Publicata in Monitorul Oficial

Legea nr. 82 din 24 decembrie 1991 (Legea Contabilitatii)

Legea Contabilitatii

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAP. 1

Dispoziţii generale

 

ART. 1

Regiile autonome, societăţile comerciale, instituţiile publice, unităţile cooperatiste, asociaţiile şi celelalte persoane juridice, precum şi persoanele fizice care au calitatea de comerciant au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi.

ART. 2

Contabilitatea, ca instrument principal de cunoaştere, gestiune şi control al patrimoniului şi al rezultatelor obţinute, trebuie să asigure:

a) înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la situaţia patrimonială şi rezultatele obţinute atît pentru necesităţile proprii ale persoanelor prevăzute la art. 1, cît şi în relaţiile acestora cu asociaţii sau acţionarii, clienţii, furnizorii, băncile, organele fiscale şi alte persoane juridice şi fizice;

b) controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate şi al procedeelor de prelucrare utilizate, precum şi exactitatea datelor contabile furnizate;

c) furnizarea informaţiilor necesare stabilirii patrimoniului naţional, execuţiei bugetului public naţional, precum şi întocmirii balanţelor financiare şi a bilanţului pe ansamblul economiei naţionale.

ART. 3

(1) Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională.

(2) Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atît în moneda naţională, cît şi în valută.

ART. 4

Ministerul Economiei şi Finanţelor emite planul de conturi general, modelele registrelor şi bilanţurilor contabile, formularele comune privind activitatea financiară şi contabilă, normele metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora. Pentru societăţile bancare, acestea se elaborează de către Banca Naţională a României şi se aprobă de către Ministerul Economiei şi Finanţelor.

ART. 5

(1) Persoanele prevăzute la art. 1 au obligaţia să conducă contabilitatea în partidă dublă şi să întocmească bilanţ, respectiv dare de seamă contabilă în cazul instituţiilor publice, denumite, în prezenta lege, bilanţ contabil.

(2) Ministerul Economiei şi Finanţelor stabileşte categoriile de persoane care pot ţine contabilitatea în partidă simplă, precum şi cele care întocmesc bilanţ contabil.

ART. 6

(1) Înregistrările în contabilitate se fac cronologic şi sistematic, potrivit planurilor de conturi şi normelor emise în condiţiile prevederilor art. 4.

(2) Orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobîndind astfel calitatea de document justificativ.

(3) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, ori înregistrat în contabilitate, după caz.

ART. 7

(1) Înregistrarea în contabilitate a bunurilor mobile şi imobile se face la valoarea de achiziţie, de producţie sau la preţul pieţei, după caz.

(2) Creanţele şi datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală.

ART. 8

(1) Persoanele prevăzute la art. 1 au obligaţia să efectueze inventarierea generală a patrimoniului: la începutul activităţii; cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării sale; în cazul fuzionării sau încetării activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.

(2) Excepţii de la regula inventarierii obligatorii anuale se aprobă de Ministerul Economiei şi Finanţelor.

ART. 9

Evaluarea elementelor patrimoniale pe baza inventarierii şi reflectarea acestora în bilanţul contabil se fac potrivit normelor stabilite de Ministerul Economiei şi Finanţelor.

ART. 10

Documentul oficial de gestiune al persoanelor prevăzute la art. 1 îl constituie bilanţul contabil, care trebuie să dea o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute.

 

CAP. 2

Organizarea contabilităţii patrimoniului

 

ART. 11

(1) Persoanele prevăzute la art. 1 organizează şi ţin contabilitatea, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul financiar-contabil, contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. Aceste persoane trebuie să posede studii economice superioare.

(2) Contabilitatea persoanelor prevăzute la art. 1 poate fi organizată şi ţinută şi de persoane juridice autorizate sau persoane fizice care au calitatea de contabil autorizat sau expert contabil. Acestea răspund potrivit legii.

(3) Răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane, care au obligaţia gestionării patrimoniului.

(4) Persoanele fizice prevăzute la alin. 1 răspund, împreună cu personalul din subordine, de ţinerea contabilităţii potrivit legii.

(5) În cazurile în care contabilitatea nu se ţine de persoane autorizate, răspunderea revine patronului.

ART. 12

(1) Obiectul contabilităţii patrimoniului îl constituie reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile şi imobile, inclusiv solul, bogăţiile naturale, zăcămintele şi alte bunuri cu potenţial economic, disponibilităţile băneşti, titlurile de valoare, drepturile şi obligaţiile persoanelor prevăzute la art. 1, precum şi mişcările şi modificările intervenite în urma operaţiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile şi rezultatele obţinute de acestea.

(2) Deţinerea de valori materiale şi băneşti sub orice formă şi cu orice titlu, a oricăror drepturi şi obligaţii patrimoniale, precum şi efectuarea de operaţiuni patrimoniale fără înregistrarea lor în contabilitate sînt interzise.

ART. 13

(1) Contabilitatea mijloacelor fixe se ţine pe categorii şi pe fiecare obiect de evidenţă.

(2) Contabilitatea valorilor materiale se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric.

ART. 14

Valoarea acţiunilor emise sau a altor titluri, precum şi vărsămintele efectuate în contul capitalului subscris se reflectă distinct în contabilitate.

ART. 15

Contabilitatea clienţilor şi furnizorilor, a celorlalte creanţe şi obligaţii se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.

ART. 16

Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor.

ART. 17

Contabilitatea cheltuielilor finanţate din mijloace bugetare şi extrabugetare asigură atît evidenţa plăţilor de casă, cît şi a cheltuielilor efective, pe structura clasificaţiei bugetare.

ART. 18

Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor.

ART. 19

(1) În contabilitate, profitul sau pierderea se stabileşte lunar.

(2) Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, potrivit legii.

 

CAP. 3

Registrele de contabilitate

 

ART. 20

(1) Principalele registre ce se folosesc în contabilitate sînt: registrul-jurnal, registrul-inventar şi cartea mare.

(2) Ministerul Economiei şi Finanţelor poate excepta folosirea unora din aceste registre de către unele persoane prevăzute la art. 1.

ART. 21

Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia acestora şi se prezintă în mod ordonat şi completate, astfel încît să permită, în orice moment, identificarea şi controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate.

ART. 22

Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operaţiunilor patrimoniale se întocmeşte lunar balanţa de verificare.

ART. 23

(1) Persoanele fizice şi juridice care utilizează sisteme de prelucrare automată a datelor au obligaţia să asigure respectarea normelor contabile, stocarea, păstrarea sub forma suporţilor tehnici şi controlul datelor înregistrate în contabilitate.

(2) Unităţile de informatică poartă răspunderea prelucrării cu exactitate a informaţiilor din documente, iar beneficiarii răspund pentru exactitatea şi realitatea datelor pe care le transmit pentru prelucrare.

ART. 24

Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor determinate de fuziunea sau încetarea, potrivit legii, a activităţii persoanelor prevăzute la art. 1 se face pe baza documentelor corespunzătoare întocmite în asemenea situaţii.

ART. 25

Registrele de contabilitate, precum şi documentele justificative, care stau la baza înregistrărilor în contabilitate, se păstrează în arhiva persoanelor prevăzute la art. 1, timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exerciţiului în cursul căruia au fost întocmite, cu excepţia statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani.

ART. 26

În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile, se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la constatare.

 

CAP. 4

Bilanţul contabil

 

ART. 27

(1) Bilanţul contabil se întocmeşte obligatoriu anual, precum şi în situaţia fuziunii sau încetării, potrivit legii, a activităţii persoanelor prevăzute la art. 1, după caz.

(2) Pentru regiile autonome şi societăţile comerciale în care statul deţine cel puţin 20% din capitalul social, precum şi pentru alte persoane juridice, Ministerul Economiei şi Finanţelor poate stabili întocmirea şi depunerea bilanţurilor contabile şi la alte perioade decît anual.

(3) Bilanţul contabil se compune din: bilanţ, contul de profit şi pierderi, respectiv contul de execuţie în cazul instituţiilor publice, anexe şi raportul de gestiune.

(4) Exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie, cu excepţia primului an de activitate cînd acesta începe la data înfiinţării, respectiv înmatriculării, potrivit legii, a persoanelor prevăzute la art. 1.

ART. 28

La întocmirea bilanţului contabil se au în vedere următoarele reguli:

a) posturile înscrise în bilanţ să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situaţia reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;

b) compensări între conturile ce se înscriu în bilanţ şi, respectiv, între veniturile şi cheltuielile din contul de profit şi pierderi nu sînt admise.

ART. 29

Bilanţurile contabile sînt supuse verificării şi certificării de către cenzori, contabili autorizaţi sau experţi contabili, după caz, în condiţiile stabilite de Ministerul Economiei şi Finanţelor.

ART. 30

(1) Bilanţul contabil, după aprobare, se publică în condiţiile prevăzute de lege.

(2) Bilanţul contabil anual se păstrează timp de 50 de ani.

(3) În caz de încetare a activităţii persoanelor prevăzute la art. 1, bilanţul contabil, precum şi registrele şi celelalte documente la care se referă art. 25 se predau la arhivele statului în conformitate cu prevederile Legii fondului arhivistic naţional al României, dacă legea nu dispune altfel.

ART. 31

(1) Un exemplar al bilanţului contabil anual se depune pînă cel mai tîrziu 15 aprilie anul următor, de către toate persoanele prevăzute la art. 1, la direcţia generală judeţeană a finanţelor publice, respectiv a municipiului Bucureşti.

(2) Instituţiile publice şi celelalte persoane juridice ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite depun un exemplar din bilanţul contabil trimestrial şi anual la organul ierarhic superior, la termenele stabilite de acesta.

(3) Ministerele, departamentele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale, prefecturile, consiliile locale, consiliile judeţene şi Consiliul municipiului Bucureşti, ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite, depun la Ministerul Economiei şi Finanţelor un exemplar din bilanţul contabil trimestrial şi anual, potrivit normelor şi la termenele stabilite de acesta.

ART. 32

Pentru verificarea calculării şi regularizarea cu bugetul de stat şi cu bugetele locale, după caz, a veniturilor cuvenite acestora, potrivit legii, persoanele prevăzute la art. 1 vor depune, lunar, la direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti situaţia privind "Rezultatele financiare şi obligaţiile fiscale", conform modelului şi la termenele stabilite de Ministerul Economiei şi Finanţelor.

 

CAP. 5

Contabilitatea trezoreriei finanţelor publice, a instituţiilor publice şi bilanţul pe ansamblul economiei naţionale

 

ART. 33

(1) Contabilitatea trezoreriei finanţelor publice se organizează în cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor şi unităţilor sale subordonate şi cuprinde: operaţiunile privind execuţia de casă a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat; constituirea şi utilizarea mijloacelor extrabugetare şi a fondurilor cu destinaţie specială; gestiunea datoriei publice interne şi externe, precum şi alte operaţiuni financiare efectuate în contul organelor administraţiei publice centrale.

(2) Organizarea şi conducerea contabilităţii trezoreriei finanţelor publice se efectuează potrivit normelor emise de Ministerul Economiei şi Finanţelor.

(3) Ministerele, departamentele şi celelalte organe centrale ale administraţiei publice, ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali de credite, precum şi instituţiile publice cu personalitate juridică din subordinea acestora organizează şi conduc contabilitatea veniturilor încasate şi a cheltuielilor efectuate, potrivit bugetului aprobat, a mijloacelor extrabugetare şi a fondurilor cu destinaţie specială.

ART. 34

(1) Contabilitatea bugetelor locale se organizează şi se conduce la nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, potrivit normelor stabilite de Ministerul Economiei şi Finanţelor, care să asigure înregistrarea operaţiunilor privind:

a) veniturile încasate şi plăţile efectuate în executarea bugetelor locale şi a fondurilor cu destinaţie specială, constituite potrivit legii;

b) evidenţa transferurilor din bugetul de stat şi a fondului de tezaur, constituit în condiţiile legii.

(2) Instituţiile de stat de subordonare locală, care au personalitate juridică şi ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite, organizează şi conduc contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor, potrivit bugetului aprobat.

ART. 35

Contabilitatea bugetului asigurărilor sociale de stat şi a celorlalte organe autonome de asigurări sociale, precum şi a unităţilor subordonate acestora, se organizează şi se conduce de fiecare unitate de asigurări sociale.

ART. 36

(1) Ministerul Economiei şi Finanţelor întocmeşte anual bilanţul pe ansamblul economiei naţionale.

(2) Obiectul principal al bilanţului pe ansamblul economiei naţionale îl constituie patrimoniul naţional, cuprinzînd patrimoniul public şi cel privat, inclusiv solul, bogăţiile naturale, zăcămintele şi alte bunuri cu potenţial economic, evaluate în expresie bănească.

(3) Evidenţa în unităţi naturale sau natural-convenţionale, după caz, a fondului funciar, fondului forestier, rezervelor de substanţe minerale utile şi celorlalte resurse naturale ale solului şi subsolului se realizează de către organele şi unităţile care administrează, exploatează şi folosesc bunurile respective.

ART. 37

Bilanţul pe ansamblul economiei naţionale se prezintă Guvernului, odată cu contul general anual de execuţie a bugetului de stat.

 

CAP. 6

Contravenţii şi infracţiuni

 

ART. 38

Constituie contravenţie la prevederile prezentei legi următoarele fapte, dacă nu sînt săvîrşite în astfel de condiţii încît, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni:

1. deţinerea de valori materiale şi băneşti sub orice formă şi cu orice titlu, precum şi existenţa oricăror drepturi şi obligaţii patrimoniale, fără a fi înregistrate în contabilitate;

2. primirea şi eliberarea din depozite a bunurilor de orice fel, fără documente justificative de intrare şi ieşire;

3. neîntocmirea balanţelor de verificare;

4. nerespectarea normelor emise de Ministerul Economiei şi Finanţelor cu privire la:

a) utilizarea şi ţinerea registrelor de contabilitate;

b) arhivarea şi păstrarea documentelor justificative şi a documentelor contabile, precum şi reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse;

c) efectuarea inventarierii patrimoniului;

d) întocmirea, verificarea, certificarea şi depunerea bilanţurilor contabile.

ART. 39

(1) Contravenţiile prevăzute la art. 38 pct. 1 şi 2 se sancţionează cu amendă de la 20.000 la 50.000 lei, iar cele prevăzute la pct. 3 şi 4, cu amendă de la 5.000 la 20.000 lei.

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de persoanele cu atribuţii de control financiar şi alte persoane anume împuternicite de Ministerul Economiei şi Finanţelor.

(3) Contravenţiilor prevăzute la art. 38 le sînt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.

ART. 40

Efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate avînd drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare şi elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanţul contabil constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii.

 

CAP. 7

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

ART. 41

Guvernul României va prezenta, în termen de 60 de zile de la data publicării legii, proiectul de lege pentru organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi.

ART. 42

Ministerul Economiei şi Finanţelor, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, va elabora regulamentul de aplicare a acesteia şi va actualiza şi reedita planul de conturi general, modelele registrelor şi bilanţurilor contabile, formularele comune privind activitatea financiară şi contabilă, precum şi normele metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora. Pînă la reeditarea acestora, se utilizează în continuare planurile de conturi, instrucţiunile de aplicare a acestora şi normele contabile existente, actualizate pe baza actelor normative ce se vor adopta în această perioadă.

ART. 43

Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne şi alte instituţii prevăzute prin lege propun Ministerului Economiei şi Finanţelor norme proprii privind organizarea şi conducerea contabilităţii.

ART. 44

Ministerul Economiei şi Finanţelor exercită controlul asupra modului în care se aplică prevederile prezentei legi.

ART. 45

Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 1992.

ART. 46

Prevederile prezentei legi se aplică şi subunităţilor fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, ce aparţin persoanelor prevăzute la art. 1 cu sediul sau domiciliul în România, cît şi subunităţilor cu sediul în România, ce aparţin unor persoane juridice sau fizice cu sediul sau domiciliul în străinătate.

ART. 47

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

- Decretul nr. 375/1956 privind reconstituirea actelor, documentelor şi evidenţelor cu conţinut financiar pierdute, sustrase sau distruse, publicat în Buletinul Oficial nr. 22 din 4 august 1956;

- Hotărîrea nr. 1885 din 28 decembrie 1970 cu privire la organizarea şi conducerea contabilităţii, atribuţiile şi răspunderile conducătorului compartimentului financiar-contabil, publicată în Buletinul Oficial nr. 156 din 29 decembrie 1970;

- Hotărîrea nr. 1533/1973 privind formularele cu regim special, publicată în Buletinul Oficial nr. 189 din 2 decembrie 1973;

- Hotărîrea nr. 1116/1975 privind îmbunătăţirea analizei pe bază de bilanţ, creşterea operativităţii şi calităţii informaţiilor cu privire la rezultatele economico-financiare ale unităţilor socialiste de stat, publicată în Buletinul Oficial nr. 127 din 5 decembrie 1975;

- orice alte dispoziţii contrare prevederilor prezentei legi.

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi Senat, în şedinţa comună din 20 decembrie 1991, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) şi 76 alin. (2) din Constituţia României.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
MARŢIAN DAN
 
PREŞEDINTELE SENATULUI
academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf