Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 935 din 13 noiembrie 2012

Asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (1) si (2) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor*)

*) A se vedea opinia separata de la Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (1) si (2) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, exceptie ridicata de Stefania Nada în Dosarul nr. 53.736/3/2010 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 991D/2012.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Sentinta civila nr. 454 din 17 ianuarie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 53.736/3/2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (1) si (2) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor. Exceptia a fost ridicata de contestatoarea Stefania Nada în cadrul unui litigiu având ca obiect solutionarea contestatiei la decizia de pensionare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile de lege criticate contravin urmatoarelor prevederi din Constitutie: art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitatii legii, art. 44 privind dreptul de proprietate si art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietatii private.

În acest sens, arata ca dreptul la pensie a fost asimilat dreptului de proprietate de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, ceea ce îi confera titularului sau atributele de posesie, folosinta si dispozitie asupra bunului, atribute care pot fi exercitate în mod absolut, exclusiv si perpetuu, cu respectarea limitelor materiale si a limitelor juridice. "Caracterul absolut al dreptului de proprietate se refera la eficacitatea si opozabilitatea puterilor din care el se compune, în raport cu orice persoana si în raport cu întreaga societate, acest caracter nu se refera însa nicidecum la cuprinsul si întinderile dreptului puterilor, care, constituind atributele unui drept subiectiv, sunt prin natura lor juridica reglementate".

Mai arata ca posesia este stapânirea de fapt a unui bun care apare ca manifestarea exterioara a unui drept real. Elementele care trebuie întrunite cumulativ pentru ca stapânirea unui lucru sa poata fi calificata drept posesie sunt: corpus (elementul material) si animus sibi habendi (elementul psihologic, intentional). Astfel, dreptul la pensie poate fi considerat având ca elemente componente atât elementul material, cât si cel psihologic. Prin prevederile sale, art. 3 din Legea nr. 119/2010 aduce atingere elementului material, întrucât elementul psihologic exista indiferent de modalitatea de calcul al pensiei.

De asemenea, invoca art. II-77 din Constitutia Europei, care sintetizeaza determinarile aratate cu privire la dreptul de proprietate.

În concluzie, arata ca dreptul la pensie odata câstigat, cuantificat, calculul acestuia stabilindu-se prin lege, nu poate fi sub nicio forma atins de vreo dispozitie de lege ulterioara decât pentru o cauza de utilitate publica.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3 alin. (1) si (2) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispozitii potrivit carora:

"(1) Pensiile prevazute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plata, se recalculeaza prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecarei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevazut de Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.

(2) În situatia pensiilor dintre cele prevazute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determina considerându-se a fi îndeplinite conditiile de acordare prevazute de Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privata si art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietatii private. De asemenea, considera ca textele de lege criticate contravin si art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca dispozitiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constitutionalitate, Curtea respingând exceptiile de neconstitutionalitate ridicate, de exemplu, prin Decizia nr. 706 din 5 iulie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 21 august 2012.

Cu acel prilej, Curtea a retinut ca, prin deciziile nr. 871 si nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, s-a statuat, în esenta, ca "pensiile de serviciu sunt compuse din doua elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, si anume: pensia contributiva si un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributiva, sa reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea speciala". Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contributia la sistemul de asigurari sociale, "tine de politica statului în domeniul asigurarilor sociale si nu se subsumeaza dreptului constitutional la pensie, ca element constitutiv al acestuia". Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie speciala "nu poate fi considerata ca instituind o obligatie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câstigat reprezentând doar prestatiile deja realizate pâna la intrarea în vigoare a noii reglementari si asupra carora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încalcarea dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie. (...) Conformându-se dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, textele de lege criticate afecteaza pensiile speciale doar pe viitor si numai în ceea ce priveste cuantumul acestora. Celelalte conditii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie si vârsta eligibila nu sunt afectate de noile reglementari. De asemenea, Legea privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor nu se rasfrânge asupra prestatiilor deja obtinute anterior intrarii sale în vigoare, care constituie facta praeterita".

Cu acelasi prilej, Curtea a statuat ca "partea necontributiva a pensiei de serviciu, chiar daca poate fi încadrata, potrivit interpretarii pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, în notiunea de <>, ea reprezinta totusi, din aceasta perspectiva, un drept câstigat numai cu privire la prestatiile de asigurari sociale realizate pâna la data intrarii în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificatia exproprierii".

În plus fata de cele constatate în jurisprudenta sa, Curtea a retinut faptul ca prin Hotarârea din 15 mai 2012, pronuntata în Cauza Abaluta si altii contra României, paragrafele 13 - 20, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca, desi art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie garanteaza plata prestatiilor sociale pentru persoanele care au achitat contributii la bugetul asigurarilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat.

De asemenea, Curtea de la Strasbourg a amintit ca statele parti la Conventie dispun de o marja larga de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Astfel, data fiind cunoasterea directa a propriei societati si a nevoilor sale, autoritatile nationale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile si veniturile publice, iar Curtea respecta alegerea lor, cu exceptia cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil.

Curtea a subliniat ca reforma sistemelor de pensii a fost fundamentata pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, si anume contextul economic actual si corectarea inegalitatilor existente între diferitele sisteme de pensii.

În aceasta privinta, Curtea a constatat ca diminuarea pensiilor reclamantilor a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevazut de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice si a aratat ca motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproportionate.

De asemenea, Curtea a retinut ca reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv si nu a adus atingere drepturilor la prestatii sociale, dobândite în temeiul contributiilor la bugetul asigurarilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu, ci numai unei parti din pensie, care era sustinuta integral de la bugetul de stat si care reprezenta un avantaj de care reclamantii beneficiasera multumita naturii profesiei lor.

În ceea ce priveste diferenta de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat ca o diferenta este discriminatorie, în sensul art. 14 din Conventie, în cazul în care nu are nicio justificare obiectiva si rezonabila.

În speta, Curtea a retinut ca faptul ca alte categorii sociale se bucura în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor tine, de asemenea, de marja de apreciere a statului.

Având în vedere aceste considerente, Curtea de la Strasbourg a retinut ca masurile criticate de reclamanti nu i-au determinat pe acestia sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul de proprietate si nu au fost în mod nejustificat discriminati în raport cu alti pensionari.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutiile, cât si considerentele deciziilor mentionate îsi pastreaza valabilitatea si în cauza de fata.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (1) si (2) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, exceptie ridicata de Stefania Nada în Dosarul nr. 53.736/3/2010 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 13 noiembrie 2012.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf