata taxei în România, dacă serviciile sunt prestate de o persoană impozabilă care este stabilită în alt stat membru;

b) înainte de prestarea serviciilor, în situaţia în care urmează să presteze servicii de la sediul fix din România pentru un beneficiar persoană impozabilă stabilită în alt stat membru care are obligaţia de a plăti TVA în alt stat membru;

c) înainte de realizarea unor activităţi economice de la respectivul sediu fix, care implică:

  • 1. livrări de bunuri taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere, inclusiv livrări intracomunitare scutite de TVA;
  • 2. prestări de servicii taxabile şi/sau scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere, altele decât cele prevăzute la lit. a) şi b);
  • 3. operaţiuni scutite de taxă şi optează pentru taxarea acestora;
  • 4. achiziţii intracomunitare de bunuri taxabile.

Conform pct. 66 (5) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, toate sucursalele sau alte subunităţi fără personalitate juridică ale unei persoane impozabile trebuie înregistrate sub un singur cod de înregistrare în scopuri de TVA.

66. (5) Persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în afara României şi este stabilită în România printr-unul sau mai multe sedii fixe fără personalitate juridică, conform art.125^1 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, va fi identificată printr-un singur cod de înregistrare în scopuri de taxă conform art.153 din Codul fiscal.

Pentru aceasta, societatea italiana-persoana impozabilă  care are sediul activităţii economice în afara României va desemna sucursala infiintata in Romania să depună decontul de taxă şi să fie responsabia pentru toate obligaţiile în scopuri de TVA.

In opinia noastra, potrivit prevederilor art.  158^2 din Codul Fiscal, la data solicitării înregistrării în scopuri de TVA societatea italiana neimpozabile vor solicita organului fiscal competent şi înscrierea în Registrul operatorilor intracomunitari dacă intenţionează să efectueze una sau mai multe operaţiuni intracomunitare, respectiv:

  • a) livrări intracomunitare de bunuri care au locul în România şi care sunt scutite de taxă;
  • b) livrări ulterioare de bunuri efectuate în cadrul unei operaţiuni triunghiulare, efectuate în statul membru de sosire a bunurilor şi care se declară drept livrări intracomunitare cu cod T în România;
  • c) prestări de servicii intracomunitare efectuate de sucursala în beneficiul unor persoane impozabile nestabilite în România, dar stabilite în Comunitate, altele decât cele scutite de TVA în statul membru în care acestea sunt impozabile;
  • d) achiziţii intracomunitare de bunuri taxabile care au locul în România;
  • e) achiziţii intracomunitare de servicii, efectuate în beneficiul sucursalei, de către persoane impozabile nestabilite în România, dar stabilite în Comunitate, şi pentru care beneficiarul are obligaţia plăţii taxei.

Înscrierea în Registrul operatorilor intracomunitari a sucursalei societatii italiene care solicită înregistrarea în scopuri de TVA şi intenţionează să efectueze una sau mai multe operaţiuni intracomunitare de natura celor prevăzute la art. 158^2 alin. (1) din Codul fiscal se face conform procedurii reglementate prin O.M.F.P   Nr. 2101 din 24 iunie 2010 privind aprobarea Procedurii de organizare şi funcţionare a Registrului operatorilor intracomunitari, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, odată cu solicitarea înregistrării în scopuri de TVA.

În vederea înscrierii în Registrul operatorilor intracomunitari, trebuie să se depună la organul fiscal competent următoarele:

  • formularul (095) "Cerere de înregistrare în/radiere din Registrul operatorilor intracomunitari";
  • certificatele de cazier judiciar eliberate de autoritatea competentă din România ale tuturor asociaţilor, cu excepţia societăţilor pe acţiuni, şi ale administratorilor;

 Cererea de înregistrare se completează potrivit instrucţiunilor de completare prevăzute în ordin şi se depune la registratura organului fiscal competent sau prin poştă, cu confirmare de primire,   odată cu Cererea de eliberare a certificatului de înregistrare în scopuri de TVA pentru comercianţii care se înregistrează în scopuri de TVA de la înfiinţare sau, după caz, cu declaraţiile de înregistrare fiscală/de menţiuni prin care se solicită înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153 sau 153^1 din Codul fiscal.

Cererea de înregistrare în Registrul operatorilor intracomunitari se soluţionează în termen de 10 zile calendaristice de la data înregistrării cererii la organul fiscal competent, iar inregistrarea în Registrul operatorilor intracomunitari produce efecte începând cu data comunicării deciziei privind înscrierea în Registrul operatorilor intracomunitari.

De asemenea, potrivit O.M.F.P. nr. 3596 din 19 decembrie 2011 privind declararea livrărilor/prestărilor şi achiziţiilor efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului declaraţiei informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA, sucursala societatii italiene înregistrate în scopuri de TVA în România este obligata să declare toate livrările de bunuri, prestările de servicii şi achiziţiile de bunuri şi servicii realizate, pe teritoriul României, către/de la alte persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România, prin intermediul formularului (394) "Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional", cod MFP 14.13.01.02/f.

Perioada de raportare pentru formularul 394 este perioada fiscală declarată pentru depunerea decontului de taxă pe valoarea adăugată (formularul 300), prevăzută la art. 156^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Aceasta declaraţie se depune până în data de 25 inclusiv a lunii următoare încheierii perioadei de raportare, la organul fiscal competent.

Autor: Ionel Moca | Sursa: Fincont.NET

comments powered by Disqus
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf