Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Minca.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 171 alin. 3, art. 172 alin. 1 si art. 174 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Daniel Diaconu în Dosarul nr. 4/81/2012 al Curtii Militare de Apel si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 832D/2012.

La apelul nominal se prezinta personal autorul exceptiei. Procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul autorului exceptiei, care solicita admiterea acesteia, deoarece dispozitiile legale criticate îi încalca dreptul de a se apara singur. De asemenea, depune un certificat de grefa emis de Curtea Militara de Apel.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibila, deoarece modul de interpretare si de aplicare a prevederilor legale criticate nu este atributul Curtii Constitutionale, intrând în competenta exclusiva a instantelor de judecata.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Încheierea din 11 aprilie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 4/81/2012, Curtea Militara de Apel a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 171 alin. 3, art. 172 alin. 1 si art. 174 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Daniel Diaconu în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prevederile art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala încalca dispozitiile constitutionale ale art. 24 referitor la Dreptul la aparare si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitor la Dreptul la un proces echitabil, deoarece impun, în cursul judecatii, obligativitatea asistentei juridice în cazul în care legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare. Autorul arata ca este licentiat în stiinte juridice si ca a învederat instantei ca doreste sa îsi faca singur apararea. Cu toate acestea, instanta de judecata a desemnat un avocat din oficiu stagiar, fara prea multa experienta, care mai mult l-a încurcat decât sa-l ajute. În concluzie, în opinia autorului, textul criticat este neconstitutional ori de câte ori inculpatul este obligat sa accepte sa fie asistat de un avocat.

Prevederile art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala încalca dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetatenilor în fata legii si a autoritatilor, art. 24 referitor la Dreptul la aparare, precum si ale art. 6 paragraful 3 lit. c) si d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitor la dreptul acuzatului de a se apara singur si la dreptul de a obtine citarea si audierea martorilor apararii în aceleasi conditii ca si martorii acuzarii, deoarece în faza de urmarire penala, desi asistenta juridica nu era obligatorie, i s-a desemnat un aparator din oficiu, refuzându-i-se cererea de a se apara singur ori de catre sotia sa ce are calitatea de magistrat. Totodata, în cadrul aceleiasi faze procesuale, procurorii au refuzat nemotivat martorii propusi de aparare si au audiat "în conditii de clandestinitate" martorii acuzarii.

Prevederile art. 174 alin. 1 din Codul de procedura penala încalca dispozitiile constitutionale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi si art. 24 referitor la Dreptul la aparare, deoarece dispun cu privire la reprezentarea învinuitului sau inculpatului numai în cursul judecatii. Astfel, autorului exceptiei i-a fost refuzata, în faza de urmarire penala, reprezentarea de catre sotia sa (magistrat) care, potrivit art. 10 alin. 3 din Legea nr. 303/2004, putea pleda în cauze personale ale sotului. De asemenea, textul instituie o discriminare între învinuit/inculpat, pe de o parte, si celelalte parti din procesul penal, pe de alta parte, deoarece primii pot fi reprezentati decât în câteva situatii limitativ prevazute de lege (art. 362 alin. 2, art. 368 alin. 3, art. 369 alin. 2 si art. 385^4 din Codul de procedura penala privind renuntarea sau retragerea apelului ori recursului), pe când ceilalti pot fi reprezentati totdeauna, pentru acestia aplicându-se regulile generale de reprezentare reglementate de legea civila, în ambele faze ale procesului penal.

Curtea Militara de Apel, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 171 alin. 3 cu denumirea marginala Asistenta învinuitului sau a inculpatului, art. 172 alin. 1 cu denumirea marginala Drepturile aparatorului si art. 174 alin. 1 cu denumirea marginala Reprezentarea din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut:

- Art. 171 alin. 3: "În cursul judecatii, asistenta juridica este obligatorie si în cauzele în care legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.";

- Art. 172 alin. 1: "În cursul urmaririi penale, aparatorul învinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala si poate formula cereri si depune memorii. Lipsa aparatorului nu împiedica efectuarea actului de urmarire penala, daca exista dovada ca aparatorul a fost încunostintat de data si ora efectuarii actului. Încunostintarea se face prin notificare telefonica, fax, internet sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.";

- Art. 174 alin. 1: "În cursul judecatii învinuitul si inculpatul, precum si celelalte parti pot fi reprezentati, cu exceptia cazurilor în care prezenta învinuitului sau inculpatului este obligatorie."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prevederile legale mentionate încalca dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetatenilor în fata legii si a autoritatilor, art. 24 referitor la Dreptul la aparare, precum si dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitor la Dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca autorul exceptiei a relevat critici ce izvorasc din modul în care autoritatile judiciare, fie procurorul în faza de urmarire penala, fie judecatorul în faza de judecata, au înteles sa interpreteze si sa aplice dispozitiile contestate.

Astfel, autorul este nemultumit de faptul ca nu i-a fost permis sa îsi faca singur apararea, desemnându-i-se un avocat din oficiu. O astfel de critica nu poate fi primita, întrucât nimic nu îl împiedica pe acesta sa procedeze în consecinta. Faptul ca organele de ancheta nu i-au adus la cunostinta aspectele legate de audierea martorilor acuzarii nu poate fi convertit într-un fine de neconstitutionalitate, ci reprezinta o maniera discutabila de aplicare a legii. Este adevarat ca, potrivit dispozitiilor art. 6 paragraful 3 lit. c) si d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, orice acuzat are dreptul de a se apara el însusi si de a obtine citarea si audierea martorilor apararii în aceleasi conditii ca si martorii acuzarii, dreptul de a lua parte personal la dezbaterile procesului decurgând din scopul si din obiectul ansamblului dreptului la un proces echitabil. O astfel de norma este, în acord cu art. 20 din Constitutie, indigenata în dreptul intern, fiind pe deplin aplicabila, sens în care autoritatile sunt tinute de respectarea lor. Însa o aplicare neconforma cu Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu poate constitui obiect al controlului de constitutionalitate, întrucât presupune un act de justitie de drept comun, care, în acord cu prevederile art. 126 alin. (1) din Constitutie, se realizeaza prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege, Curtii Constitutionale nefiindu-i recunoscuta competenta de a cenzura modul de interpretare si de aplicare a normelor legale în litigiile deduse judecatii, ci numai contrarietatea continutului acestora cu Legea fundamentala ori cu Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

În plus, nu trebuie uitat ca învinuitul/inculpatul, aflat în situatia ce se circumscrie spetei din cauza, avea posibilitatea de a uza de institutia plângerii contra actelor procurorului pentru remedierea neajunsurilor relevate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3, art. 172 alin. 1 si art. 174 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Daniel Diaconu în Dosarul nr. 4/81/2012 al Curtii Militare de Apel.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 1 noiembrie 2012.