Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 983 din 22 noiembrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. I alin. (1) din Legea nr. 261/2008 privind modificarea si completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie invocata de Regia Nationala a Padurilor - Directia Silvica Prahova în Dosarul nr. 787/281/2011 al Judecatoriei Ploiesti - Sectia civila si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.084D/2012.

La apelul nominal se prezinta, pentru autorul exceptiei, domnii consilieri juridici Claudiu Udroiu si Sorin Vintila, cu delegatii depuse la dosar. Lipsesc celelalte parti, procedura de citare fiind legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvântul reprezentantilor autorului exceptiei, care solicita admiterea acesteia. În acest sens, arata ca prevederile textului de lege criticat contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 136 alin. (4) referitor la bunurile proprietate publica, potrivit carora acestea pot fi date în administrare, pot fi concesionate sau închiriate institutiilor publice ori pot fi date în folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica. Or, în speta, legiuitorul nu putea sa dispuna asupra unui teren cu destinatie forestiera, în favoarea unei persoane juridice de utilitate publica, astfel cum este definita structura de cult religios, potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor, decât prin darea lui în folosinta gratuita, iar nu prin dobândirea în proprietate, astfel cum dispune textul de lege criticat.

Se mai sustine ca rolul fondului forestier national de protectie a mediului trebuie sa prevaleze asupra functiei sale economice; or, în opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafete de 370 ha de padure, în favoarea unei structuri de cult religios, nu poate fi calificata ca o masura proportionala cu finalitatea reparatorie a legilor fondului funciar, în conditiile în care structura de cult religios, urmarind reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestei suprafete de padure, are în vedere în primul rând satisfacerea unui interes economic.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata, invocând în acest sens Decizia nr. 1.654 din 15 decembrie 2009.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 15 mai 2012, pronuntata în Dosarul nr. 787/281/2011, Judecatoria Ploiesti - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I alin. (1) din Legea nr. 261/2008 privind modificarea si completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie invocata de Regia Nationala a Padurilor - Directia Silvica Prahova într-o cauza având ca obiect solutionarea cererii privind reconstituirea unui drept de proprietate asupra unor paduri.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca, potrivit dispozitiilor art. 136 alin. (3) teza finala si alin. (4) din Constitutie, bunurile care, în temeiul legii organice, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice, pot fi date în folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.

Potrivit legii organice, respectiv art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publica, bunurile de uz sau de interes public national, declarate ca atare prin lege, fac parte din domeniul public al statului. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, terenurile forestiere proprietate publica a statului nu pot face obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembramânt al acestuia.

În opinia autorului exceptiei, rezulta din coroborarea acestor texte legale si constitutionale ca legiuitorul putea sa dispuna asupra unui teren forestier, care facea parte din domeniul public al statului, în favoarea unei persoane juridice de utilitate publica, astfel cum este, în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor, si structura de cult religios, numai prin darea lui în folosinta gratuita, iar nu prin dobândirea în proprietate, astfel cum dispune textul de lege criticat.

Judecatoria Ploiesti - Sectia civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este întemeiata. În acest sens, arata ca textul de lege criticat instituie posibilitatea unei structuri de cult care a avut în folosinta sau în înzestrare terenuri cu destinatie forestiera de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestora, desi nu a detinut anterior acest drept. În acest sens, arata ca semnificatia notiunii juridice de "înzestrare", potrivit Legii nr. 61/1937 pentru înzestrarea unor manastiri ortodoxe din tara cu întinderi de paduri si alte terenuri, este aceea de dare în folosinta, de exploatare a unei suprafete de padure, situatie ce rezulta explicit din procesele-verbale de predare a respectivelor suprafete de padure, dar si din Borderoul Proprietatilor si Exploatatiilor Agricole eliberat de Arhivele Nationale, care identifica suprafata atribuita cu acest titlu drept "suprafata totala posedata", "suprafata exploatata", iar nu suprafata detinuta în proprietate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate.

Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, în masura în care sintagma "înzestrare", cuprinsa în textul de lege criticat, se refera strict la dreptul de proprietate, iar nu la orice alt drept real, cum ar fi dreptul de folosinta. Arata ca, în sensul jurisprudentei Curtii Constitutionale în materia Legii nr. 1/2000, având în vedere obiectul de reglementare al acestui act normativ si scopul declarat al acestuia, instituirea conditiilor în care opereaza retrocedarea, inclusiv sub aspectul modalitatilor de reconstituire a dreptului de proprietate în cazul structurilor de cult, constituie optiuni ale legiuitorului, în acord cu politica economica a statului în materie si cu finalitatea reparatorie a legii.

Avocatul Poporului arata ca prevederile legale criticate sunt constitutionale, aratând ca solutia legislativa de atribuire în proprietate, catre structurile unitatilor de cult, a terenurilor cu destinatie forestiera pe care acestea le-au avut în folosinta sau înzestrare în temeiul Legii nr. 61/1937, este întemeiata pe optiunea legiuitorului de a decide asupra modului în care sunt reparate abuzurile savârsite în trecut cu privire la proprietatea funciara. Invoca si jurisprudenta Curtii Constitutionale în aceasta materie, respectiv Decizia nr. 1.654 din 15 decembrie 2009.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din încheierea de sesizare, îl reprezinta prevederile art. I alin. (1) din Legea nr. 261/2008 privind modificarea si completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 10 noiembrie 2008.

Curtea observa ca art. I din Legea nr. 261/2008 cuprinde doua puncte, numerotate 1, respectiv 2, astfel încât, în conformitate si cu motivarea autorului exceptiei de neconstitutionalitate, referirea la art. I alin. (1) din Legea nr. 261/2008 trebuie înteleasa ca fiind facuta la dispozitiile art. I pct. 1 din acelasi act normativ, care a modificat si completat dispozitiile art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificarile si completarile ulterioare.

Având în vedere motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, precum si în temeiul art. 62 teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea urmeaza sa retina ca obiect al exceptiei de neconstitutionalitate prevederile art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora: "Structurile de cult prevazute la alin. (2), care au avut în folosinta sau în înzestrare terenuri cu destinatie forestiera, potrivit prevederilor Legii nr. 61/1937 pentru înzestrarea unor manastiri ortodoxe din tara cu întinderi de paduri si alte terenuri, publicata în Monitorul Oficial, nr. 66 din 20 martie 1937, astfel cum a fost modificata prin Decretul-lege nr. 47/1938, publicat în Monitorul Oficial nr. 74 din 30 martie 1938, cu modificarile si completarile ulterioare, dobândesc în proprietate respectivele suprafete."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 136 alin. (3) si (4) referitor la proprietatea publica si la bunurile proprietate publica.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:

Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 61/1937 pentru înzestrarea unor manastiri ortodoxe din tara cu întinderi de paduri si alte terenuri, astfel cum a fost modificata prin Decretul-lege nr. 47/1938, publicat în Monitorul Oficial nr. 74 din 30 martie 1938: "Statul este autorizat sa atribuie în deplina si perpetua folosinta unor manastiri ortodoxe din tara, o suprafata de padure în întindere totala de 18 800 ha si alte terenuri în suprafata de cel mult 600 ha, din proprietatile sale, în scopul ca venitul acestor înzestrari sa serveasca exclusiv pentru conservarea si restaurarea cladirilor monumente istorice, apartinând acestor manastiri, precum si pentru întretinerea diferitelor scoli ateliere, tipografii, aziluri, orfelinate, institutii de asistenta sociala si sanitare etc., existente sau care se vor înfiinta în aceste manastiri, în conformitate cu dispozitiile art. 88 din statutul legii de organizare a Bisericii ortodoxe române."

Analizând aceste prevederi legale, Curtea observa ca semnificatia notiunii de "înzestrare" din titlul Legii nr. 61/1937 este aceea de atribuire "în deplina si perpetua folosinta", astfel cum rezulta din cuprinsul art. 1 din Legea nr. 61/1937. Mai mult, legiuitorul din acea perioada a circumstantiat în mod precis scopul atribuirii acestor suprafete de padure sau alte terenuri, si anume, pentru ca venitul acestora sa serveasca "exclusiv pentru conservarea si restaurarea cladirilor monumentelor istorice apartinând acestor manastiri, precum si pentru întretinerea diferitelor scoli-ateliere, tipografii, aziluri, orfelinate, institutii de asistenta sociala si sanitare etc.".

În acelasi sens, potrivit dispozitiilor art. 3 din acelasi act normativ, cu modificarile si completarile ulterioare, supravegherea administrarii veniturilor astfel atribuite era realizata de o "Eforie a manastirilor înzestrate", în compunerea careia se regaseau, pe lânga Patriarhul României, si reprezentanti ai statului, respectiv ministrul cultelor si artelor si ministrul agriculturii si domeniilor. Potrivit aceluiasi text de lege, reprezentantii statului exercitau "dreptul de control si de supraveghere al statului asupra administratiei veniturilor din bunurile atribuite manastirilor".

Curtea observa ca manastirile înzestrate dobândeau un drept real de folosinta si dreptul de a culege fructele, însa fara ca acestea sa fie exercitate cu caracter temporar. Dimpotriva, statul atribuia în "deplina si perpetua folosinta" suprafetele de paduri si alte terenuri, "înzestrând" unele manastiri ortodoxe, astfel cum sunt nominalizate expres în anexa la Decretul-lege nr. 47/1938, care a modificat Legea nr. 61/1937, intitulata "Tablou al manastirilor înzestrate si al suprafetelor de padure atribuite fiecareia".

Asadar, Curtea constata ca intentia legiuitorului care a edictat Legea nr. 61/1937 a fost de atribuire în proprietate a unor suprafete de paduri si alte terenuri, întrucât numai dreptul de proprietate este perpetuu.

Pe de alta parte, Curtea retine ca, sub imperiul actualului regim constitutional, legiuitorul român a adoptat o serie de legi reparatorii în domeniul funciar, între care se numara si Legea nr. 1/2000.

Potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, text de lege criticat în prezenta cauza, centrele eparhiale, protoieriile, manastirile, schiturile, parohiile, filialele si alte structuri ale unitatilor de cult îndreptatite sa solicite, potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere dobândesc în proprietate respectivele suprafete de teren.

Prin urmare, Curtea constata ca, în conceptia legiuitorului primar din anul 2008, data la care a fost adoptata legea de modificare a Legii nr. 1/2000, notiunea juridica de "înzestrare" echivala cu dobândirea unui drept de proprietate, ceea ce, în consecinta, îndreptateste structurile de cult sa solicite reconstituirea acestuia.

În legatura cu aceasta solutie legislativa Curtea s-a mai pronuntat (spre exemplu, Decizia nr. 1.654 din 15 decembrie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2010), statuând ca reglementarea modalitatilor de reconstituire a dreptului de proprietate în cazul structurilor de cult constituie optiuni ale legiuitorului, în acord cu politica economica a statului în materie si cu finalitatea reparatorie a legii.

Cele statuate în decizia mentionata îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauza, având în vedere ca nu au intervenit elemente noi, de natura a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie invocata de Regia Nationala a Padurilor - Directia Silvica Prahova în Dosarul nr. 787/281/2011 al Judecatoriei Ploiesti - Sectia civila.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 22 noiembrie 2012.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf