Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 955 din 13 noiembrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) pct. 41 si ale art. 64 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) pct. 41 si ale art. 64 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, exceptie ridicata de Florian Dadiciu în Dosarul nr. 5.977/105/2011 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal si care formeaza obiectul Dosarului nr. 859D/2012 al Curtii Constitutionale.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din 1 noiembrie 2012 si au fost consemnate în încheierea de sedinta de la acea data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronuntarea pentru data de 9 noiembrie 2012. La aceasta data, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecata, Curtea a amânat pronuntarea pentru 13 noiembrie 2012.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Decizia nr. 1.853 din 2 aprilie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 5.977/105/2011, Curtea de Apel Ploiesti - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) pct. 41 si ale art. 64 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere.

Exceptia a fost ridicata de Florian Dadiciu cu prilejul solutionarii recursului împotriva Sentintei nr. 961 din 29 noiembrie 2011, pronuntata de Tribunalul Prahova - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal într-o cauza având ca obiect cererea de anulare a unui act administrativ (procesul-verbal de retinere a placutelor de înmatriculare si a certificatului de înmatriculare).

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esenta, ca prin asimilarea faptei de a se deplasa cu un autovehicul fara încarcatura cu fapta de a se deplasa cu un autovehicul care are încarcatura se aduce o grava atingere dreptului de a folosi bunul respectiv, drept ce reprezinta un atribut al dreptului de proprietate privata. În acest sens arata ca art. 62 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2005 sanctioneaza cu suspendarea dreptului de a utiliza un autovehicul pe cel care utilizeaza bunul respectiv fara a detine o licenta de transport valabila. Or, prin coroborarea prevederilor art. 3 alin. (1) pct. 41 cu cele ale art. 62 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2005, se ajunge la situatia bizara ca o persoana care detine un autovehicul (în cazul de fata, o autoutilitara) si care nu efectueaza transporturi de marfa sau de pasageri, ci se deplaseaza cu autovehiculul în interes personal, sa nu poata utiliza respectivul bun, daca nu detine licenta de transport. Astfel, este încalcat dreptul de proprietate privata al proprietarului autovehiculului, prin lipsirea acestuia de atributul folosintei bunului respectiv.

Referitor la prevederile art. 64 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2005, autorul exceptiei arata ca acestea instituie dreptul persoanei care se considera vatamata într-un drept al sau de a contesta actul sanctionator printr-o plângere adresata "instantelor de contencios administrativ"; or, o astfel de plângere adresata direct instantei de contencios va fi respinsa ca inadmisibila pe motivul ca petentul nu a formulat o plângere prealabila la organul care l-a sanctionat contraventional. Din formularea art. 64 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2005 nu rezulta faptul ca petentul trebuie sa formuleze plângere prealabila chiar la organul care l-a sanctionat contraventional, iar nu la instanta de judecata.

Prin urmare, formularea echivoca în cauza lasa loc unei confuzii foarte grave sub aspectul organului la care trebuie introdusa plângerea, în conditiile în care orice plângere adresata instantei de judecata fara îndeplinirea procedurii prealabile va fi respinsa de judecator fara a se mai analiza fondul cauzei, iar în felul acesta actul de justitie devine o forma goala de continut.

În sustinerea celor de mai sus, sub aspectul cerintelor de accesibilitate si previzibilitate care trebuie sa caracterizeze normele juridice, sunt invocate aspecte din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, hotarârile pronuntate în cauzele Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, 1979, Rekvenyi împotriva Ungariei, 1999, Rotaru împotriva României, 2000, si Dammann împotriva Elvetiei, 2006) si a Curtii de Justitie a Uniunii Europene (spre exemplu, hotarârile pronuntate în cauzele Paola Faccini Dori împotriva Recreb Srl, 1994, si Foto-Frost împotriva Hauptzollamt Lubeck-Ost., 1987).

Totodata, arata ca rigorile legiferarii îsi gasesc expresia în normele de tehnica legislativa, care trebuie respectate de legiuitorul român la elaborarea oricarui act normativ, astfel cum este stabilit în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative. De asemenea, precizeaza ca, spre deosebire de prevederile legale criticate, în alte cazuri (spre exemplu, "art. 284 din Codul muncii"), legiuitorul a reglementat în mod foarte clar procedura care trebuie îndeplinita pentru contestarea unui act.

Curtea de Apel Ploiesti - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, deoarece nu exista o încalcare a dispozitiilor constitutionale invocate. În acest sens, instanta judecatoreasca arata ca este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili anumite reguli în cadrul carora trebuie sa se desfasoare activitatile de transport rutier, precum si sanctiuni corelative nesocotirii acestora, tocmai datorita importantei deosebite a activitatii analizate si a impactului acesteia asupra mai multor valori sociale ocrotite de legiuitor. De asemenea, arata ca, prin conditionarea exercitarii plângerii de respectarea prevederilor Legii contenciosului administrativ si implicit a celor care reglementeaza obligativitatea plângerii prealabile, nu este afectat dreptul de acces liber la justitie ori dreptul la un proces echitabil al cetatenilor.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului considera ca art. 3 alin. (1) pct. 41 si art. 64 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2005 sunt constitutionale, sens în care mentioneaza ca prevederile art. 3 alin. (1) pct. 41 din ordonanta de urgenta definesc termenul de "transport rutier", fara a încalca dreptul de proprietate privata, în timp ce instituirea unei proceduri prealabile prin prevederile art. 64 din acelasi act normativ nu este de natura sa contravina accesului liber la justitie. Referitor la instituirea procedurii prealabile sesizarii instantei judecatoresti, invoca deciziile Curtii Constitutionale nr. 1.355 din 11 decembrie 2008 si nr. 96 din 13 februarie 2007.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (1) pct. 41 si ale art. 64 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 22 iulie 2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 102/2006, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 9 mai 2006.

Curtea observa ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2005 a fost abrogata la data de 4 decembrie 2011, potrivit art. 92 si 93 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 2 septembrie 2011, care în prezent se afla la Parlament pentru a fi aprobata prin lege, conform art. 115 alin. (3) din Constitutie.

Întrucât prevederile legale criticate sunt cele aplicabile în cauza dedusa judecatii, potrivit jurisprudentei sale (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea urmeaza a exercita controlul de constitutionalitate asupra prevederilor art. 3 alin. (1) pct. 41 si art. 64 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2005, cu urmatorul cuprins:

- Art. 3 alin. (1) pct. 41: "În sensul prezentei ordonante de urgenta, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii: (...)

41. transport rutier - operatiune prin care se realizeaza deplasarea persoanelor sau a marfurilor cu un autovehicul ori cu un ansamblu de vehicule rutiere, pe un drum deschis circulatiei publice, chiar daca vehiculele respective sunt, pe o anumita portiune a traseului, transportate la rândul lor pe sau de alte vehicule ori daca autovehiculele se deplaseaza fara încarcatura. Operatiunile de încarcare/descarcare si de întocmire/distribuire a documentelor însotitoare transportului, realizate sau supravegheate de conducatorul vehiculului ori al ansamblului de vehicule, sunt operatiuni incluse în activitatea de transport;";

- Art. 64: "Împotriva masurii de retragere sau suspendare a unuia dintre documentele prevazute în prezenta ordonanta de urgenta sau de respingere a cererii de eliberare a unuia dintre documentele respective operatorul de transport rutier sau întreprinderea, dupa caz, se poate adresa cu plângere instantelor de contencios administrativ, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prevederile art. 3 alin. (1) pct. 41 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2005 contravin art. 44 alin. (1) din Constitutie, privind dreptul de proprietate privata, si ca prevederile art. 64 din acelasi act normativ încalca art. 21 alin. (1) din Constitutie, privind accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) pct. 41 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2005, Curtea retine ca aceasta reglementare nu este contrara dreptului de proprietate privata pentru urmatoarele motive:

Normele de lege criticate stabilesc semnificatia termenului de "transport rutier", definindu-l ca operatiunea prin care se realizeaza deplasarea persoanelor sau a marfurilor cu un autovehicul ori cu un ansamblu de vehicule rutiere, pe un drum deschis circulatiei publice, chiar daca autovehiculele se deplaseaza fara încarcatura.

Faptul ca, potrivit legii, situatia în care autovehiculele respective se deplaseaza fara încarcatura se integreaza în notiunea de "transport rutier" nu echivaleaza cu încalcarea dreptului de proprietate privata, ci se subscrie preocuparii legiuitorului de a asigura organizarea si asigurarea desfasurarii transporturilor rutiere în conditii de siguranta, de calitate si de protectie a mediului.

Curtea retine, totodata, ca dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitari. Aceasta este concluzia ce se desprinde din dispozitiile art. 44 alin. (1) din Constitutie conform caruia continutul si limitele dreptului de proprietate privata sunt stabilite de lege.

În aceste conditii, în cazul de fata, nu se pune problema unei privari de proprietate, ci doar a limitarii exercitarii unuia dintre atributele dreptului de proprietate, si anume folosinta, ramânând neafectata prerogativa dispozitiei, care este de esenta dreptului de proprietate. Mai mult, aceasta limitare a folosintei bunului este doar temporara, încetând de îndata ce proprietarul autoutilitarei, autovehicul conceput si construit pentru transportul de marfa, se conformeaza exigentelor legale. De altfel, orice autovehicul care circula pe drumurile publice trebuie utilizat conform destinatiei sale.

În fine, Curtea retine ca încadrarea unei operatiuni de transport cu un autovehicul, în functie de circumstantele în care este efectuata, în categoriile si tipurile de "transport rutier" si sanctionarea faptei de nerespectare a exigentelor legale tin de aplicarea legii, aspect care excedeaza competentei Curtii Constitutionale, fiind de resortul organelor abilitate prin lege în acest scop.

În continuare, analizând critica de neconstitutionalitate a art. 64 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2005 fata de dispozitiile art. 21 alin. (1) din Constitutie, Curtea constata ca prevederile legale supuse controlului de constitutionalitate nu încalca liberul acces la justitie, de vreme ce, prin chiar cuprinsul lor, acestea consacra posibilitatea celui interesat de a se adresa instantei judecatoresti pentru apararea drepturilor si intereselor sale legitime.

Totodata, Curtea observa ca prevederile de lege criticate, potrivit carora persoana interesata "se poate adresa cu plângere instantelor de contencios administrativ, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004" reprezinta norme de trimitere.

Curtea precizeaza ca trimiterea de la un text de lege la altul este un procedeu frecvent utilizat în scopul realizarii economiei de mijloace. Pentru a nu se repeta de fiecare data, legiuitorul poate face trimitere la o alta prevedere legala, în care sunt stabilite expres anumite prescriptii normative. Efectul dispozitiei de trimitere consta în încorporarea ideala a prevederilor la care se face trimiterea în continutul normei care face trimitere. Se produce astfel o împlinire a continutului ideal al normei care face trimiterea cu prescriptiile celuilalt text (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 82 din 20 septembrie 1995, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 19 martie 1996).

În aceste conditii, Curtea retine ca Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificata si completata, reglementeaza, prin art. 7, procedura plângerii prealabile, care presupune ca, anterior sa se adreseze instantei judecatoresti competente, persoana care se considera vatamata printr-un act administrativ individual sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, în termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Cu privire la problema compatibilitatii unor proceduri speciale sau a particularitatilor procedurale pentru exercitarea drepturilor procesuale ale partilor cu principiul liberului acces la justitie, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constitutionala a statuat ca este de competenta exclusiva a legiuitorului de a institui regulile de desfasurare a procesului în fata instantelor judecatoresti.

Pe cale de consecinta, legiuitorul poate stabili, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, ca si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunând posibilitatea neîngradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, în formele si în modalitatile instituite de lege.

De asemenea, în jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat ca nicio dispozitie constitutionala nu interzice ca prin lege sa se instituie o procedura administrativa prealabila, fara caracter jurisdictional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ gratios sau a celui ierarhic. Instituirea recursului prealabil sau gratios reprezinta o modalitate simpla, rapida si scutita de taxa de timbru, prin care persoana vatamata într-un drept al sau de o autoritate publica are posibilitatea de a obtine recunoasterea dreptului pretins sau a interesului sau legitim direct de la organul emitent. Se realizeaza astfel, pe de o parte, protectia persoanei vatamate si a administratiei, iar pe de alta parte, degrevarea instantelor judecatoresti de contencios administrativ de acele litigii care pot fi solutionate pe cale administrativa, dându-se expresie principiului celeritatii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 382 din 17 aprilie 2007, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2007).

În lumina acestor considerente, Curtea constata ca textele de lege criticate de autorul exceptiei dau expresie dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege", fara a putea fi considerate contrare art. 21 alin. (1) din Legea fundamentala.

În ceea ce priveste aspectele invocate de autorul exceptiei referitoare la lipsa de previzibilitate si accesibilitate a reglementarii cuprinse în art. 64 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2005, Curtea retine ca aceasta este redactata într-o maniera clara, fiind de natura sa îndeplineasca criteriile de claritate si previzibilitate a normelor.

De altfel, astfel cum a retinut în mod constant si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, o norma este "previzibila" atunci când este redactata cu suficienta precizie, în asa fel încât sa permita oricarei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanta de specialitate - sa îsi corecteze conduita (a se vedea, spre exemplu, Hotarârea din 29 martie 2000, pronuntata în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55).

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) pct. 41 si ale art. 64 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, exceptie ridicata de Florian Dadiciu în Dosarul nr. 5.977/105/2011 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 13 noiembrie 2012.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf