Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 930 din 13 noiembrie 2012

Asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, exceptie ridicata de Liga Sindicatelor din Învatamânt Botosani în Dosarul nr. 7.015/40/2011 al Tribunalului Botosani - Sectia civila si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 879D/2012.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 883D/2012, nr. 884D/2012, nr. 895D/2012, nr. 910D/2012, nr. 928D/2012, nr. 941 - 944D/2012, nr. 996D/2012, nr. 1.112D/2012 si nr. 1.245D/2012, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicata de instanta judecatoreasca, din oficiu, si de Constantin Pricop în dosarele nr. 3.000/40/2011, nr. 3.987/40/2011, nr. 3.982/40/2011 si nr. 999/40/2011 ale Tribunalului Botosani - Sectia civila, de Sindicatul Învatamântului Preuniversitar Botosani în dosarele nr. 3.501/40/2011 si nr. 3.749/40/2011 ale Curtii de Apel Suceava - Sectia I civila si de Sindicatul Proautonomia din Satu Mare în dosarele nr. 3.848/83/2011, nr. 1.729/83/2011, nr. 1.740/83/2011 si nr. 1.977/83/2011 ale Tribunalului Satu Mare - Sectia civila si dosarele nr. 4.843/83/2011 si nr. 3.873/83/2011 ale Curtii de Apel Oradea - Sectia I civila.

La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexarii cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr. 883D/2012, nr. 884D/2012, nr. 895D/2012, nr. 910D/2012, nr. 928D/2012, nr. 941 - 944D/2012, nr. 996D/2012, nr. 1.112D/2012 si nr. 1.245D/2012 la Dosarul nr. 879D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:

 

Prin încheierile din 19 ianuarie 2012, 25 ianuarie 2012, 15 decembrie 2011 si din 27 februarie 2012, pronuntate în dosarele nr. 7.015/40/2011, nr. 3.000/40/2011, nr. 3.987/40/2011, nr. 3.982/40/2011 si nr. 999/40/2011, Tribunalul Botosani - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. Exceptia a fost ridicata de Liga Sindicatelor din Învatamânt Botosani, de instanta judecatoreasca, din oficiu, si de reclamantul Constantin Pricop în cauze având ca obiect acordare de drepturi banesti.

Prin încheierile din 28 martie 2012 si 24 aprilie 2012, pronuntate în dosarele nr. 3.501/40/2011 si nr. 3.749/40/2011, Curtea de Apel Suceava - Sectia I civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. Exceptia a fost ridicata de Sindicatul Învatamântului Preuniversitar Botosani în cauze având ca obiect acordare de drepturi banesti.

Prin sentintele civile nr. 1.462/CA, nr. 1.459/CA, nr. 1.460/CA si nr. 1.461/CA din 28 martie 2012, pronuntate în dosarele nr. 3.848/83/2011, nr. 1.729/83/2011, nr. 1.740/83/2011 si nr. 1.977/83/2011, Tribunalul Satu Mare - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. Exceptia a fost ridicata de Sindicatul Proautonomia din Satu Mare în cauze având ca obiect acordare de drepturi banesti.

Prin Decizia civila nr. 2.367/2012-R, pronuntata în Dosarul nr. 4.843/83/2011, si prin Încheierea din 28 iunie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 3.873/83/2011, Curtea de Apel Oradea - Sectia I civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. Exceptia a fost ridicata de Sindicatul Proautonomia din Satu Mare în cauze având ca obiect acordare de drepturi banesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate instanta de judecata sustine ca dispozitiile Legii nr. 118/2010 contravin prevederilor constitutionale ale art. 147 alin. (2) raportate la art. 146, art. 1 alin. (3) si (5), art. 16 alin. (2) si art. 77 alin. (3). În acest sens, arata ca Legea nr. 118/2010 a fost adoptata de Parlament în procedura de urgenta, la data de 29 iunie 2010, si a fost trimisa spre promulgare Presedintelui României în aceeasi zi, fiind promulgata tot la data de 29 iunie 2010 prin Decretul nr. 603/2010.

Prin nerespectarea termenelor si conditiilor impuse de Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale s-au încalcat atât dispozitiile art. 146, cât si cele ale art. 1 alin. (3) si (5) si art. 16 alin. (2) din Constitutie. Astfel, în acord cu prevederile mentionate, Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar trebuia depusa la secretarul general al Camerei Deputatilor si la cel al Senatului si comunicata Guvernului, Înaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si Avocatului Poporului. Dupa expirarea unui termen de doua zile, actul adoptat de Parlament putea fi trimis Presedintelui României în vederea exercitarii dreptului constitutional de a sesiza Curtea Constitutionala în vederea verificarii modalitatii de punere de acord cu deciziile Curtii Constitutionale nr. 872/2010 si nr. 874/2010 ori pentru a promulga actul respectiv. Aceasta procedura, precum si termenul de doua zile nu au fost respectate atât timp cât legea a fost trimisa Presedintelui si promulgata în aceeasi zi în care a fost adoptata, adica la 29 iunie 2010. Termenul de doua zile stabilit pentru procedura de urgenta nu a început sa curga atât timp cât actul normativ nu a fost depus la secretarul general si nici nu a fost comunicat celor doua institutii amintite.

Totodata, arata ca în sistemul de drept românesc se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, doar forma de lege adoptata de catre Parlament în legatura cu care Curtea Constitutionala s-a pronuntat în masura în care a fost sesizata a priori. Nu exista nicio obligatie legala de a publica proiectele de legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv proiectele de legi puse de acord cu decizia Curtii Constitutionale privind o obiectie de neconstitutionalitate admisa, înainte de promulgarea acestora. Cu alte cuvinte, singura modalitate de comunicare spre opozabilitate a actului normativ adoptat în prima instanta sau pus de acord cu decizia Curtii Constitutionale este cea reglementata de art. 15 din Legea nr. 47/1992.

Prin necomunicarea proiectului de text normativ Înaltei Curti de Casatie si Justitie si Avocatului Poporului, aceste institutii au fost lipsite de dreptul de a formula obiectii de neconstitutionalitate, fiind încalcate astfel prevederile art. 15 din Legea nr. 47/1992 si ale art. 146 din Constitutie. Faptul necomunicarii proiectului celor doua institutii reprezinta un viciu de procedura care nu poate fi înlaturat sub nicio forma, în România fiind edictate principiile potrivit carora "respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie" si "nimeni nu este mai presus de lege".

Totodata, în raport cu considerentele Deciziei nr. 975/2010, instanta de judecata considera ca Legea nr. 118/2010 nu putea sa intre în vigoare la 3 iulie 2010, atât timp cât a fost înregistrata în termen legal o obiectie de neconstitutionalitate. Conform art. 77 alin. (3) din Constitutie, atât timp cât s-a formulat o obiectie de neconstitutionalitate, actul normativ putea fi promulgat doar dupa primirea deciziei Curtii Constitutionale prin care i s-a confirmat constitutionalitatea.

Ceilalti autori ai exceptiei de neconstitutionalitate sustin, în esenta, ca Legea nr. 118/2010 contravine urmatoarelor dispozitii din Constitutie: art. 16 privind egalitatea în fata legii, art. 44 alin. (1) - (6) privind dreptul de proprietate privata, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, art. 136 alin. (1) si (5) privind proprietatea, art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeana si art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, coroborat cu art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si cu art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.

În acest sens, invoca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului din care s-ar deduce ca reducerea salariilor cu 25% reprezinta o privare de proprietate, astfel încât statul român trebuia sa îi despagubeasca pentru atingerea adusa dreptului de proprietate. În plus, arata ca, desi în cadrul controlului de constitutionalitate a priori s-a retinut o aplicare limitata în timp a efectelor actului normativ, în fapt acesta îsi produce efectele si în prezent, ca urmare a perpetuarii masurii de diminuare a salariilor.

De asemenea, invoca si nerespectarea art. 41 alin. (5) din Constitutie, text care consfinteste obligativitatea contractului colectiv de munca la nivel national si a contractului colectiv la nivel de ramura.

În ceea ce priveste art. 147 alin. (2) din Constitutie, raportat la art. 15 din Legea nr. 47/1992 si la art. 133 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputatilor, mentioneaza ca Legea nr. 118/2010 a fost promulgata în aceeasi zi în care a fost adoptata, deci fara a se respecta textele mentionate.

Tribunalul Botosani - Sectia civila si-a exprimat opinia în sensul neconstitutionalitatii Legii nr. 118/2010.

Curtea de Apel Suceava - Sectia I civila, Tribunalul Satu Mare - Sectia civila si Curtea de Apel Oradea - Sectia I civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul, în punctul sau de vedere transmis în Dosarul Curtii Constitutionale nr. 996D/2012, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila, fiind nemotivata, iar, în punctul sau de vedere transmis în Dosarul Curtii Constitutionale nr. 1.245D/2012, considera, în esenta, ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului apreciaza, în esenta, ca dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, sens în care invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.

Prevederile de lege criticate referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar au avut o aplicabilitate limitata în timp, pâna la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010. Cu toate acestea, prevederile Legii nr. 118/2010 continua sa îsi produca efectele juridice în prezenta cauza, astfel încât, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale (Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), urmeaza a se analiza constitutionalitatea dispozitiilor Legii nr. 118/2010.

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca dispozitiile de lege criticate contravin urmatoarelor dispozitii din Constitutie: art. 16 privind egalitatea în fata legii, art. 44 alin. (1) - (6) privind dreptul de proprietate privata, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, art. 136 alin. (1) si (5) privind proprietatea, art. 146 privind atributiile Curtii Constitutionale, art. 147 privind deciziile Curtii Constitutionale, art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeana si art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, coroborat cu art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si cu art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:

I. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate extrinseca, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 256 din 20 martie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2012, retinând ca natura juridica a termenului de doua zile prevazut de art. 15 din Legea nr. 47/1992 este una de protectie a titularilor dreptului de sesizare a Curtii Constitutionale, spre a se evita promulgarea intempestiva a legii si eludarea, în acest fel, a controlului de constitutionalitate a priori . Pentru a întari finalitatea urmarita prin instituirea acestui termen, Curtea, prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, a stabilit ca, în masura în care titularii dreptului de sesizare si-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constitutionalitate a priori va fi exercitat chiar daca decretul de promulgare a fost emis înainte ca acestia sa îsi fi exercitat dreptul prevazut de art. 146 lit. a) din Constitutie.

Or, cu privire la viitoarea Lege nr. 118/2010, titularii dreptului de sesizare prevazuti la art. 146 lit. a) din Constitutie si-au exercitat acest drept (a se vedea chiar Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010). Astfel, chiar daca Presedintele a promulgat legea criticata pentru neconstitutionalitate, acestia aveau dreptul si posibilitatea sa sesizeze Curtea Constitutionala în termenul de doua zile prevazut de lege cu privire la textele care au facut obiectul reexaminarii, ceea ce s-a si întâmplat.

Încalcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstitutionalitate a legii, lege care a fost adoptata de catre Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigentelor de ordin constitutional.

Promulgarea este un act ulterior adoptarii legii si exterior vointei emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constitutionalitate în legatura cu acesta nu afecteaza constitutionalitatea extrinseca a legii, în acest sens fiind Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011.

De asemenea, Curtea, în deciziile citate, a subliniat ca dispozitiile art. 15 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile ulterioare, precum si cele ale art. 133 alin. (3) - (5) din Regulamentul Camerei Deputatilor sunt aplicabile si în cazul în care obiectia de neconstitutionalitate este formulata împotriva unei legi pe care Parlamentul a pus-o de acord cu o decizie anterioara a Curtii Constitutionale, în conformitate cu art. 147 alin. (2) din Constitutie. Numai în aceste conditii Curtea are posibilitatea de a verifica punerea de acord a prevederilor constatate ca fiind neconstitutionale cu decizia Curtii Constitutionale în sensul art. 147 alin. (2) din Constitutie. Întrucât si acest control al Curtii este o forma a controlului a priori de constitutionalitate, prevederile art. 146 lit. a) teza întâi din Constitutie si ale art. 15 - 18 din Legea nr. 47/1992 se aplica în mod corespunzator.

Curtea a mai retinut, prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, ca obiectul controlului de constitutionalitate reglementat la art. 146 lit. d) din Constitutie îl constituie legile si ordonantele Guvernului, iar nu decretul de promulgare sau modul în care institutiile publice înteleg sa îsi exercite competentele constitutionale sau legale.

II. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate intrinseca, Curtea s-a mai pronuntat în numeroase cauze asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor de lege criticate, prin raportare la aceleasi prevederi constitutionale ca si cele invocate în cauza de fata, de exemplu, prin Decizia nr. 256 din 20 martie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2012, respingând exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.

Totodata, prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 si Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a retinut, în esenta, ca dreptul la salariu este corolarul unui drept constitutional, si anume dreptul la munca, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabila restrângere a exercitiului dreptului la munca. Realizând o examinare a compatibilitatii dispozitiilor legale criticate cu fiecare dintre conditiile strict si limitativ prevazute de Legea fundamentala pentru restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, Curtea a constatat ca masura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizatiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exercitiului dreptului constitutional la munca ce afecteaza dreptul la salariu, cu respectarea însa a prevederilor art. 53 din Constitutie. Astfel, Curtea a statuat ca diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizatiei/soldei este prevazuta prin Legea nr. 118/2010 si se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare.

De asemenea, solutia legislativa cuprinsa în art. 1 din lege a fost determinata de apararea "securitatii nationale", notiune înteleasa în sensul unor aspecte din viata statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însasi fiinta statului prin amploarea si gravitatea fenomenului. În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat ca situatia de criza financiara mondiala ar putea afecta, în lipsa unor masuri adecvate, stabilitatea economica a tarii si, implicit, securitatea nationala.

Cu privire la proportionalitatea situatiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat ca exista o legatura de proportionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizatiei/soldei) si scopul legitim urmarit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) si ca exista un echilibru între cerintele de interes general ale colectivitatii si protectia drepturilor fundamentale ale individului.

De asemenea, Curtea a constatat ca masura legislativa criticata este aplicata în mod nediscriminatoriu, în sensul ca reducerea de 25% se aplica tuturor categoriilor de personal bugetar în acelasi cuantum si mod. Curtea a observat totodata ca masura criticata prezinta un caracter temporar, având o durata limitata în timp, si anume pâna la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanta dreptului constitutional protejat.

Totodata, prin Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Curtea a statuat ca, în contextul legislativ actual, prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, s-a stabilit ca, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului platit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreaza cu 15%.

O atare modalitate de stabilire a cuantumului concret al salariilor/soldelor/indemnizatiilor brute nu este de natura sa încalce cele stabilite prin deciziile Curtii Constitutionale nr. 872 si nr. 874 din 25 iunie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a impus o obligatie de rezultat legiuitorului, aceea ca dupa 1 ianuarie 2011 sa revina la "cuantumul salariilor/indemnizatiilor si soldelor de dinainte de adoptarea acestor masuri de diminuare, în conditiile încadrarii în politicile sociale si de personal, care, la rândul lor, trebuie sa se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare". Este în acelasi timp o obligatie sub conditie care va duce la revenirea etapizata a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior Legii nr. 118/2010. Stabilirea modalitatii concrete de realizare a acestui proces este o prerogativa a legiuitorului, care va decide, în functie de situatia economico-financiara a tarii, momentul îndeplinirii cât mai rapid a obligatiei sale de rezultat, în sensul revenirii cel putin la cuantumul salariilor/indemnizatiilor si soldelor de dinainte de adoptarea Legii nr. 118/2010.

De asemenea, prin Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, Curtea a statuat ca salariile viitoare pe care angajatorul trebuie sa le plateasca angajatului nu intra în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi platite în viitor de catre angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinta salariului vizeaza numai sumele certe, lichide si exigibile.

De altfel, si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în Decizia de admisibilitate din 6 decembrie 2011, pronuntata în cauzele conexate nr. 44.232/11 si 44.605/11 Felicia Mihaies împotriva României si Adrian Gavril Sentes împotriva României (paragraful 16), a stabilit ca se pot considera cu greu ca fiind un bun în sensul art. 1 din Protocolul aditional la Conventie sumele de bani neîncasate ca urmare a intrarii în vigoare a legii criticate. Prin aceeasi decizie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a aratat, în privinta reducerilor salariale operate prin Legea nr. 118/2010, ca, si daca salariile viitoare ar fi considerate bunuri, ingerinta (reducerea) este prevazuta de lege, urmareste o cauza de utilitate publica (salvarea echilibrului bugetar al statului) si respecta un just echilibru între interesele generale ale colectivitatii si interesele individuale ale cetateanului (paragrafele 17 - 20). Totodata, Curtea a atras atentia ca autoritatile nationale se afla într-o pozitie mai favorabila decât judecatorul international de a aprecia "utilitatea publica" (paragraful 19).

Întrucât criticile de neconstitutionalitate din prezenta cauza privesc, în esenta, aceleasi aspecte si având în vedere ca nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutiile deciziilor mentionate îsi pastreaza valabilitatea si în cauza de fata.

În final, Curtea observa ca, potrivit art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor masuri pentru recuperarea reducerilor salariale, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, aprobata cu modificari prin Legea nr. 182/2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 25 octombrie 2012, "Cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de încadrare de care beneficiaza personalul platit din fonduri publice se majoreaza în doua etape, astfel:

a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, fata de nivelul acordat pentru luna mai 2012;

b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, fata de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012".

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, exceptie ridicata de Liga Sindicatelor din Învatamânt Botosani, de instanta judecatoreasca, din oficiu, si de Constantin Pricop în dosarele nr. 7.015/40/2011, nr. 3.000/40/2011, nr. 3.987/40/2011, nr. 3.982/40/2011 si nr. 999/40/2011 ale Tribunalului Botosani - Sectia civila, de Sindicatul Învatamântului Preuniversitar Botosani în dosarele nr. 3.501/40/2011 si nr. 3.749/40/2011 ale Curtii de Apel Suceava - Sectia I civila si de Sindicatul Proautonomia din Satu Mare în dosarele nr. 3.848/83/2011, nr. 1.729/83/2011, nr. 1.740/83/2011 si nr. 1.977/83/2011 ale Tribunalului Satu Mare - Sectia civila si dosarele nr. 4.843/83/2011 si nr. 3.873/83/2011 ale Curtii de Apel Oradea - Sectia I civila.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 13 noiembrie 2012.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf