Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 9 din 17 ianuarie 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 725 alin. 3 din Codul de procedura civila si ale art. XXVI din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor

Acsinte Gaspar - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Iulia Antoanella Motoc - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 725 alin. 3 din Codul de procedura civila si ale art. XXVI din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, exceptie ridicata de Maria Sutaru (Gheorghe) în Dosarul nr. 15.491/3/2010 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.499D/2012.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata. Acesta arata ca o cale de atac este o calitate imanenta a hotarârii, data de momentul pronuntarii acesteia si nu de data introducerii actiunii în instanta.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 19 octombrie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 15.491/3/2010, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 725 alin. 3 din Codul de procedura civila si ale art. XXVI din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor.

Exceptia a fost invocata de Maria Sutaru (Gheorghe) într-un dosar având ca obiect solutionarea unui recurs formulat într-o cauza având ca obiect acordarea de despagubiri în baza Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine, în esenta, ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, întrucât se ajunge la încalcarea principiului neretroactivitatii legii civile. Astfel, raportat la situatia concreta din dosar, dispozitiile art. XXVI din Legea nr. 202/2010 permit ca unui proces început în data de 25 martie 2010, sub imperiul Legii nr. 221/2009 în forma de la data începerii procesului ce prevedea - prin raportare la dispozitiile art. 3 pct. 2 din Codul de procedura civila - ca împotriva hotarârilor pronuntate de tribunal calea de atac este apelul, sa se pronunte o hotarâre supusa dispozitiilor modificate ulterior ale Legii nr. 221/2009 prin Legea nr. 202/2010 ce prevede ca singura cale de atac este recursul.

Dispozitiile art. XXVI din Legea nr. 202/2010 permit ca hotarârile pronuntate dupa intrarea în vigoare a legii noi într-un proces început sub imperiul legii vechi sa nu fie supuse cailor de atac prevazute de legea veche, sub care s-a initiat procesul, ci de legea noua, ceea ce duce la situatia ca o actiune supusa la doua cai de atac (apel si, implicit, recurs) la momentul înregistrarii actiunii sa fie supusa doar unei singure cai de atac (recursul) datorita eliminarii caii de atac a apelului de catre legea noua.

De asemenea, dispozitiile legale criticate sunt discriminatorii între persoanele care au obtinut o hotarâre înainte de data de 26 noiembrie 2010, data intrarii în vigoare a modificarilor Legii nr. 221/2009 aduse prin Legea nr. 202/2010, si persoanele care au introdus o cerere sub imperiul legii vechi, fara ca aceasta cerere sa fie judecata pâna la data intrarii în vigoare a modificarilor.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila apreciaza exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiata.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul, mentionând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.

Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Astfel, arata ca principiul aplicarii imediate a normei procesuale este de sorginte legala, iar nu constitutionala, legiuitorul având posibilitatea de a deroga de la acesta în anumite situatii particulare, fara ca o atare solutie sa fie calificata ca neconstitutionala. Mai mult decât atât, în aceasta materie, aplicarea imediata a legii noi, în masura în care s-ar referi si la hotarâri anterior pronuntate, care altfel ar fi supuse cailor de atac potrivit noii reglementari sau sustrase incidentei unei cai de atac prevazute de reglementarea în vigoare la data pronuntarii lor, dar abrogate prin reglementarea ulterioara, ar avea caracter retroactiv si, deci, neconstitutional.

Pentru evitarea acestei consecinte negative, legiuitorul a adoptat, cu caracter tranzitoriu, prin derogare de la regula generala a aplicarii imediate a normei procedurale, solutia supravietuirii legii vechi, care, desi abrogata, continua sa guverneze regimul juridic al cailor de atac ce urmeaza sa fie exercitate împotriva hotarârilor judecatoresti pronuntate sub imperiul ei, solutie pe care Constitutia nu o interzice.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile dispozitiilor art. 725 alin. 3 din Codul de procedura civila si ale art. XXVI din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, dispozitii ce au urmatoarea redactare:

- Art. 725 alin. 3 din Codul de procedura civila: "Hotarârile pronuntate înainte de intrarea în vigoare a legii noi ramân supuse cailor de atac si termenelor prevazute de legea sub care au fost pronuntate.";

- Art. XXVI din Legea nr. 202/2010: "Dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta lege, ale art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu cele prin prezenta lege, precum si ale art. 4 alin. (6) si art. 5 alin. (1) si (2) din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta lege, se aplica si proceselor aflate în curs de solutionare în prima instanta daca nu s-a pronuntat o hotarâre în cauza pâna la data intrarii în vigoare a prezentei legi."

În opinia autoarei exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitatii legii civile, precum si în art. 16 privind principiul egalitatii în fata legii. De asemenea, se mai invoca încalcarea art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeana, raportat la art. 20 privind egalitatea si art. 21 privind nediscriminarea din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil si art. 14 privind interzicerea discriminarii din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si art. 1 privind interzicerea generala a discriminarii din Protocolul nr. 12 la Conventie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca s-a mai pronuntat asupra dispozitiilor criticate din Codul de procedura civila, pe baza unor critici similare, constatând constitutionalitatea acestora.

Astfel, prin Decizia nr. 141 din 15 martie 2005, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 13 iunie 2005, Curtea a statuat ca egalitatea de tratament în fata legii presupune egalitatea de situatii, diferentele pe acest plan antrenând în mod necesar diferente pe planul regimului juridic. Totodata, trebuie subliniat ca principiul aplicarii imediate a normei procesuale este de sorginte legala, iar nu constitutionala, legiuitorul având posibilitatea de a deroga de la acesta în anumite situatii particulare, asa cum a procedat si în prezenta cauza, fara ca o atare solutie sa poata fi calificata ca neconstitutionala.

Mai mult decât atât, aplicarea imediata a legii noi, în masura în care s-ar referi si la hotarâri anterior pronuntate, care astfel ar fi supuse cailor de atac potrivit noii reglementari sau sustrase incidentei unei cai de atac, prevazute de reglementarea în vigoare la data pronuntarii lor, dar abrogate prin reglementarea ulterioara, ar avea caracter retroactiv si, deci, neconstitutional.

Pentru evitarea acestei consecinte negative, legiuitorul a adoptat, cu caracter tranzitoriu, prin derogare de la regula generala a aplicarii imediate a normei procedurale, solutia supravietuirii legii vechi, care, desi abrogata, continua sa guverneze regimul juridic al cailor de atac ce urmeaza a fi exercitate împotriva hotarârilor judecatoresti pronuntate sub imperiul ei, solutie pe care Constitutia nu o prohibeste.

Întrucât în cauza de fata nu au fost aduse elemente noi, de natura sa impuna reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în materie, atât solutia, cât si considerentele acestei decizii îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauza.

În ceea ce priveste dispozitiile art. XXVI din Legea nr. 202/2010, Curtea constata ca, în realitate, acestea urmeaza solutia data de prevederile art. 725 alin. 3 din Codul de procedura civila, cele aratate mai sus fiindu-le aplicabile în mod corespunzator.

Având în vedere si dispozitiile art. 725 alin. 1 si 4 din Codul de procedura civila, Curtea retine ca persoanele care au formulat cereri în vederea acordarii unor despagubiri potrivit dispozitiilor Legii nr. 221/2009 si ale caror dosare nu au fost solutionate pâna la data intrarii în vigoare a Legii nr. 202/2010 vor beneficia de doar doua niveluri de jurisdictie în exercitarea propriilor drepturi procedurale. În consecinta, textul criticat nu este de natura a contraveni principiului constitutional al egalitatii în drepturi, reglementat la art. 4 si art. 16 din Legea fundamentala, sau celui al accesului liber la justitie si al dreptului la un proces echitabil, prevazut la art. 21 din Constitutie (ad similis, a se vedea Decizia nr. 1.253 din 22 septembrie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 13 ianuarie 2012).

Asadar, Curtea nu poate retine încalcarea dispozitiilor art. 6 paragraful 1 si art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si a celorlalte dispozitii conventionale invocate.

Întrucât Curtea a constatat conformitatea textelor criticate cu drepturile si libertatile fundamentale, rezulta ca nici dispozitiile art. 1 alin. (5) nu au fost încalcate.

 

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 725 alin. 3 din Codul de procedura civila si ale art. XXVI din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, exceptie ridicata de Maria Sutaru (Gheorghe) în Dosarul nr. 15.491/3/2010 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 17 ianuarie 2013.

 

PRESEDINTE,
ACSINTE GASPAR
 
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf