Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 979 din 22 noiembrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 4/2012 privind unele masuri temporare in vederea consolidarii cadrului normativ necesar aplicarii unor dispozitii din titlul VII "Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 4/2012 privind unele masuri temporare în vederea consolidarii cadrului normativ necesar aplicarii unor dispozitii din titlul VII "Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Textila Oltului" - S.A. din Sfântu Gheorghe în Dosarul nr. 1.588/2/2012 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.010D/2012.

La apelul nominal se prezinta, pentru autorul exceptiei, avocatul Corina Popescu, cu delegatie depusa la dosar, lipsa fiind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul avocatului autorului exceptiei, care solicita admiterea acesteia. Arata ca dispozitiile criticate aduc atingere substantei dreptului si se depaseste marja de apreciere a statului. Totodata, ordonanta criticata instituie limitari privind drepturile omului, ceea ce contravine prevederilor constitutionale ale art. 115. De asemenea, nu poate fi retinut caracterul extraordinar care sa justifice adoptarea ordonantei de urgenta criticate. În final, face referire la hotarârile pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în cauzele Marckx împotriva Belgiei si Vermeire împotriva Belgiei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate. Arata ca instanta de contencios constitutional s-a mai pronuntat asupra unei exceptii de neconstitutionalitate identice având aceeasi motivare. Astfel, prin Decizia nr. 723 din 5 iulie 2012, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 15 mai 2012, pronuntata în Dosarul nr. 1.588/2/2012, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 4/2012 privind unele masuri temporare în vederea consolidarii cadrului normativ necesar aplicarii unor dispozitii din titlul VII "Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Textila Oltului" - S.A. din Sfântu Gheorghe în cadrul unei actiuni în contencios administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul formuleaza atât critici de neconstitutionalitate extrinseca, cât si critici de neconstitutionalitate intrinseca.

I. Cât priveste criticile de neconstitutionalitate extrinseca, potrivit carora actul normativ criticat contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 115 alin. (4) si (6), arata urmatoarele:

De la ramânerea definitiva a Hotarârii-pilot pronuntate de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu si altii împotriva României au trecut aproape 12 luni, astfel încât nu se poate sustine în mod rezonabil ca ar exista o urgenta în adoptarea actului normativ criticat.

Hotarârea-pilot pronuntata de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu si altii împotriva României reprezinta punctul culminant al jurisprudentei Curtii privind ineficienta mecanismului de despagubire sau de restituire în România, aceasta fiind precedata de numeroase alte hotarâri în care au fost dispuse masuri generale împotriva României, reluate în hotarârea mentionata.

De asemenea, potrivit art. 115 alin. (4) din Constitutie, ordonantele de urgenta trebuie sa reglementeze o situatie extraordinara, în sensul ca aceasta situatie extraordinara ori consecintele sale negative trebuie înlaturate, nicidecum înrautatite. Or, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2012 nu se ia nicio masura în sensul înlaturarii sau rezolvarii elementelor invocate în preambul ca justificând urgenta, ci numai se suspenda aplicarea unor dispozitii legislative, actul normativ criticat fiind astfel adoptat cu depasirea limitelor delegarii legislative.

De asemenea, situatia exceptionala nu poate fi rezultatul faptelor Guvernului sau lipsei de actiune a Guvernului, deoarece în aceasta ipoteza se ajunge la fraudarea textelor constitutionale, prin provocarea situatiei extraordinare. Or, "imposibilitatea mentinerii echilibrului bugetar" este rezultatul exclusiv al faptelor Guvernului. În acest sens, face referire la câteva acte normative, respectiv Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 91/2010 privind destinatia sumelor provenite din recuperarea unor drepturi valutare ale României si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 18/2010 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, prin care Guvernul a modificat destinatia unor sume care trebuiau virate la Fondul "Proprietatea".

Totodata, arata ca, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, art. 115 alin. (6) din Constitutie nu interzice adoptarea de ordonante de urgenta în domeniul drepturilor si libertatilor constitutionale, însa masurile adoptate nu trebuie sa afecteze aceste drepturi si libertati. Or, prin suspendarea emiterii titlurilor de despagubire/de conversie, atât dreptul de proprietate al persoanelor îndreptatite este evident afectat, cât si dreptul la executarea hotarârilor irevocabile prin care autoritatile au fost obligate la emiterea titlurilor de despagubire/de conversie.

II. Cât priveste criticile de neconstitutionalitate intrinseca:

a) Autorul sustine ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2012 încalca atât dispozitiile constitutionale ale art. 11 si 20, cât si prevederile art. 46 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

În Hotarârea-pilot pronuntata în Cauza Maria Atanasiu si altii împotriva României, Curtea a retinut ca "este imperativ ca statul sa ia de urgenta masuri cu caracter general, care sa poata conduce la realizarea efectiva a dreptului la restituire sau la despagubire, pastrând un just echilibru între diferitele interese în cauza", de exemplu "prin modificarea mecanismului de restituire actual (...) si prin implementarea urgenta a unor masuri simplificate si eficiente, întemeiate pe masuri legislative si pe o practica judiciara si administrativa coerenta, care sa poata mentine un just echilibru între diferitele interese în cauza". Or, suspendarea emiterii tuturor titlurilor de despagubire si/sau de conversie si suspendarea tuturor procedurilor de evaluare, indiferent de situatia persoanelor îndreptatite, nu respecta un just echilibru între interesele în cauza. Aceasta deoarece masura adoptata urmareste, asa cum rezulta din însusi preambulul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 4/2012, exclusiv "interesul general public", fara luarea în considerare în nicio masura a interesului particular al persoanelor îndreptatite. Procedând la suspendarea procedurilor privind evaluarea si emiterea titlurilor de despagubire si/sau de conversie, fara efectuarea unei analize a drepturilor persoanelor, în special ale celor ce dispun deja de hotarâri judecatoresti irevocabile, se încalca prevederile art. 46 din Conventie, art. 11 si 20 din Constitutie. Sustine ca termenul de 18 luni, prevazut în cuprinsul hotarârii-pilot, nu poate fi interpretat ca un termen de gratie acordat statului român, în interiorul caruia acesta poate adopta orice masuri. Conform art. 46 din Conventie, îndata dupa ramânerea definitiva a hotarârii Curtii Europene, statul trebuie sa ia toate masurile care se impun pentru încetarea violarii si remedierea consecintelor acesteia.

b) Considera ca actul normativ criticat este contrar atât dispozitiilor art. 1 alin. (4) si art. 21 din Constitutie, cât si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, "executarea unei hotarâri pronuntate de orice instanta trebuie privita ca parte integranta a <>, în sensul art. 6". Obligatia de a asigura executarea unei hotarâri împotriva statului incumba în primul rând autoritatilor statale, începând cu data la care hotarârea devine obligatorie si executorie. Complexitatea procedurii executionale sau a sistemului bugetar nu poate elibera statul de obligatia asumata conform Conventiei de a garanta oricarei persoane dreptul de a avea o hotarâre obligatorie si executorie, executata într-un termen rezonabil; nici lipsa fondurilor sau a altor resurse nu poate fi invocata ca scuza pentru neexecutarea obligatiei din hotarâre. Statele parti trebuie sa îsi organizeze sistemul legal în asa fel încât autoritatile competente sa îsi execute obligatiile în aceasta privinta (Burdov împotriva Rusiei). Or, prin actul normativ criticat, statul român invoca "imposibilitatea mentinerii echilibrului bugetar" pentru a nu pune în executare hotarâri judecatoresti irevocabile, prin care autoritatile au fost obligate la emiterea titlurilor de despagubire/conversie, prin aceasta Guvernul intervenind în atributiile puterii judecatoresti cu încalcarea principiului separatiei puterilor în stat. Totodata, Guvernul a încalcat obligatia de a asigura dreptul la un proces echitabil, adoptând masuri contrare ducerii la îndeplinire a obligatiilor stabilite prin hotarâri judecatoresti.

c) Sustine ca se aduce atingere art. 44 din Constitutie, art. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

În cazul persoanelor care dispun de hotarâri judecatoresti irevocabile, prin care autoritatile au fost obligate la emiterea titlurilor de despagubire/conversie, nu exista niciun dubiu ca acestea detin o valoare patrimoniala suficient de caracterizata. Curtea Europeana a retinut explicit ca problema despagubirilor pentru imobilele nationalizate în regimurile comuniste reprezinta o problema de interes general si recunoaste ca punerea în balanta a drepturilor în cauza si a câstigurilor si pierderilor diferitelor persoane afectate constituie un exercitiu de o dificultate deosebita (Maria Atanasiu si altii împotriva României). De asemenea, Curtea a aratat ca statele dispun de o marja de apreciere extinsa pentru determinarea întinderii interesului public, în special atunci când este vorba despre adoptarea si aplicarea masurilor de reforma economica sau de justitie sociala (Viasu împotriva României). Curtea a aratat ca respecta modul în care statul concepe imperativele "utilitatii publice" numai în cazul în care judecata nu se dovedeste a fi vadit lipsita de temei rezonabil (Maria Atanasiu si altii împotriva României). Pentru stabilirea caracterului rezonabil, trebuie verificat daca între exigentele interesului general al comunitatii si imperativul respectarii dreptului de proprietate s-a respectat un just echilibru, respectiv daca titularul dreptului nu a fost nevoit sa suporte o sarcina excesiva si disproportionata. În cazul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 4/2012, ingerinta nu respecta principiul proportionalitatii între mijloacele utilizate si scopul urmarit, persoanele care dispun de hotarâri judecatoresti irevocabile fiind nevoite sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva. Prin faptul ca persoanele îndreptatite nu îsi pot realiza dreptul la primirea despagubirilor, în general, si dreptul la executarea hotarârilor judecatoresti irevocabile, în special, s-a rupt justul echilibru între interesele generale si drepturile persoanelor îndreptatite, acestea fiind obligate sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciaza ca prevederile criticate sunt constitutionale. Actul normativ criticat nu este de natura a încalca principiul separatiei puterilor în stat, întrucât a fost emis în temeiul delegarii legislative prevazute de art. 115 din Constitutie, Guvernul putând adopta ordonante de urgenta numai în situatii extraordinare, a caror reglementare nu poate fi amânata, având obligatia de a motiva urgenta în cuprinsul acestora, lucru ce s-a realizat în speta de fata. Totodata, actul normativ criticat nu îngradeste nici dreptul de proprietate, adoptarea acestuia având drept scop tocmai necesitatea luarii unor masuri care sa permita concretizarea dreptului privind acordarea de despagubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietatilor, astfel încât persoanele îndreptatite sa poata beneficia de acordarea unor despagubiri certe, previzibile si predictibile, în conformitate cu practica Curtii Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 4/2012 nu încalca nici accesul liber la justitie, întrucât nu afecteaza procedurile judiciare.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 4/2012 privind unele masuri temporare în vederea consolidarii cadrului normativ necesar aplicarii unor dispozitii din titlul VII "Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 15 martie 2012, având un articol unic, cu urmatorul continut: "(1) La data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta se suspenda, pâna la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despagubire, a titlurilor de conversie, precum si procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acorda despagubiri, prevazute de titlul VII <> din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare.

(2) În perioada prevazuta la alin. (1), personalul din cadrul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor întocmeste si tine la zi evidenta dosarelor de despagubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistreaza noi dosare de despagubiri, analizeaza documentatia existenta în aceste dosare în vederea solutionarii legale a cererilor de despagubire si ia masurile necesare în scopul inventarierii si arhivarii dosarelor de despagubire depuse de catre persoanele îndreptatite." În sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autorii exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 115 alin. (1) referitor la adoptarea de catre Parlament a unei legi speciale de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

În opinia autorului exceptiei, prevederile criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, art. 11 referitor la dreptul international si dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justitie, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privata si art. 115 alin. (4) si (6) referitor la competenta Guvernului de a adopta ordonante de urgenta în situatii extraordinare. De asemenea, autorul exceptiei invoca si dispozitiile art. 1, 6 si 46 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si dispozitiile art. 1 din Protocolul aditional la Conventie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca a mai fost sesizata de acelasi autor cu aceeasi exceptie de neconstitutionalitate având aceeasi motivare, dar ridicata în alt dosar.

Astfel, prin Decizia nr. 723 din 5 iulie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 6 august 2012, Curtea Constitutionala a statuat ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, pentru urmatoarele considerente:

I. Referitor la criticile de neconstitutionalitate extrinseca, potrivit carora actul normativ criticat contravine dispozitiilor art. 115 alin. (4) si (6) din Legea fundamentala, Curtea a retinut ca, în nota de fundamentare a ordonantei de urgenta criticate, existenta unei situatii extraordinare a carei reglementare nu poate fi amânata si urgenta acesteia sunt justificate de Guvern prin urmatoarele argumente: inexistenta, în prezent, a unui mecanism institutional si legal prin care sa se concretizeze dreptul persoanelor îndreptatite la acordarea despagubirilor, care impune acordarea unui interval de timp în vederea identificarii de catre statul român a unor solutii financiare privind continuarea procesului de acordare a despagubirilor, întrucât Fondul "Proprietatea", creat pentru despagubirea fostilor proprietari, a înregistrat, potrivit ultimelor date statistice, o scadere accelerata a participatiei statului român, prin Ministerul Finantelor Publice, în urma conversiei în actiuni a titlurilor de despagubire emise de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor; imposibilitatea exercitarii dreptului de optiune privind dreptul la despagubire sub forma de actiuni la Fondul "Proprietatea", de catre persoanele îndreptatite; necesitatea adoptarii unor masuri care sa permita concretizarea dreptului privind acordarea despagubirilor, rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietatilor, astfel încât persoanele îndreptatite sa poata beneficia de acordarea unor despagubiri certe, previzibile si predictibile, în conformitate cu practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, în contextul implementarii Hotarârii-pilot pronuntate de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu si altii împotriva României; necesitatea respectarii dispozitiilor art. 138 alin. (5) din Constitutie, care prevad faptul ca "nicio cheltuiala bugetara nu poate fi aprobata fara stabilirea sursei de finantare"; necesitatea mentinerii echilibrului bugetar si, în mod implicit, respectarea angajamentelor interne si internationale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce priveste nivelul deficitului bugetar.

Analizând toate motivele invocate de catre Guvern în preambulul ordonantei, în mod cumulat, si plecând de la premisa constatata de catre Curte prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, în care s-a retinut ca situatia de criza financiara mondiala ar putea afecta, în lipsa unor masuri adecvate, stabilitatea economica a tarii si, implicit, securitatea nationala, Curtea a ajuns la concluzia ca, în cauza de fata, exista un grad mare de abatere de la obisnuit, si anume de la conditiile concrete în care executarea titlurilor executorii se face cu respectarea Codului de procedura civila, astfel încât Curtea considera ca exista o situatie extraordinara în sensul art. 115 alin. (4) din Constitutie. O atare situatie extraordinara, în mod evident, are un caracter temporar, regula în aceasta materie fiind executarea hotarârilor judecatoresti în conformitate cu dreptul comun în materie, respectiv Codul de procedura civila, chiar daca debitor este statul.

Pentru toate aceste motive, Curtea a constatat ca reglementarea criticata nu aduce atingere dispozitiilor art. 115 alin. (4) din Constitutie, îndeplinind exigentele urgentei si ale situatiei extraordinare.

În ceea ce priveste critica formulata de autorul exceptiei potrivit careia Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2012 afecteaza drepturi si libertati constitutionale, fiind contrara art. 115 alin. (6) din Constitutie, Curtea a statuat ca aceasta nu este întemeiata.

Pentru a constata încalcarea dispozitiilor art. 115 alin. (6) din Constitutie în cauza dedusa judecatii, instanta constitutionala este chemata sa aprecieze daca drepturile constitutionale invocate de catre autorul exceptiei de neconstitutionalitate au fost afectate prin adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 4/2012. Prin urmare, în continuare, Curtea a analizat exceptia de neconstitutionalitate cât priveste criticile de neconstitutionalitate intrinseca, referitor la încalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, art. 21 referitor la accesul liber la justitie si art. 44 referitor la dreptul de proprietate privata.

II. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate intrinseca, Curtea a constatat, în ceea ce priveste dreptul de proprietate, ca despagubirea recunoscuta printr-o decizie definitiva si executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale; neexecutarea platii într-un termen rezonabil constituie deci o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca si faptul ca lipsa de lichiditati nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi împotriva Italiei, 2000, Burdov împotriva Rusiei, 2002).

Guvernul, prin adoptarea ordonantei de urgenta criticate, nu neaga însa existenta si întinderea despagubirilor constatate prin hotarâri judecatoresti si nu refuza punerea în aplicare a acestora. Masura criticata este mai degraba una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Conventiei, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constitutie, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natura bugetara si de dificultati în mentinerea echilibrului bugetar.

Solutia legislativa criticata reprezinta o norma temporara (titlul ordonantei precizând faptul ca priveste masuri temporare în vederea consolidarii cadrului normativ necesar aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005), care nu aduce atingere însesi substantei dreptului la valorificarea titlurilor de despagubire, obligatia statului urmând a se executa dupa expirarea perioadei prevazute de textul criticat, prin aceasta titularul dreptului la despagubire nefiind nevoit sa suporte o sarcina excesiva si disproportionata, astfel cum sustine autorul exceptiei.

În concluzie, Curtea a constatat ca masurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozitiile constitutionale si conventionale referitoare la ocrotirea proprietatii, de vreme ce urmaresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criza economica - si sunt proportionale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice si sociale, precum si echilibrul realizat de catre stat prin masurile respective.

Cât priveste invocarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil si a dispozitiilor art. 6 privind dreptul oricarei persoane la un proces echitabil din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea a retinut ca, potrivit jurisprudentei sale - Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009 -, "procesul civil parcurge doua faze: judecata si executarea silita, aceasta din urma intervenind în cazul hotarârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul fortei de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în masura în care debitorul nu îsi executa de bunavoie obligatia".

În acest context, Curtea a observat ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2012 constituie o masura de natura sa întareasca finalitatea procesului judiciar, în sensul ca reprezinta un prim pas important al debitorului de a-si executa creanta.

De pilda, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, solutionând Cererea nr. 60.858/00 si pronuntând Decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat ca un termen de 2 ani si 7 luni de executare a unei hotarâri judecatoresti nu este excesiv în conditiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vadita de fonduri a unitatii militare debitoare. Totodata, în Cauza Burdov împotriva Rusiei, 2002, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca o autoritate statala nu ar putea sa invoce lipsa de lichiditati pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare.

Or, în cauza de fata, Guvernul român nu refuza executarea hotarârilor judecatoresti, ci suspenda, pentru o perioada de 6 luni, emiterea titlurilor de despagubire, a titlurilor de conversie, precum si procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acorda despagubiri.

În concluzie, Curtea a constatat ca o atare masura, având caracter temporar, nu este contrara dispozitiilor art. 21 din Constitutie si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, regula în aceasta materie fiind executarea hotarârilor judecatoresti în conformitate cu dreptul comun în materie, adoptarea de catre Guvern a Ordonantei de urgenta nr. 4/2012 fiind motivata si de dificultatile întâmpinate cu privire la executarea hotarârilor judecatoresti în aceasta materie, din cauza inexistentei, în prezent, a unui mecanism institutional si legal prin care sa se concretizeze dreptul persoanelor îndreptatite la acordarea despagubirilor.

În acest context, Curtea a retinut ca nu pot fi primite nici sustinerile potrivit carora, prin adoptarea actului normativ criticat, Guvernul a intervenit în atributiile puterii judecatoresti, cu încalcarea principiului separatiei puterilor în stat.

De asemenea, Curtea nu a retinut nici criticile de neconstitutionalitate potrivit carora Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2012 este contrara dispozitiilor art. 11 si 20 din Legea fundamentala raportat la prevederile art. 46 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la forta obligatorie si executarea hotarârilor definitive ale Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia pronuntata de Curte prin deciziile mentionate, precum si considerentele care le-au fundamentat sunt valabile si în prezenta cauza.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 4/2012 privind unele masuri temporare în vederea consolidarii cadrului normativ necesar aplicarii unor dispozitii din titlul VII "Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Textila Oltului" - S.A. din Sfântu Gheorghe în Dosarul nr. 1.588/2/2012 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 22 noiembrie 2012.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf