Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 998 din 22 noiembrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 408^2 din Codul de procedura penala

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 408^2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Eftimie Petcu în Dosarul nr. 6.541/3/2012 (1.915/2012) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I penala si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.354D/2012.

La apelul nominal raspunde personal autorul exceptiei. Procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 1.379D/2012, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 408^2 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Constantin Draghici în Dosarul nr. 11.591/3/2012 (2.587/2012) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I penala.

La apelul nominal raspunde personal autorul exceptiei. Procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Autorii exceptiei sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozitiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, nu se opune conexarii dosarelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.379D/2012 la Dosarul nr. 1.354D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul autorului exceptiei Eftimie Petcu, care sustine ca prevederile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece este lipsit de beneficiul efectelor deciziei de admitere pronuntate de Curtea Constitutionala nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011.

De asemenea, autorul Constantin Draghici sustine admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece a primit un tratament diferentiat fata de alti condamnati care au beneficiat de efectele deciziei de admitere a Curtii Constitutionale nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata, deoarece aspectele referitoare la dispozitiile art. 408^2 din Codul de procedura penala reprezinta expresia prevederilor constitutionale ale art. 147 alin. (4) potrivit carora deciziile Curtii Constitutionale au putere numai pentru viitor.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:

 

Prin deciziile penale nr. 197 din 2 iulie 2012 si nr. 242/A din 17 septembrie 2012, pronuntate în dosarele nr. 6.541/3/2012 (1.915/2012) si nr. 11.591/3/2012 (2.587/2012), Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 408^2 din Codul de procedura penala si, respectiv, art. 408^2 alin. 1 din Codul de procedura penala.

Exceptia a fost ridicata de Eftimie Petcu si Constantin Draghici în dosarele de mai sus având ca obiect solutionarea unor cereri de revizuire.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca prevederile legale mentionate încalca egalitatea în drepturi, deoarece limiteaza posibilitatea revizuirii hotarârilor definitive pronuntate numai în cauzele în care Curtea Constitutionala a admis o exceptie de neconstitutionalitate. Totodata, prevederile legale criticate permit aplicarea diferentiata a dispozitiilor legale privitoare la revizuire în cazul deciziilor Curtii Constitutionale. Astfel, se arata ca autorii exceptiei au primit un tratament juridic diferentiat fata de alti numerosi condamnati care au beneficiat de efectele deciziei de admitere a Curtii Constitutionale nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecatorul-raportor, sustinerile autorilor exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 408^2 - Revizuirea în cazul deciziilor Curtii Constitutionale din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut: "Hotarârile definitive pronuntate în cauzele în care Curtea Constitutionala a admis o exceptie de neconstitutionalitate pot fi supuse revizuirii, daca solutia pronuntata în cauza s-a întemeiat pe dispozitia legala declarata neconstitutionala sau pe alte dispozitii din actul atacat care, în mod necesar si evident, nu pot fi disociate de prevederile mentionate în sesizare.

Pot cere revizuirea:

a) oricare parte din proces, în limitele calitatii sale procesuale;

b) sotul si rudele apropiate ale condamnatului, chiar si dupa moartea acestuia;

c) procurorul.

Cererea de revizuire se introduce la instanta care a pronuntat hotarârea ramasa definitiva a carei revizuire se cere.

Cererea de revizuire se poate face în termen de 3 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curtii Constitutionale.

Dispozitiile art. 408^1 alin. 5 - 11 se aplica în mod corespunzator.

Hotarârea instantei de revizuire este supusa acelorasi cai de atac ca si hotarârea supusa revizuirii."

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca prevederile legale mentionate încalca dispozitiile constitutionale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca autorul exceptiei Eftimie Petcu a fost condamnat prin sentinta penala nr. 376 din 21 mai 2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti (modificata prin decizia penala nr. 242/A din 16 noiembrie 2010 a Curtii de Apel Bucuresti), ramasa definitiva prin decizia penala nr. 1.788/R din 3 mai 2011, la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru savârsirea a 10 infractiuni de trafic de influenta si a 10 infractiuni de uz de fals.

Ulterior, prin sentinta penala nr. 424 din 18 mai 2012, Tribunalul Bucuresti a respins ca inadmisibila cererea de revizuire a sentintei penale nr. 376 din 21 mai 2010. Împotriva acestei sentinte autorul a formulat recurs, etapa procesuala în care a invocat prezenta exceptie de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 408^2 din Codul de procedura penala referitor la posibilitatea revizuirii în cazul admiterii unei exceptii de neconstitutionalitate.

De asemenea, autorul exceptiei Constantin Draghici a fost condamnat prin sentinta penala nr. 296/F din 8 aprilie 2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti (modificata prin decizia penala nr. 272/A din 16 decembrie 2010 a Curtii de Apel Bucuresti), ramasa definitiva prin decizia penala nr. 3.523/R din 10 octombrie 2011, la pedeapsa de 6 ani închisoare.

Ulterior, prin sentinta penala nr. 576/F din 26 iunie 2012, Tribunalul Bucuresti a respins ca inadmisibila cererea de revizuire a sentintei penale nr. 296/F din 8 aprilie 2010. Împotriva acestei sentinte autorul a formulat recurs, etapa procesuala în care a invocat prezenta exceptie de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 408^2 din Codul de procedura penala referitor la posibilitatea revizuirii în cazul admiterii unei exceptii de neconstitutionalitate.

Astfel, se arata ca prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 320^1 din Codul de procedura penala referitor la procedura judecatii în cadrul recunoasterii vinovatiei, astfel cum a fost introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010.

Prin aceeasi decizie, Curtea Constitutionala a respins însa ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a acelorasi prevederi legale în cauzele care aveau ca obiect contestatia la executare. Pentru a pronunta o astfel de solutie, instanta de contencios constitutional a statuat ca pâna la încetarea starii de tranzitie, în virtutea principiului constitutional al retroactivitatii legii penale mai favorabile, dispozitiile art. 320^1 din Codul de procedura penala se aplica tuturor inculpatilor care au fost trimisi în judecata înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dar care au depasit momentul procesual al începerii cercetarii judecatoresti. Alta a fost situatia cauzelor în care se pronuntasera deja hotarâri definitive, sens în care Curtea a respins ca inadmisibila exceptia acelorasi dispozitii invocata în cauzele penale aflate în contestatie la executare, deoarece, asa cum rezulta din denumirea sa marginala, textul are în vedere o judecata, apartinând, cu exceptia situatiilor tranzitorii, numai fondului si care, deopotriva, trebuie sa fie operabila numai pâna la pronuntarea unei hotarâri definitive. Prin urmare, nu este susceptibila de aplicabilitatea principiului retroactivitatii legii penale mai favorabile.

Asa fiind, Curtea mai constata ca Legea nr. 202/2010 a fost publicata în Monitorul Oficial al României la data de 26 octombrie 2010 si a intrat în vigoare la 30 de zile de la publicare.

Prin urmare, în ce priveste situatia ambilor autori, Curtea constata ca la data pronuntarii pe fond, respectiv 21 mai 2010 si 8 aprilie 2010, nu erau în vigoare dispozitiile art. 320^1 din Codul de procedura penala, dar la data ramânerii definitive a hotarârilor de condamnare, respectiv 3 mai 2011 si 10 octombrie 2011, aceste dispozitii erau active.

Prin urmare, autorii exceptiei sunt nemultumiti de împrejurarea ca, desi le erau opozabile prevederile art. 320^1 din Codul de procedura penala, în sensul constitutional astfel statuat prin Decizia Curtii nr. 1.470 din 8 noiembrie 2010, instanta nu a facut aplicarea lor. Totodata, autorilor nu le este permis sa uzeze de calea revizuirii, deoarece nu au invocat exceptia de neconstitutionalitate a acestor prevederi.

Cu privire la aplicarea prevederilor art. 320^1 din Codul de procedura penala în cauzele deduse judecatii, Curtea constata ca aceasta excedeaza unui eventual control de constitutionalitate, fiind atributul exclusiv al instantei de judecata.

În ce priveste fondul exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 408^2 din Codul de procedura penala, Curtea constata urmatoarele:

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constitutie, "Deciziile Curtii Constitutionale se publica în Monitorul Oficial al României. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor". Aceasta presupune ca o decizie de admitere a Curtii Constitutionale are efecte erga omnes, si nu limitate la partile din proces, cu conditia aplicarii lor pentru viitor. Prin urmare, efectele juridice produse de dispozitiile legale anterior constatarii neconstitutionalitatii lor ramân valabile, potrivit principiului aplicarii legilor în timp. Nu ar putea fi admisa o teza contrara, întrucât s-ar aduce atingere stabilitatii raporturilor juridice, în absenta careia nu se poate vorbi de o ordine de drept. Unul dintre elementele fundamentale ale suprematiei dreptului si, implicit, al statului de drept, este principiul securitatii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca solutia data în mod definitiv oricarui litigiu de catre instante sa nu mai poata fi supusa rejudecarii (Hotarârea din 28 octombrie 1999, pronuntata în Cauza Brumarescu împotriva României, paragraful 61). Conform acestui principiu, niciuna dintre parti nu este abilitata sa solicite reexaminarea unei hotarâri definitive si executorii cu unicul scop de a obtine o reanalizare a cauzei si o noua hotarâre în privinta sa. Instantele superioare nu trebuie sa îsi foloseasca dreptul de reformare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept si erorile judiciare, si nu pentru a proceda la o noua analiza. Simplul fapt ca pot exista doua puncte de vedere asupra chestiunii respective nu este un motiv suficient de a rejudeca o cauza. Acestui principiu nu i se poate aduce derogare decât daca o impun motive substantiale si imperioase (Hotarârea din 7 iulie 2009, pronuntata în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99, si Hotarârea din 24 iulie 2003, pronuntata în Cauza Ryabykh împotriva Rusiei, paragraful 52).

Autorii exceptiei apeleaza la un sofism încercând sa induca ideea aplicarii ex tunc a unei decizii pronuntate de Curtea Constitutionala cu consecinta directa a afectarii prevederilor constitutionale ale art. 147 alin. (4). Or, chiar daca în prezent judecarea fondului unei pricini nu se mai suspenda pâna la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate invocate în acea cauza, efectele unei decizii de admitere pronuntate de instanta de contencios constitutional se întind inter partes numai ex nunc, deoarece revizuirea este cea care în mod direct produce efecte pentru trecut, si nu decizia de admitere a Curtii Constitutionale, aceasta din urma fiind numai un instrument, un motiv legal pentru reformarea viitoare a hotarârilor judecatoresti care s-au întemeiat pe dispozitia declarata neconstitutionala. Prin urmare, decizia de admitere a Curtii Constitutionala mediaza revizuirea, si nu invers, iar efectele pentru trecut de remediere a aspectelor dintr-o hotarâre judecatoreasca definitiva ce nu au putut fi prevenite sunt o consecinta a caii de atac extraordinare, si nicidecum a actului emis de instanta de contencios constitutional.

O astfel de problema a fost dezlegata de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 1.106 din 22 septembrie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010. Cu acel prilej, Curtea exercitând controlul a priori asupra dispozitiilor Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a Codului de procedura civila si a Codului de procedura penala a României, a statuat ca nu poate fi primita critica referitoare la încalcarea principiului neretroactivitatii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie, precum si de prevederile art. 147 alin. (1) si (4) referitoare la efectele deciziilor Curtii Constitutionale, deoarece "Dispozitiile din legile si ordonantele în vigoare, constatate ca fiind neconstitutionale, îsi înceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe durata acestui termen fiind suspendate de drept. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii (erga omnes), si nu limitate doar la partile din procesul în cadrul caruia a fost ridicata exceptia (inter partes) si au putere numai pentru viitor. Efectele juridice produse de dispozitiile legale anterior constatarii neconstitutionalitatii lor ramân valabile, potrivit principiului aplicarii legilor în timp". Totodata, solutia legislativa care consacra dreptul persoanelor prevazute de lege de a exercita calea de atac a revizuirii "nu intra în coliziune cu prevederile constitutionale privind efectele ex nunc ale deciziei Curtii Constitutionale, revizuirea putând fi exercitata numai dupa publicarea în Monitorul Oficial al României a actului Curtii [...]. Reglementarea legislativa este fireasca si echitabila, atâta vreme cât, în cauza respectiva, partile, dând dovada de diligenta, au invocat exceptia de neconstitutionalitate, întelegând sa se foloseasca de acest mijloc de aparare în scopul valorificarii drepturilor si intereselor lor legitime".

În sfârsit, nu poate fi primita nici sustinerea potrivit careia sunt afectate dispozitiile constitutionale ale egalitatii în fata legii, deoarece, pe de o parte, egalitatea nu înseamna uniformitate si, pe de alta parte, justitiabilul, care, dând dovada de diligenta pentru apararea drepturilor sale, a uzat de exceptia de neconstitutionalitate, nu se afla în aceeasi situatie juridica cu cel care nu a facut acest lucru. Limitarea prevazuta de textul legal contestat are o justificare obiectiva si rezonabila si nu presupune un tratament juridic diferit pentru parti aflate în aceeasi situatie juridica (ci, dimpotriva, asigura tuturor autorilor aceleiasi exceptii de neconstitutionalitate posibilitatea de a invoca decizia de admitere a acesteia în cauzele în care au ridicat-o, în cadrul procedurii de revizuire instituite de art. 408^2 din Codul de procedura penala). Totodata, aceasta limitare corespunde naturii specifice a revizuirii de cale extraordinara de atac ce permite încalcarea autoritatii de lucru judecat a unei hotarâri definitive numai în situatii exceptionale, care au o stricta legatura cu cauza în care a fost pronuntata hotarârea.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 408^2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Eftimie Petcu în Dosarul nr. 6.541/3/2012 (1.915/2012) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I penala si de Constantin Draghici în Dosarul nr. 11.591/3/2012 (2.587/2012) al aceleiasi instante.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 22 noiembrie 2012.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf