Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 917 din 1 noiembrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373^1 alin. 2, alin. 4 pct. 3 si alin. 5 din Codul de procedura civila, precum si ale art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373^1 alin. 2, alin. 4 pct. 3 si alin. 5 din Codul de procedura civila, precum si ale art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, exceptie ridicata de Loredana Mihaela Simedre în Dosarul nr. 17.583/299/2011 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.137D/2012.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Magistratul-asistent refera asupra faptului ca autoarea exceptiei de neconstitutionalitate a depus unele precizari prin care se arata ca în momentul în care a fost încuviintata executarea silita, creanta nu era certa, lichida si exigibila, urmând sa sesizeze din nou Curtea atunci când aceste conditii vor fi îndeplinite.

Curtea constata ca se solicita, astfel, renuntarea la judecata cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public solicita continuarea judecarii prezentei cauze, având în vedere dispozitiile art. 55 din Legea nr. 47/1992.

Curtea constata ca nu poate fi primita cererea de renuntare formulata, având în vedere dispozitiile art. 55 din Legea nr. 47/1992, potrivit carora "Curtea Constitutionala, legal sesizata, procedeaza la examinarea constitutionalitatii, nefiind aplicabile dispozitiile Codului de procedura civila referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului (...)".

Exceptia de neconstitutionalitate este o exceptie de ordine publica, prin invocarea ei punându-se în discutie abaterea unor reglementari legale de la dispozitiile Constitutiei, iar solutia asupra exceptiei este de interes general. Asa fiind, exceptia de neconstitutionalitate nu ramâne la dispozitia partii care a invocat-o si nu este susceptibila de acoperire nici pe calea renuntarii exprese la solutionarea acesteia de catre partea care a ridicat-o.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând deciziile Curtii Constitutionale nr. 384 din 26 aprilie 2012 si nr. 1.290 din 4 octombrie 2011, pune concluzii de respingere ca neîntemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 13 februarie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 17.583/299/2011, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373^1 alin. 2, alin. 4 pct. 3 si alin. 5 din Codul de procedura civila, precum si ale art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului.

Exceptia a fost invocata de Mihaela Loredana Simedre într-un dosar având ca obiect solutionarea unei cereri privind anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, precum si a unor acte de executare deja efectuate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine, în esenta, ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, întrucât încheierea prin care se încuviinteaza executarea silita se da fara citarea partilor, astfel încât debitorul nu are posibilitatea de a se apara împotriva acestei cereri a creditorului.

De asemenea, dispozitiile legale criticate permit judecatorului sa admita cererea de încuviintare a executarii silite, chiar daca nu este vorba de o creanta certa, lichida si exigibila. Mai mult, aceste dispozitii afecteaza grav echilibrul procesual dintre parti, golind astfel de continut normele imperative prevazute de Constitutie, îngreunând în mod sistematic solutionarea legala si într-un termen rezonabil a cauzelor, întrucât posibilitatea debitorului de a se apara atât pe fond, cât si în recurs, ar degreva instantele de judecata de o multitudine de contestatii la executare, bazate tocmai pe faptul ca acele creante care sunt supuse executarii silite nu au caracter cert, lichid si exigibil.

În ceea ce priveste dispozitiile legale din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006, autoarea exceptiei de neconstitutionalitate arata ca prin prevederea caracterului de titlu executoriu al contractelor de credit se încalca dreptul de proprietate privata al persoanei, precum si principiul egalitatii cetatenilor în fata legii si cel al protectiei consumatorilor.

Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti apreciaza exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiata.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile dispozitiilor art. 373^1 alin. 2, alin. 4 pct. 3 si alin. 5 din Codul de procedura civila, precum si ale art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, prevederi care au urmatorul continut:

- Art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedura civila: "Instanta de executare încuviinteaza executarea silita a obligatiei stabilite prin titlul executoriu, printr-o singura încheiere data în camera de consiliu, fara citarea partilor, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviintare a executarii silite.";

- Art. 373^1 alin. 4 pct. 3: "Instanta poate respinge cererea de încuviintare a executarii silite numai daca: [...] 3. creanta nu este certa, lichida si exigibila.";

- Art. 373^1 alin. 5: "Încheierea prin care instanta admite cererea de încuviintare a executarii silite nu este supusa niciunei cai de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviintare a executarii silite poate fi atacata cu recurs numai de catre creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.";

- Art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006: "Contractele de credit, inclusiv contractele de garantie reala sau personala, încheiate de o institutie de credit constituie titluri executorii."

În opinia autoarei exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în fata legii, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) si (2) referitor la liberul acces la justitie, art. 24 referitor la dreptul la aparare, art. 44 alin. (2) referitor la dreptul de proprietate, art. 124 referitor la înfaptuirea justitiei, precum si în art. 129 referitor la folosirea cailor de atac.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca s-a mai pronuntat asupra dispozitiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând constitutionalitatea acestora.

Astfel, Curtea retine urmatoarele:

1. În ceea ce priveste dispozitiile art. 373^1 alin. 2, alin. 4 pct. 3 si alin. 5 din Codul de procedura civila, prin Decizia nr. 384 din 26 aprilie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 14 iunie 2012, Curtea a constatat ca dispozitiile legale criticate instituie reguli speciale de procedura privind exercitarea cailor de atac. Ratiunea pentru care legiuitorul a înlaturat, atât pentru creditor, cât si pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviintare a cererii de executare silita este aceea a celeritatii ce se justifica în aceasta etapa procesuala. Astfel, creditorul este lipsit de interes sa atace o hotarâre prin care i s-a admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-si apara drepturile, în raport cu orice incident de executare silita, pe calea contestatiei la executare, care este o procedura contencioasa, în cadrul careia se administreaza probe cu respectarea principiului contradictorialitatii ce guverneaza procesul civil.

Or, Curtea a retinut ca procedura încuviintarii executarii silite este o procedura necontencioasa, în cadrul careia instanta de executare competenta verifica doar îndeplinirea conditiilor de admisibilitate prevazute de art. 373^1 din Codul de procedura civila, fiind guvernata de regulile prevazute de art. 331 si urmatoarele din Codul de procedura civila.

Prevederile art. 373^1 din Codul de procedura civila în integralitatea lor nu pot fi interpretate si aplicate în mod izolat, ci numai coroborate cu celelalte dispozitii procedurale privind executarea silita, astfel ca, în cazul încuviintarii executarii silite, debitorul are dreptul sa formuleze contestatie la executare, în conditiile art. 399 si urmatoarele din Codul de procedura civila, unde îsi poate formula toate apararile pe care întelege sa se sprijine, astfel încât si din aceasta perspectiva dreptul la aparare nu este încalcat.

2. Cu privire la sustinerea autoarei exceptiei de neconstitutionalitate, potrivit careia textul de lege criticat este incorect formulat si lasa loc la interpretari, astfel încât este posibila încuviintarea executarii silite cu privire la o creanta care nu este certa, astfel cum este si în speta de fata, Curtea observa ca acestea sunt probleme ce tin de interpretarea si aplicarea legii, care nu intra în competenta Curtii Constitutionale. Este atributul exclusiv al instantei de judecata sa stabileasca daca, în cauza dedusa judecatii, încuviintarea executarii silite s-a facut cu respectarea conditiilor cerute de lege, respectiv daca creanta este certa, lichida si exigibila.

3. Referitor la critica dispozitiilor art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006, Curtea s-a pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 832 din 8 iulie 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2008.

Cu acel prilej, Curtea a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 372 din Codul de procedura civila, executarea silita se realizeaza în temeiul hotarârilor judecatoresti si al altor înscrisuri care îndeplinesc conditiile prevazute de lege pentru a constitui titluri executorii. Asa fiind, prevederile art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 nu aduc nimic nou, ci se limiteaza sa dea expresie, într-un domeniu particular, reglementarii cu caracter general adoptate de legiuitor în limitele competentei sale constitutionale. Curtea a mai constatat ca, în materia la care se refera exceptia de neconstitutionalitate, calificarea contractelor încheiate de o institutie de credit care constata o creanta certa, lichida si exigibila ca fiind titluri executorii a fost determinata de necesitatea valorificarii cu celeritate a respectivei creante, fara a afecta în acest mod vreun drept fundamental al partilor. O asemenea concluzie este impusa de împrejurarea ca prin încheierea unor astfel de contracte se da expresie, într-o forma specifica, acordului de vointa al partilor cu privire la clauzele acolo stipulate, pe care partile si le însusesc în mod liber si se obliga sa le respecte.

În considerentele aceleiasi decizii s-a retinut ca, în masura în care contractul de credit sau contractul de garantie reala ori personala este pus în executare silita, potrivit art. 399 alin. 1 si 3 din Codul de procedura civila, acesta poate face obiectul unei contestatii la executare, asigurându-se astfel accesul la o instanta de judecata. Mai mult, cu aceasta ocazie, dat fiind faptul ca executarea se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, contestatorul are posibilitatea de a invoca inclusiv aparari de fond, împrejurare care este de natura a-i garanta dreptul la un proces echitabil.

De asemenea, Curtea a constatat ca textul de lege criticat nu creeaza nicio discriminare între partile raportului juridic, întrucât nu se poate retine o similitudine între situatia juridica a debitorilor si cea a creditorilor, de natura sa permita caracterizarea regimului juridic diferentiat ce le este aplicabil ca fiind discriminatoriu. Astfel, posibilitatea recunoscuta creditorilor ca, în anumite conditii expres si limitativ prevazute de lege, sa poata interveni pentru a-si apara drepturile si interesele legitime nu constituie o masura discriminatorie pozitiva în favoarea lor, ci reprezinta exclusiv o garantie a asigurarii echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi pastreaza valabilitatea si în prezenta cauza.

 

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373^1 alin. 2, alin. 4 pct. 3 si alin. 5 din Codul de procedura civila, precum si ale art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, exceptie ridicata de Loredana Mihaela Simedre în Dosarul nr. 17.583/299/2011 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 1 noiembrie 2012.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf