Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 978 din 22 noiembrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 320^1 alin. 4 si 7 din Codul de procedura penala

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 320^1 alin. 4 si 7 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata din oficiu de instanta de judecata în Dosarul nr. 15.976/320/2011 al Judecatoriei Târgu Mures si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 981D/2012.

La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 2 mai 2012, pronuntata în Dosarul nr. 15.976/320/2011, Judecatoria Târgu Mures a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 320^1 alin. 4 si 7 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata din oficiu de instanta în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei cauze penale la fond în care se fac cercetari cu privire la savârsirea infractiunii de ucidere din culpa.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate instanta de judecata sustine ca prevederile art. 320^1 alin. 4 si 7 din Codul de procedura penala încalca dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetatenilor în fata legii, în masura în care interzic instantei posibilitatea aplicarii inculpatilor a beneficiului reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsa în cazul în care, desi inculpatul solicita judecarea în baza procedurii simplificate, recunoscând fara rezerve învinuirea, instanta considera ca la dosarul de urmarire penala nu sunt suficiente probe pentru a fundamenta o hotarâre de condamnare si se impune suplimentarea probatoriului. Totodata, o astfel de procedura simplificata genereaza o serie de dificultati si în cazul judecarii infractiunilor comise din culpa la a caror individualizare trebuie sa se tina seama în mod necesar de gradul de culpa cu care s-a savârsit infractiunea de catre inculpat si, eventual, de culpa concurenta a victimei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece stabilesc criterii aleatorii si exterioare inculpatilor care îsi recunosc vinovatia în baza carora se admite sau se respinge cererea de reducere a pedepsei. Aceste criterii nu constituie prin ele însele o justificare obiectiva si rezonabila pentru instituirea unui tratament distinct.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 320^1 alin. 4 si 7 din Codul de procedura penala, cu denumirea marginala - Judecata în cazul recunoasterii vinovatiei, introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, astfel cum a fost modificat prin art. V din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 121/2011 pentru modificarea si completarea unor acte normative, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 21 decembrie 2011, care au urmatorul continut:

"Instanta de judecata solutioneaza latura penala atunci când din probele administrate în cursul urmaririi penale rezulta ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat. [...]

Instanta va pronunta condamnarea inculpatului, care beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, în cazul pedepsei închisorii, si de reducerea cu o patrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispozitiile alin. 1 - 6 nu se aplica în cazul în care actiunea penala vizeaza o infractiune care se pedepseste cu detentiune pe viata."

Instanta de judecata sustine ca prevederile legale mentionate încalca dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetatenilor în fata legii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aplicarea procedurii simplificate este o derogare de la dreptul comun, care presupune solutionarea cu celeritate a unor cauze penale pentru care cercetarea judecatoreasca propriu-zisa devine redundanta, întrucât în prima faza a procesului penal au fost dezlegate în totalitate toate aspectele legate de existenta infractiunii si de vinovatia inculpatului.

Aceasta procedura nu este însa un drept fundamental si inculpatul este liber sa uzeze sau nu de ea, dupa cum instanta de judecata, în conditiile în care constata ca probele administrate în cursul urmaririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat, poate respinge cererea.

Totodata, aspectele legate de identificarea faptei si vinovatia autorului asa cum au fost reglementate în textul criticat nu neaga celelalte judecati referitoare la aplicarea pedepsei si la individualizarea ei, judecatorul putând dispune condamnarea inculpatului cu reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, în cazul pedepsei închisorii, si cu reducerea cu o patrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege în cazul pedepsei amenzii. Astfel, potrivit art. 72 din Codul penal, la stabilirea si la aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile partii generale a aceluiasi cod, de limitele de pedeapsa fixate în partea speciala, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului si de împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. Totodata, dintr-o analiza comparativa a beneficiului reducerii de pedeapsa ca urmare a aplicarii procedurii simplificate, pe de o parte, si a beneficiului aplicarii eventualelor efecte ale circumstantelor atenuante potrivit dreptului comun, pe de alta parte, se observa ca în cea de-a doua situatie pedeapsa închisorii se poate reduce nu cu o treime, ci cu mai mult. Astfel, la un minim special de 10 ani pedeapsa poate coborî pâna la 3 ani, la un minim special de 5 ani pedeapsa poate coborî pâna la 1 an, iar la un minim special de 3 ani pedeapsa poate coborî pâna la 3 luni. Or, asa cum rezulta din chiar alin. 1 si 2 al art. 320^1 din Codul de procedura penala, inculpatul, din proprie vointa, poate declara ca recunoaste savârsirea faptelor retinute în rechizitoriu si solicita ca judecata sa se faca pe baza probelor administrate în cursul urmarii penale si, cu titlu de exceptie, pe baza unor înscrisuri în circumstantiere pe care le poate administra la acel termen. Astfel, aceasta procedura, pe lânga beneficiul celeritatii, este de natura a oferi inculpatilor si alte ratiuni pentru a depune toate diligentele necesare pentru lamurirea tuturor aspectelor legate de obtinerea unor acte în circumstantiere. În masura în care considera ca urmarirea penala a fost efectuata cu încalcarea prevederilor legale, atunci inculpatul este liber sa nu uzeze de procedura simplificata.

Prin urmare, nu poate fi primita sustinerea referitoare la încalcarea principiului egalitatii în fata legii, deoarece, în masura în care instanta apreciaza ca probele administrate în cursul urmaririi penale sunt insuficiente pentru a stabili ca fapta exista, ca aceasta constituie infractiune si ca a fost savârsita de inculpat, atunci poate respinge cererea formulata, urmând a judeca cauza potrivit dreptului comun, cadru procesual în care poate lamuri toate împrejurarile, inclusiv cele legate de gradul de culpa în cazul în care aceasta este comuna cu cea a victimei, inculpatul putând beneficia, asa cum s-a aratat mai sus, de un tratament juridic mai blând, în acord cu efectele circumstantelor atenuante. Altfel spus, conduita buna a infractorului înainte de savârsirea infractiunii, staruinta depusa pentru a înlatura rezultatul ori paguba produsa, comportarea sincera în fata autoritatii, recunoasterea vinovatiei si alte asemenea reprezinta împrejurari care pot constitui circumstante atenuante care, în cazul infractiunii de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. 2 din Codul penal (a carei pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani), sunt mai favorabile decât beneficiul prevazut de art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedura penala, adica minimul pedepsei reduse în acord cu art. 76 din Codul penal poate coborî pâna la minimul general respectiv de 15 zile, iar minimul pedepsei reduse în acord cu art. 320^1 din Codul de procedura penala poate fi redus doar cu o treime, adica cu 8 luni, rezultând un minim de 1 an si 4 luni.

În sfârsit, ca raspuns complet asupra criticilor formulate în bloc, se poate observa ca, potrivit art. 320^1 alin. 6 din Codul de procedura penala, în cazul în care instanta solutioneaza cauza conform alin. 1 al art. 320^1, poate face aplicarea în mod corespunzator si a prevederilor art. 334 referitor la Schimbarea încadrarii juridice, art. 340 referitor la Dezbaterile si ordinea în care se da cuvântul, art. 341 referitor la Ultimul cuvânt al inculpatului, art. 342 referitor la Concluzii scrise, art. 343 referitor la Obiectul deliberarii si art. 344 referitor la Reluarea cercetarii judecatoresti sau a dezbaterilor, sens în care, daca în cursul deliberarii instanta apreciaza ca o anumita împrejurare trebuie lamurita si ca este necesara reluarea cercetarii judecatoresti, repune cauza pe rol.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 320^1 alin. 4 si 7 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata din oficiu de instanta de judecata în Dosarul nr. 15.976/320/2011 al Judecatoriei Târgu Mures.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 22 noiembrie 2012.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf