Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 942 din 13 noiembrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (3) lit. a) si ale art. 24 alin. (1) teza intai din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (3) lit. a) si art. 24 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activitati comerciale ilicite, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Welverton Entreprises Limited" - S.R.L. din Nicosia, Cipru, în Dosarul nr. 18.227/55/2010 al Tribunalului Arad - Sectia de contencios administrativ si fiscal, litigii de munca si asigurari sociale si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.130D/2012.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate, facând trimitere la jurisprudenta Curtii Constitutionale si aratând ca nu au intervenit elemente noi, de natura a justifica modificarea acesteia.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 7 iunie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 18.227/55/2010, Tribunalul Arad - Sectia de contencios administrativ si fiscal, litigii de munca si asigurari sociale a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (3) lit. a) si art. 24 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activitati comerciale ilicite, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Welverton Entreprises Limited" - S.R.L. din Nicosia, Cipru, într-o cauza având ca obiect solutionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii la regimul desfasurarii de activitati economice de catre societatile comerciale straine.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata, în esenta, ca prevederile art. 5 alin. (3) lit. a) si art. 24 alin. (1) teza întâi din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 reglementeaza, în realitate, o ingerinta a agentului constatator care dispune masura complementara a confiscarii speciale în dreptul de proprietate privata al titularului bunurilor supuse confiscarii, care este lipsit, în mod nejustificat, de posesia si folosinta acestora pe toata durata solutionarii cauzei. Se sustine ca masura confiscarii speciale ar trebui sa fie dispusa doar de catre magistrati, atâta vreme cât caracterul licit al dobândirii proprietatii este prezumat, iar sarcina probei caracterului ilicit al dobândirii revine organelor abilitate sa administreze si sa vegheze la buna înfaptuire a justitiei. Referitor la dispozitiile art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990, autorul arata ca acestea nu respecta principiul proportionalitatii, legiuitorul nedeterminând exact actele normative a caror încalcare atrag raspunderea contraventionala, astfel încât masura confiscarii bunurilor destinate, folosite sau rezultate din savârsirea acestor contraventii sa fie justificata.

Tribunalul Arad - Sectia de contencios administrativ si fiscal, litigii de munca si asigurari sociale opineaza ca textele criticate sunt constitutionale. Se arata ca, potrivit prevederilor art. 44 alin. (9) din Constitutie, bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate în conditiile legii, neexistând o norma constitutionala care sa interzica confiscarea lor în conditiile savârsirii unor contraventii, si ca, potrivit dispozitiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, instanta competenta sa solutioneze plângerea hotaraste cu privire la masura confiscarii speciale. Se mai sustine ca persoana sanctionata contraventional se poate adresa fara nicio îngradire instantei de judecata competente pentru a stabili existenta sau inexistenta vinovatiei, beneficiind de toate garantiile dreptului la un proces echitabil. Se arata, astfel, ca dreptul de proprietate al titularului bunurilor confiscate nu este încalcat, nefiind afectat nici accesul la justitie si dreptul la un proces echitabil al acestuia.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciaza ca textele criticate sunt constitutionale si ca reglementarea masurii complementare a confiscarii speciale în domeniul contraventional este expresia dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (1) teza finala si ale alin. (9) al aceluiasi articol, potrivit carora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, iar bunurile, destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii. Sunt invocate deciziile Curtii Constitutionale nr. 1.233 din 18 noiembrie 2008 si nr. 490 din 6 mai 2008.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozitiile art. 5 alin. (3) lit. a) si art. 24 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 si ale art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 12/1990. Din analiza exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea retine, însa, ca, în realitate, autorul critica prevederile art. 5 alin. (3) lit. a) si art. 24 alin. (1) teza întâi din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, si ale art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activitati comerciale ilicite, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 5 mai 2009, care au urmatorul cuprins:

- Art. 5 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001: "(3) Sanctiunile contraventionale complementare sunt:

a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii; [...]";

- Art. 24 alin. (1) teza întâi din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001: "(1) Persoana împuternicita sa aplice sanctiunea dispune si confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii. [...]";

- Art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990: "Constituie activitati comerciale ilicite si atrag raspunderea contraventionala sau penala, dupa caz, fata de cei care le-au savârsit, urmatoarele fapte:

a) efectuarea de acte sau fapte de comert de natura celor prevazute în Codul comercial sau în alte legi, fara îndeplinirea conditiilor stabilite prin lege;".

Se sustine, în esenta, ca textele criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (5) referitor la statul român, ale art. 21 cu privire la accesul liber la justitie si ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privata.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 5 alin. (3) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, prin raportare la aceleasi critici de neconstitutionalitate, prin Decizia nr. 1.233 din 18 noiembrie 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 16 decembrie 2008, prin care a retinut ca textul de lege criticat, care stabileste o sanctiune contraventionala complementara, constând în confiscarea bunurilor folosite sau rezultate din contraventii, da expresie dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (1) teza finala potrivit carora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, respectiv celor ale art. 44 alin. (9) care stabilesc ca bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii.

În plus, legiuitorul a acordat posibilitatea persoanei careia i-au fost confiscate bunurile, alta decât contravenientul, de a contesta actul prin care a fost aplicata aceasta masura si de a demonstra, beneficiind de toate garantiile care caracterizeaza un proces echitabil, eventuala nelegalitate a acestei masuri. Astfel, potrivit art. 24 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, agentul constatator are obligatia sa stabileasca proprietarul bunurilor confiscate si, daca acestea apartin unei alte persoane decât contravenientul, în procesul-verbal se vor mentiona, daca este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibila. De asemenea, potrivit art. 25 alin. (1) din acelasi act normativ, procesul-verbal se va înmâna sau, dupa caz, se va comunica, în copie, contravenientului si, daca este cazul, partii vatamate si proprietarului bunurilor confiscate, iar, potrivit art. 31 alin. (2), partea vatamata poate face plângere numai în ceea ce priveste despagubirea, iar cel caruia îi apartin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce priveste masura confiscarii.

Referitor la constitutionalitatea prevederilor art. 24 alin. (1) teza întâi din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, Curtea constata ca a pronuntat Decizia nr. 490 din 6 mai 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008, prin care a retinut ca, desi legiuitorul a dezincriminat contraventiile, potrivit art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, instanta competenta sa solutioneze plângerea îndreptata împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei este obligata sa urmeze anumite reguli procedurale distincte de cele ale dreptului procesual civil, în virtutea carora, sarcina probei apartine celui care afirma ceva în instanta. Astfel, alin. (1) al textului de lege mentionat stabileste, fara distinctii, ca instanta competenta sa solutioneze plângerea verifica daca aceasta a fost introdusa în termen, asculta pe cel care a facut-o si pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art. 33 din ordonanta, si organul care a aplicat sanctiunea, administreaza orice alte probe prevazute de lege, necesare în vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal, si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii stabilite, precum si asupra masurii confiscarii. Dispozitiile alin. (2) al art. 34 din ordonanta prevad ca hotarârea judecatoreasca prin care s-a solutionat plângerea poate fi atacata cu recurs, fara ca motivarea acestuia sa fie obligatorie. Asa fiind, sub acest aspect, prevederile de lege criticate sunt în deplin acord cu exigentele art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, iar din procedura de solutionare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nu rezulta rasturnarea sarcinii probei, ceea ce ar fi contrar intereselor contravenientului, ci, mai degraba, exercitarea dreptului la aparare.

De asemenea, prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, Curtea a retinut ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se bucura de prezumtia de legalitate, însa, atunci când este formulata o plângere împotriva acesteia, este contestata chiar prezumtia de care se bucura. În acest caz, instanta de judecata competenta va administra probele prevazute de lege, necesare în vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie sa îsi demonstreze propria nevinovatie, revenind instantei de judecata obligatia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii si aflarii adevarului. Chiar daca art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispozitiile Codului de procedura civila, instantele de judecata nu pot face aplicarea stricta a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contra, chiar ele trebuie sa manifeste un rol activ pentru aflarea adevarului din moment ce contraventia intra sub incidenta art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate sustine rasturnarea sarcinii probei.

De altfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în hotarârea din 4 octombrie 2007, pronuntata în Cauza Anghel împotriva României, paragraful 67, a statuat ca, desi statele au posibilitatea de a nu sanctiona unele infractiuni sau le pot pedepsi pe cale contraventionala mai degraba decât pe cale penala, autorii infractiunilor nu trebuie sa se afle într-o situatie defavorabila pentru simplul fapt ca regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penala.

Curtea a retinut în aceeasi decizie ca o asemenea pozitie este fireasca, întrucât, în caz contrar, autorul unei contraventii, din punct de vedere al protectiei juridice de care se bucura, s-ar afla pe o treapta inferioara autorului unei infractiuni în sensul Codului penal român, ceea ce este inadmisibil din moment ce ambele fapte tin de materia penala în sensul Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa conduca la schimbarea jurisprudentei Curtii, atât solutiile, cât si considerentele deciziilor mentionate îsi pastreaza valabilitatea si în cauza de fata.

Distinct de cele aratate, Curtea retine ca învestirea organelor de politie cu aplicarea masurii contraventionale complementare a confiscarii bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii constituie optiunea legiuitorului si are ca scop înlaturarea pericolului social pe care l-ar putea prezenta ramânerea acestora în posesia contravenientului pâna la o eventuala dispunere sau încuviintare a masurii confiscarii de catre instanta de judecata.

De altfel, prin Decizia nr. 505 din 15 mai 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 1 august 2012, Curtea a retinut ca acela care a formulat o plângere contraventionala nu trebuie sa îsi demonstreze propria nevinovatie, revenind instantei de judecata, în exercitarea rolului sau activ, obligatia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii si aflarii adevarului, contraventiile fiind calificate, de principiu, drept "acuzatii în materie penala", în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, si intrând sub incidenta art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. De altfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin hotarârile din 23 octombrie 1995, 2 septembrie 1998, 16 noiembrie 2004, 18 iulie 2006 si 27 septembrie 2011, pronuntate în cauzele Gradinger împotriva Austriei, paragraful 42, Kadubec împotriva Slovaciei, paragraful 57, Lauko împotriva Slovaciei, paragraful 64, Canady împotriva Slovaciei, paragraful 31, Stefanec împotriva Republicii Cehe, paragraful 26, Menarini diagnostics s.r.l. împotriva Italiei, paragraful 58, a retinut urmatoarele: daca încredintarea catre autoritatile administrative a sarcinii de a constata si sanctiona contraventiile nu este incompatibila cu Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, trebuie subliniat totusi ca este obligatoriu ca partea sanctionata sa poata sesiza un tribunal pentru a se pronunta asupra deciziei care a fost luata împotriva sa, tribunal care sa ofere garantiile prevazute de art. 6 din Conventie; or, o atare obligatie este respectata prin dispozitiile art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001.

În ceea ce priveste pretinsa neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990, Curtea retine ca acestea au în vedere actele normative referitoare la efectuarea actelor si faptelor de comert, prevazând consecintele încalcarii legislatiei în materie, a carei respectare constituie o obligatie preexistenta acestei reglementari. Pentru acest motiv, nu poate fi retinuta încalcarea cerintelor de previzibilitate a normei juridice.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (3) lit. a) si ale art. 24 alin. (1) teza întâi din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activitati comerciale ilicite, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Welverton Entreprises Limited" - S.R.L. din Nicosia, Cipru, în Dosarul nr. 18.227/55/2010 al Tribunalului Arad - Sectia de contencios administrativ si fiscal, litigii de munca si asigurari sociale.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 13 noiembrie 2012.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf