Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 902 din 25 octombrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 63/2011 privind incadrarea si salarizarea in anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant

Augustin Zegrean - presedinte

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea si salarizarea în anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din învatamânt, exceptie ridicata de Liga Sindicatelor din Învatamânt Botosani, în numele si în calitate de reprezentant al lui Paraschiva Ungureanu si altii, în Dosarul nr. 7.011/40/2011 al Tribunalului Botosani - Sectia I civila, si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.266D/2012.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, procedura de citare fiind legal îndeplinita.

Presedintele dispune sa se faca apelul si în dosarele nr. 1.267D/2012 - 1.270D/2012 care au ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea si salarizarea în anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din învatamânt, exceptie ridicata de Liga Sindicatelor din Învatamânt Botosani, în numele si în calitatea de reprezentant al lui Carmen Baetu si altii, Valerian Topa si altii, Elena Apastinii si altii, Mihai Codreanu si altii în dosarele nr. 7.134/40/2011, nr. 7.271/40/2011, nr. 7.158/40/2011 si nr. 7.018/40/2011 ale Tribunalului Botosani - Sectia I civila.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, procedura de citare fiind legal îndeplinita.

Având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca este de acord cu masura conexarii.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.267D/2012 - 1.270D/2012 la Dosarul nr. 1.266D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata, având în vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:

 

Prin încheierile din 9 ianuarie 2012, pronuntate în dosarele nr. 7.011/40/2011, nr. 7.134/40/2011, nr. 7.271/40/2011, nr. 7.158/40/2011 si nr. 7.018/40/2011, Tribunalul Botosani - Sectia I civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea si salarizarea în anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din învatamânt, exceptie ridicata de Liga Sindicatelor din Învatamânt Botosani, în numele si în calitate de reprezentant al lui Paraschiva Ungureanu si altii, Carmen Baetu si altii, Valerian Topa si altii, Elena Apastinii si altii, Mihai Codreanu si altii, în cauze având ca obiect solutionarea contestatiilor formulate împotriva unor decizii de stabilire a drepturilor salariale emise în baza Legii nr. 63/2011 si obligarea la plata diferentelor salariale dintre salariul acordat conform acestor decizii si cel cuvenit.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata, în esenta, ca dispozitiile Legii nr. 63/2011, reprezentând o reglementare distincta care opereaza o diminuare a drepturilor salariale ale personalului didactic si didactic auxiliar din învatamânt, discrimineaza aceasta categorie de personal în raport cu toate celelalte categorii de personal bugetar, care sunt salarizati în baza Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice. Legea nr. 63/2011 instituie astfel o abatere de la principiul unei legi unice de salarizare, astfel cum a fost statuat prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si Legea-cadru nr. 284/2010. Prin urmare, personalul didactic si didactic auxiliar este singura categorie de bugetari exclusa de la aplicarea unei legi unice de salarizare si care a suferit o diminuare definitiva si nu temporara a drepturilor salariale avute anterior intrarii în vigoare a legilor succesive de salarizare unica în sistemul bugetar.

Diminuarea drepturilor salariale este intempestiva, nejustificata de un interes legitim al statului si disproportionata fata de masurile dispuse în cazul altor categorii de bugetari. Prin prezentarea unor aspecte din jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene si a Curtii Europene a Drepturilor Omului, sunt invocate principiile prioritatii si aplicabilitatii directe a dreptului comunitar, precum si principiul legalitatii.

De asemenea, prevederile legale criticate sunt contrare si principiilor solidaritatii si egalitatii de tratament, care presupun ca sarcina de a depune efortul financiar sau de orice alta natura, necesar pentru îndreptarea unei stari de necesitate, sa fie suportata în comun si în egala masura de toti cetatenii statului respectiv. Autorii exceptiei subliniaza, în acest sens, ca fac parte dintr-o categorie profesionala net defavorizata fata de restul salariatilor din sistemul bugetar, prin aceea ca suporta diminuari salariale superioare celor incidente în cazul celorlalti bugetari. Se mai sustine ca, desi s-a diminuat salariul, obligatia corelativa nu a fost restrânsa, norma de munca ramânând aceeasi. A fost invocat si faptul ca s-a realizat o discriminare prin faptul ca scopul declarat al legii de salarizare unice a fost încalcat, pentru personalul din învatamânt fiind aplicata o lege de salarizare separata, cu venituri mult diminuate.

În plus, nu este respectat nici principiul previzibilitatii normelor juridice, care impune ca autoritatile publice sa normeze relatiile sociale prin adoptarea de acte normative care sa intre în vigoare dupa trecerea unei anumite perioade de timp, astfel încât sa permita oricarei persoane sa poata recurge la consultanta de specialitate si sa-si corecteze conduita în concordanta cu modificarile ce urmeaza a surveni. Considera ca, în acord cu jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene (spre exemplu, hotarârile din 26 iunie 1990 si din 11 iulie 1991, pronuntate în cauzele C-152/88R, Sofrimport SARL împotriva Comisiei Comunitatilor Europene, C-368/89 Crispoltoni împotriva Fattoria autonoma tabacchi di Citta di Castello), precum si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, hotarârile din 4 mai 2000, din 27 ianuarie 2009, din 12 octombrie 2006 si din 6 decembrie 2007, pronuntate în cauzele Rotaru împotriva României, Burghelea împotriva României, Kaya împotriva României, Beian împotriva României), calitatea normelor juridice presupune ca acestea sa genereze o oarecare stabilitate, autoritatile statului neputând fi inconsecvente fata de o anumita realitate sociala. În cazul de fata, insecuritatea si incertitudinea rezulta din însasi vatamarea patrimoniala suferita si din afectarea asteptarilor si prognozelor financiare ale acestora pentru o perioada de timp apreciabila.

Pe de alta parte, prevederile legale criticate înfrâng principiul securitatii raporturilor juridice, astfel cum acesta a fost consacrat în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, hotarârea din 24 martie 2009, pronuntata în Cauza Tudor Tudor împotriva României, hotarârea din 29 iulie 2008, pronuntata în Cauza Teodorescu împotriva României) si în jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene (a se vedea hotarârile din 14 aprilie 1970, 27 martie 1970 si 14 iulie 1972, pronuntate în Cauza 24-69 Theo Nebe împotriva Comisiei Comunitatilor Europene, Cauza 61/79 Amministrazione delle finanze dello Stato împotriva Denkavit italiana Srl si Cauza 57-69 Azienda colori nazionali - ACNA S.p.A. împotriva Comisiei Comunitatilor Europene). Astfel, prin grilele de calcul incluse în anexele sale, Legea nr. 63/2011 a dus la o diminuare cu aproximativ 25% a veniturilor ce erau anterior deja diminuate.

Autorii sustin, totodata, ca Legea nr. 63/2011 încalca dreptul de proprietate asupra bunului reprezentat de salariul cuvenit pentru munca prestata, fara a exista vreunul din cazurile prevazute de art. 53 din Constitutie, fara a avea caracter temporar si fara a se acorda în schimb vreo despagubire proportionala cu privarea de bun.

Invoca aspecte din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (hotarârile din 8 noiembrie 2005, din 7 ianuarie 2003 si din 23 octombrie 2007, pronuntate în cauzele Kechko împotriva Ucrainei, Kopecky împotriva Slovaciei, Cazacu împotriva Republicii Moldova, 2007) prin care s-a statuat ca drepturile salariale privite ca drept de creanta reprezinta un "bun" în sensul art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Tribunalul Botosani - Sectia I civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata. Legea nr. 63/2011 a intervenit în momentul în care efectele produse de diversele acte normative anterioare si de deciziile pronuntate de Curtea Constitutionala au fost interpretate în mod diferit de catre instantele judecatoresti în cadrul actiunilor prin care s-au solicitat drepturi salariale, iar solutiile pronuntate de catre aceste instante au fost diferite.

Aceasta situatie a intervenit în contextul specific salarizarii personalului didactic si didactic auxiliar din învatamânt având în vedere consecintele modificarilor legislative si ale solutiilor instantelor judecatoresti, legea fiind menita sa elimine pentru perioada imediat urmatoare inechitatea stabilirii salariilor din sistemul national din învatamânt, respectiv salarizarea neunitara în concordanta cu principiile care stau la baza salarizarii unitare a personalului platit din fondurile publice. Asa cum se precizeaza chiar din expunerea de motive a legii, salariatii care ocupa functii identice în cadrul învatamântului de stat sunt remunerati diferit, desi în cadrul acestor unitati se desfasoara aceleasi activitati didactice.

În ceea ce priveste raportarea la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, Tribunalul Botosani are în vedere ca este dreptul autoritatii legiuitoare de a elabora masuri de politica legislativa în domeniul salarizarii în concordanta cu conditiile economice si sociale existente la un moment dat.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 este neîntemeiata.

Avocatul Poporului considera ca prevederile Legii nr. 63/2011 sunt constitutionale. Invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 575 din 4 mai 2011.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea si salarizarea în anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din învatamânt, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011.

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca actul normativ criticat încalca dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetatenilor, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privata, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, art. 136 alin. (1) privind tipurile de proprietate - publica si privata, si art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeana.

Sunt invocate si dispozitiile privind proprietatea cuprinse în art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând constitutionalitatea acestora, spre exemplu prin Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Decizia nr. 130 din 16 februarie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 3 mai 2012, si Decizia nr. 642 din 14 iunie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012.

Astfel, raportat la critica de neconstitutionalitate cu privire la încalcarea normelor constitutionale si conventionale privind proprietatea privata, formulata din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un "bun", Curtea, în acord cu jurisprudenta instantei de contencios european al drepturilor omului, a subliniat distinctia dintre dreptul persoanei de a continua sa primeasca, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum si dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestata (a se vedea Hotarârea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronuntata în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94).

În aceste conditii, Curtea a retinut, în esenta, ca legea supusa controlului de constitutionalitate stabileste drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrarii sale în vigoare si pâna la finele anului 2011, asadar pentru viitor, fara a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioara intrarii sale în vigoare. Ca urmare, prevederile sale nu stabilesc o ingerinta de tipul privarii de proprietate.

Cât priveste salariul care urmeaza a fi platit în viitor, Curtea a constatat ca este dreptul autoritatii legiuitoare de a elabora masuri de politica legislativa în domeniul salarizarii în concordanta cu conditiile economice si sociale existente la un moment dat. În aceasta privinta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca statul este cel în masura sa stabileasca ce sume trebuie platite angajatilor sai din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea platii unor astfel de sume prin modificari legislative corespunzatoare (a se vedea, de exemplu, Hotarârea din 8 noiembrie 2005, pronuntata în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).

De altfel, printr-o jurisprudenta constanta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca statele se bucura de o larga marja de apreciere pentru a determina oportunitatea si intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotarârea din 8 decembrie 2009, pronuntata în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, si Hotarârea din 2 februarie 2010, pronuntata în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).

Totodata, examinând legea criticata prin prisma exigentelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice si protectia asteptarilor legitime ale cetatenilor, Curtea a constatat ca acestea nu sunt încalcate, câta vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptata pentru a realiza unificarea salarizarii unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitara a domeniului vizat. În plus, Curtea a retinut ca drepturile câstigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusa controlului de constitutionalitate.

Pe de alta parte, Curtea a constatat ca este lipsita de temei critica privind încalcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, sustinuta de autorii exceptiei din perspectiva instituirii, prin prevederile legale criticate, a unei discriminari în cazul personalului didactic si didactic auxiliar, fata de restul salariatilor platiti din fondurile publice.

Curtea a statuat ca instituirea de regimuri juridice diferite în situatii care impun rezolvari diferite nu poate fi apreciata drept o încalcare a principiului egalitatii. Totodata, Curtea a aratat ca art. 16 din Constitutie vizeaza egalitatea în drepturi între cetateni în ceea ce priveste recunoasterea în favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicarii unor masuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui.

Aplicând aceste considerente de principiu în cauza, Curtea a constatat ca, în materia salarizarii personalului didactic si didactic auxiliar, a existat o situatie juridica specifica, determinata de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare si de practica judiciara neunitara, care a condus la un sistem de salarizare neunitar.

În acest context specific salarizarii personalului didactic si didactic auxiliar, reglementarea criticata da expresie unei masuri de politica bugetara, determinata de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecintele modificarilor legislative si ale solutiilor pronuntate de instantele judecatoresti, urmarind sa elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul national de învatamânt. Se asigura astfel un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele folosite si scopul urmarit.

În aceste conditii, Curtea a retinut ca situatia obiectiv diferita a personalului didactic si didactic auxiliar justifica instituirea unui tratament juridic distinct în ceea ce priveste salarizarea acestei categorii profesionale, fara ca aceasta sa aiba semnificatia încalcarii principiului egalitatii în drepturi.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutiile deciziilor mentionate îsi pastreaza valabilitatea si în prezentele cauze.

Cu privire la celelalte critici raportate la principiul aplicarii cu prioritate a dreptului Uniunii Europene, competenta de solutionare apartine instantelor judecatoresti.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea si salarizarea în anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din învatamânt, exceptie ridicata de Liga Sindicatelor din Învatamânt Botosani, în numele si în calitate de reprezentant al lui Paraschiva Ungureanu si altii, Carmen Baetu si altii, Valerian Topa si altii, Elena Apastinii si altii, Mihai Codreanu si altii în dosarele nr. 7.011/40/2011, nr. 7.134/40/2011, nr. 7.271/40/2011, nr. 7.158/40/2011 si nr. 7.018/40/2011 ale Tribunalului Botosani - Sectia I civila.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 25 octombrie 2012.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf