Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 908 din 1 noiembrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Simina Gagu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii, exceptie ridicata de Ioan Besoiu în Dosarul nr. 10.185/2/2011 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 821D/2012.

La apelul nominal raspunde personal autorul exceptiei, Ioan Besoiu, asistat de avocatul Corneliu-Liviu Popescu, cu împuternicire avocatiala depusa la dosar, si partea Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, prin consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegatie depusa la dosar.

Presedintele Curtii acorda cuvântul avocatului autorului exceptiei, care, formulând chestiuni prealabile, arata ca obiectul exceptiei de neconstitutionalitate ridicate în prezentul dosar este identic cu cel al exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de acelasi autor în Dosarul nr. 3.080/2/2011 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, motiv pentru care solicita conexarea celor doua dosare.

Reprezentantul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii precizeaza ca pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal au existat doua dosare având ca obiect solutionarea unor actiuni în constatare, promovate de Consiliul National împotriva autorului exceptiei, ca urmare a înregistrarii a doua cereri distincte de verificare a calitatii acestuia de colaborator al Securitatii. De asemenea, arata ca în Dosarul nr. 3.080/2/2011, actiunea în constatare a fost respinsa ca inadmisibila.

Reprezentantul Ministerul Public considera ca nu exista impedimente în judecarea separata a exceptiei de neconstitutionalitate invocate în Dosarul nr. 821D/2012, aflat în prezent pe rolul Curtii Constitutionale.

Având cuvântul în replica, avocatul autorului exceptiei este de acord cu judecarea separata a exceptiei de neconstitutionalitate invocate în Dosarul nr. 821D/2012.

Curtea, deliberând, respinge cererea formulata de avocatul autorului exceptiei.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul avocatului autorului exceptiei, în vederea sustinerii exceptiei de neconstitutionalitate. Acesta precizeaza ca prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012 instanta de contencios constitutional a constatat ca sintagmele "indiferent sub ce forma" si "relatari verbale consemnate de lucratorii Securitatii", cuprinse în art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008, sunt neconstitutionale, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate cu acest obiect a devenit inadmisibila. Referitor la prevederile art. 3 lit. y) din acelasi act normativ, sustine ca posibilitatea verificarii membrilor din conducerea unor entitati de drept privat sau a fondatorilor acestora încalca art. 26 si art. 16 din Constitutie, interpretate prin prisma art. 11 si art. 20 din Legea fundamentala, în lumina art. 8 si art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Invoca, în acest sens, aspecte din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, potrivit careia masurile de lustratie luate fata de membrii unor organizatii din sectorul privat nu reprezinta o ingerinta necesara într-o societate democratica si, prin urmare, sunt contrare Conventiei.

De asemenea, sustine critica de neconstitutionalitate extrinseca a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008, deoarece sunt încalcate dispozitiile art. 147 alin. (1) din Constitutie, interpretate în lumina Deciziei Curtii Constitutionale nr. 415 din 14 aprilie 2010, prin care s-a stabilit distinctia cu privire la obligatia de a pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei - între competenta Parlamentului, pentru dispozitiile din legi, pe de-o parte, si cea a Guvernului, pentru dispozitiile din ordonante ale acestuia, pe de alta parte. În cazul de fata, având în vedere ca prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008 s-a constatat neconstitutionalitatea Legii nr. 187/1999, punerea de acord trebuia realizata de Parlament, prin lege, iar nu de Guvern, printr-o ordonanta de urgenta.

Reprezentantul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii solicita respingerea ca inadmisibila a exceptiei de neconstitutionalitate referitoare la sintagmele "indiferent sub ce forma" si "relatari verbale consemnate de lucratorii Securitatii", având în vedere Decizia Curtii Constitutionale nr. 672 din 26 iunie 2012. De asemenea, considera nefondata critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 lit. y) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008, deoarece membrii din conducerea asociatiilor, fundatiilor, inclusiv fondatorii acestora, nu pot fi considerati persoane pur private, de vreme ce activitatea desfasurata vizeaza interese si scopuri comune întregii societati.

În acelasi timp, considera ca nu se poate retine nici critica de neconstitutionalitate extrinseca formulata, precizând ca formularea "dupa caz" din cuprinsul art. 147 alin. (1) din Constitutie permite nu numai Parlamentului, ci si Guvernului sa adopte un act normativ care sa înlocuiasca o lege constatata ca fiind neconstitutionala. În cazul de fata, urgenta care a determinat adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008, aprobata de Parlament prin Legea nr. 293/2008, era justificata, de vreme ce o institutie publica era în stare de nefunctionare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. Astfel, în considerarea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 672 din 26 iunie 2012, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008, în privinta sintagmelor "indiferent sub ce forma" si "relatari verbale consemnate de lucratorii Securitatii", a devenit inadmisibila. Considera nefondata critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 lit. y) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008, deoarece acestea nu instituie o ingerinta contrara art. 26 din Constitutie, ci reprezinta o masura necesara asigurarii dreptului la informatie, în conditiile în care dreptul la viata intima, familiala si privata nu este un drept absolut. În cazul de fata, ingerinta este prevazuta de lege si urmareste un scop legitim - deconspirarea Securitatii, realizat dupa o procedura stabilita prin lege.

Totodata, considera neîntemeiata critica de neconstitutionalitate extrinseca formulata asupra actului normativ în ansamblul sau, deoarece Decizia Curtii Constitutionale nr. 415 din 14 aprilie 2010 nu este aplicabila cauzei de fata. Precizeaza ca prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 Guvernul nu a urmarit punerea de acord cu dispozitiile Constitutiei a prevederilor Legii nr. 187/1999, declarata neconstitutionala, ci a adoptat o noua reglementare prin care a instituit un mecanism nou privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii.

Având cuvântul în replica, avocatul autorului exceptiei reitereaza sustinerea potrivit careia exceptia de neconstitutionalitate a art. 2 lit. b) teza întâi în ceea ce priveste sintagmele "indiferent sub ce forma" si "relatari verbale consemnate de lucratorii Securitatii" a devenit inadmisibila. Subliniaza ca ingerinta în dreptul la viata intima, familiala si privata nu respecta cerinta proportionalitatii si ca Decizia nr. 415/2010, prin care Curtea Constitutionala a interpretat dispozitiile art. 147 alin. (1) din Constitutie, are caracter general obligatoriu, iar nu pro causa; de altfel, invocarea aprobarii prin lege a ordonantei de urgenta criticate nu are nicio relevanta.

În replica, reprezentantul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii arata ca ordonanta de urgenta criticata nu reprezinta o punere de acord cu dispozitiile Constitutiei, în sensul art. 147 alin. (1) din Legea fundamentala, ci un act normativ nou.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 28 februarie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 10.185/2/2011, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii.

Exceptia a fost ridicata de Ioan Besoiu într-o cauza având ca obiect o actiune în constatare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esenta, ca sintagmele "indiferent sub ce forma" si "relatari verbale consemnate de lucratorii Securitatii" din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 permit constatarea calitatii de lucrator sau colaborator al fostei Securitati numai pe baza înscrisurilor provenind exclusiv de la lucratori ai fostei Securitati (rapoarte si note întocmite de acestia), în care acei lucratori pretind ca ar fi primit informatii, ca ar fi platit sume etc., nefiind necesar niciun act scris si/sau semnat, cu numele real sau conspirativ, de catre persoana în cauza.

Asadar, textele legale criticate confera valoare probatorie absoluta documentelor interne ale fostei Securitati, instituind o prezumtie absoluta de adevar a afirmatiilor lucratorilor fostei Securitati. Altfel spus, lucratorii fostei politii politice a regimului totalitar comunist sunt persoane care spun mereu adevarul, numai adevarul si tot adevarul.

Procedând în acest fel, textele criticate transforma fosta Securitate comunista în depozitarul adevarului absolut si fac apologia fostei Securitati comuniste. Aceasta contravine dispozitiilor art. 1 alin. (3) din Constitutie sub trei aspecte: demnitatea omului, ca valoare suprema în România, dreptatea, ca valoare suprema în România, si valorile supreme în România, în spiritul idealurilor Revolutiei din decembrie 1989. Astfel, este contrar demnitatii omului, dreptatii si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989 sa se constate calitatea de lucrator sau colaborator al fostei Securitati exclusiv pe baza documentelor provenind integral de la aceasta, carora sa li se confere valoare de adevar absolut.

De asemenea, autorul sustine ca prevederile art. 3 lit. y) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008, în partea "membrii conducerii fundatiilor (...) care activeaza pe teritoriul României, inclusiv fondatorii acestora", sunt neconstitutionale, deoarece permit stabilirea calitatii de lucrator sau colaborator al fostei Securitati în cazul unei persoane, membru fondator sau membru al conducerii unei fundatii, care este o persoana juridica de drept privat, ceea ce nu implica exercitarea vreunei functii de autoritate publica. În acest sens, invoca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotarârea din 27 iulie 2004, pronuntata în Cauza Sidabras si Dziautas împotriva Lituaniei, potrivit careia masurile de lustratie vizându-i pe fostii membri ai politiei politice comuniste, prin raportare la sectorul privat (spre deosebire de sectorul public), nu reprezinta o ingerinta necesara într-o societate democratica, fiind disproportionate.

În fine, autorul sustine neconstitutionalitatea extrinseca a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 în raport cu art. 147 alin. (1) din Constitutie, interpretat în lumina Deciziei Curtii Constitutionale nr. 415 din 14 aprilie 2010, obligatorie conform art. 147 alin. (4) din Constitutie. Astfel, arata ca, în preambulul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008, este mentionat faptul ca aceasta a fost adoptata în urma publicarii în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008, prin care Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea politiei politice comuniste a fost declarata neconstitutionala.

Or, prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, Curtea Constitutionala a statuat ca dispozitiile art. 147 alin. (1) din Constitutie disting, cu privire la obligatia de a pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei - între competenta Parlamentului, pentru dispozitiile din legi, pe de o parte, si cea a Guvernului, pentru dispozitiile din ordonantele acestuia, pe de alta parte. De asemenea, instanta de contencios constitutional a interpretat art. 147 alin. (1) din Constitutie în sensul ca, pe o perioada de 45 zile de la data publicarii în Monitorul Oficial al României a unei decizii de neconstitutionalitate, Guvernul nu poate adopta o ordonanta de urgenta pentru a pune de acord prevederile dintr-o lege declarata neconstitutionala cu dispozitiile Constitutiei, ci poate doar sa initieze un proiect de lege în acest scop.

Prin urmare, cum Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 a fost adoptata în temeiul art. 147 alin. (1) din Constitutie, rezulta ca acest act normativ contravine normei constitutionale indicate, deoarece punerea de acord se putea face numai prin lege, iar nu prin ordonanta.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal considera ca prevederile de lege criticate sunt în deplin acord cu normele constitutionale.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului arata ca îsi mentine punctul de vedere retinut în deciziile Curtii Constitutionale nr. 530 din 9 aprilie 2009, nr. 815 din 19 mai 2009, nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, nr. 436 din 15 aprilie 2010 si nr. 159 din 23 februarie 2012, exprimat în sensul constitutionalitatii prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 293/2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor din Constitutie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind trasaturile statului român, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 26 alin. (1) privind obligatia autoritatilor publice de a respecta si ocroti dreptul la viata intima, familiala si privata si art. 147 alin. (1) privind efectele deciziilor Curtii Constitutionale prin care este constatata neconstitutionalitatea dispozitiilor din legile si ordonantele în vigoare, precum si cele din regulamente.

Sunt invocate, de asemenea, dispozitiile art. 8 - Dreptul la respectarea vietii private si de familie si art. 14 - Interzicerea discriminarii din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine, pe de o parte, ca prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, a constatat ca sintagmele "indiferent sub ce forma" si "relatari verbale consemnate de lucratorii Securitatii" cuprinse în art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstitutionale. În aceste conditii, Curtea constata ca în cauza de fata sunt incidente dispozitiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit carora "Nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale". Retinând ca acest caz de inadmisibilitate a exceptiei de neconstitutionalitate a intervenit dupa sesizarea Curtii, exceptia cu acest obiect urmeaza sa fie respinsa ca devenita inadmisibila.

Pe de alta parte, referitor la critica de neconstitutionalitate a normelor cuprinse în art. 3 lit. y) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008, Curtea retine ca acestea dau expresie optiunii legiuitorului, reprezentând o consacrare la nivel legislativ a dreptului la informatie în ceea ce priveste existenta sau inexistenta calitatii de lucrator al Securitatii sau de colaborator al acesteia, în cazul membrilor conducerii fundatiilor, asociatiilor si filialelor care activeaza pe teritoriul României, inclusiv al fondatorilor acestora.

O asemenea optiune este pe deplin justificata, având în vedere ca persoanele prevazute de normele supuse controlului de constitutionalitate desfasoara si coordoneaza o activitate de interes public, prin care se urmareste, printre altele, realizarea unor scopuri cu caracter general, local sau de grup si promovarea valorilor civice, ale democratiei si statului de drept.

Sub acest aspect, Curtea retine ca exigentele unei vieti democratice, asa cum transpar ele din ansamblul reglementarilor legale criticate, impun ca persoanele vizate de prevederile art. 3 lit. y) din ordonanta de urgenta sa poata fi cunoscute de opinia publica (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 980 din 25 iunie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 17 august 2009).

În acelasi timp, Curtea subliniaza ca dreptul la viata intima, familiala si privata nu este un drept absolut, ci, în anumite conditii, acesta poate fi supus anumitor limitari ori restrictii sau ingerinte din partea autoritatilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 485 din 2 aprilie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 4 mai 2009). De asemenea, respectarea si ocrotirea vietii intime, familiale si private nu se asigura în detrimentul altor cetateni sau al autoritatilor.

În aceeasi ordine de idei, Curtea constata ca reglementarile supuse controlului de constitutionalitate urmaresc scopul de deconspirare a Securitatii, implicând, în acelasi timp, garantii adecvate si suficiente pentru evitarea oricaror ingerinte arbitrare.

Astfel, prevederile legale criticate stabilesc titularii dreptului de acces la informatie - orice cetatean român, cu domiciliul în tara sau în strainatate, precum si presa scrisa si audiovizuala, partidele politice, organizatiile neguvernamentale legal constituite, autoritatile si institutiile publice, conditiile de exercitare a acestui drept - la cerere si persoanele vizate - membrii conducerii fundatiilor care activeaza pe teritoriul României, inclusiv fondatorii acestora.

Totodata, competenta de a se pronunta asupra calitatii unei persoane de lucrator sau colaborator al Securitatii apartine unei instante judecatoresti, autoritate independenta si impartiala, îndrituita sa solutioneze o actiune în constatare, partile interesate având, deopotriva, posibilitatea de a uza de garantiile prevazute de legea procesual civila pentru a-si sustine pozitia asupra problemelor de fapt si de drept. În plus, orice persoana din categoria celor nominalizate expres de lege, pentru care Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti a constatat calitatea de lucrator sau colaborator al Securitatii, are posibilitatea de a solicita, pe calea recursului, exercitat în conditiile legii, controlul hotarârii judecatoresti pronuntate de instanta de fond. Solutionarea acestuia revine, de asemenea, unei instante judecatoresti independente si impartiale, competenta a se pronunta cu privire la legalitatea hotarârii judecatoresti si a sanctiona un eventual abuz.

În aceste conditii, Curtea constata ca normele supuse controlului de constitutionalitate asigura un raport rezonabil de proportionalitate între interesele concurente implicate, precum si un just echilibru între respectarea dreptului la viata intima, familiala si privata, pe de o parte, si a dreptului la informatie, pe de alta parte, fiind create premisele valorificarii acestor drepturi în concordanta cu exigentele proprii unui stat de drept, garant al valorilor supreme în spiritul idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, potrivit art. 1 alin. (3) din Constitutie.

De altfel, Curtea nu poate retine nici argumentele de neconstitutionalitate invocate prin prisma jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (Hotarârea din 27 iulie 2004, pronuntata în Cauza Sidabras si Dziautas împotriva Lituaniei), care a considerat drept disproportionate, prin raportare la sectorul privat, masurile de lustratie vizându-i pe fostii membri ai politiei politice comuniste, deoarece actiunile promovate de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii nu tind la atragerea unei raspunderi juridice, consecinta acestora rezumându-se la simpla aducere la cunostinta publica a solutiilor pronuntate de instantele judecatoresti în actiunile în constatarea calitatii de lucrator sau colaborator al Securitatii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011).

Având în vedere cele expuse, Curtea constata ca nu este îndreptatita nici critica potrivit careia ar fi încalcate dispozitiile constitutionale si conventionale privind egalitatea în drepturi si interzicerea discriminarii. Considerentele pe care Curtea le-a enuntat anterior evidentiaza situatia juridica distincta a membrilor conducerii fundatiilor, care activeaza pe teritoriul României, inclusiv a fondatorilor acestora, situatie ce a determinat o reglementare diferita.

Referitor la critica de neconstitutionalitate extrinseca, Curtea nu poate retine încalcarea dispozitiilor art. 147 alin. (1) din Constitutie, pentru urmatoarele considerente:

Prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, Curtea a constatat neconstitutionalitatea Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea politiei politice comuniste, în ansamblul sau, iar ca efect al acestei decizii, odata cu publicarea sa în Monitorul Oficial al României, Partea I, prevederile legii neconstitutionale au fost suspendate de drept pe o perioada de maximum 45 de zile, urmând ca, dupa expirarea acesteia, sa îsi înceteze efectele juridice.

Totodata, Curtea observa ca, la data de 5 martie 2008, Guvernul a adoptat Ordonanta de urgenta nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii, care a fost publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, intrând în vigoare la 5 zile de la publicare, asadar într-un moment în care legea constatata ca fiind neconstitutionala devenise inaplicabila. De asemenea, ordonanta de urgenta a fost depusa la Camera Deputatilor, în vederea dezbaterii sale în procedura de urgenta.

Analizând preambulul ordonantei de urgenta, astfel cum acesta a fost redactat la data adoptarii sale, Curtea retine ca interventia Guvernului, menita sa evite crearea unui vid legislativ, cu consecinte juridice grave (de la dezincriminarea, prin efectul legii, a infractiunilor cuprinse în actul normativ, la mentinerea unei naturi juridice neclare a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii în sistemul institutiilor publice si pâna la încetarea, pentru o perioada nedeterminata, a procesului de consemnare publica a actiunilor întreprinse împotriva regimului totalitar comunist, precum si a reprimarilor acestor actiuni), s-a concretizat prin adoptarea unei reglementari noi, distincte, a carei finalitate este, în esenta, aceea de a asigura un mecanism nou pentru desfasurarea procesului de devoalare a activitatilor exercitate de regimul comunist.

Curtea retine, în continuare, ca aceasta solutie este justificata prin urgenta reclamata de lipsa de reglementare a domeniului enuntat, iar finalitatea sa nu consta în eludarea competentei constitutionale a Parlamentului. De altfel, în expunerea de motive la Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008, Guvernul a aratat ca adoptarea de urgenta a noii reglementari se impune "cu atât mai mult cu cât activitatea parlamentara urmeaza a fi perturbata în perioada imediat urmatoare datorita organizarii la Bucuresti a summitului NATO, neexistând timpul material necesar derularii unui proces legislativ obisnuit în ambele Camere ale Parlamentului, în aceasta scurta perioada".

Cu alte cuvinte, în situatia de fata este vorba de recurgerea la o masura de ordin constitutional, constând în adoptarea unei ordonante de urgenta, ce a permis Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului (Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008, fiind aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 293/2008), sa faca fata unei situatii extraordinare si care se justifica pe necesitatea si urgenta reglementarii unei împrejurari care impunea adoptarea de solutii imediate, în vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public.

În aceste conditii, Curtea constata ca interventia Guvernului, pe calea ordonantei de urgenta, pentru a reglementa accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii, nu poate fi considerata neconstitutionala, de vreme ce o asemenea reglementare îsi are temeiul chiar în normele art. 115 alin. (4) din Constitutie si respecta conditiile constitutionale privind adoptarea si aprobarea, prin lege, a ordonantei de urgenta.

De aceea, a accepta critica autorului exceptiei, în sensul ca, în cauza de fata, revenea exclusiv Parlamentului rolul de a legifera, înseamna a ignora dispozitiile art. 115 alin. (4) - (6) din Constitutie si a lipsi de substanta practica posibilitatea pe care Legea fundamentala o recunoaste Guvernului, de a adopta ordonante de urgenta, evident cu respectarea exigentelor pe care însasi Constitutia le instituie.

Mai mult, în situatia determinata de constatarea neconstitutionalitatii unei legi în ansamblul sau, Curtea a retinut ca pronuntarea unei astfel de decizii are un efect definitiv cu privire la acel act normativ, consecinta fiind încetarea procesului legislativ în privinta respectivei reglementari (a se vedea Decizia nr. 308 din 28 martie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012).

În fine, Curtea constata ca, în cauza de fata, adoptarea unei ordonante de urgenta, în conditiile enuntate mai sus, ulterior constatarii neconstitutionalitatii Legii nr. 187/1999 în ansamblul sau, reprezinta o situatie diferita de cea din Decizia Curtii Constitutionale nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, prin care Curtea a constatat neconstitutionalitatea anumitor prevederi ale Legii nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, motiv pentru care invocarea considerentelor acestei decizii nu poate avea relevanta la solutionarea prezentei exceptii de neconstitutionalitate.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

1. Respinge, ca devenita inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii, în privinta sintagmelor "indiferent sub ce forma" si "relatari verbale consemnate de lucratorii Securitatii", exceptie ridicata de Ioan Besoiu în Dosarul nr. 10.185/2/2011 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a celorlalte prevederi din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008, exceptie ridicata de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante judecatoresti.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 1 noiembrie 2012.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf