Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 878 din 23 octombrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 120, art. 120^1 si art. 142 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, ale Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 in ansamblu, precum si ale art. 1 pct. II.5 din Legea nr. 559/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 120, art. 120^1 si art. 142 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, ale Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 în ansamblu, precum si ale art. 1 pct. II.5 din Legea nr. 559/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, exceptie ridicata de Societatea Comerciala Techno Konsult România - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 7.035/299/2012 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 854D/2012.

La apelul nominal raspunde, pentru autorul exceptiei, avocatul Modan Janette Raluca, cu delegatie depusa la dosar, lipsa fiind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul avocatului autorului exceptiei de neconstitutionalitate, care solicita admiterea acesteia. Sustine ca efectele juridice ale Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 au încetat prin nedepunerea acesteia spre aprobare de catre Parlament. Termenul de "lege" utilizat de dispozitiile constitutionale ale art. 139 alin. (1) determina adoptarea taxelor si impozitelor numai prin lege organica, si nu prin alte acte normative, cum ar fi ordonantele Guvernului. Totodata, dobânzile prevazute de dispozitiile art. 120, art. 120^1 si art. 142 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 intra tot în categoria taxelor si impozitelor, trebuind a fi adoptate numai prin lege organica.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. Arata ca ordonanta criticata a fost aprobata prin Legea nr. 174/2004, iar termenul de "lege" se refera la acte normative cu putere de lege, inclusiv ordonantele Guvernului.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 11 aprilie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 7.035/299/2012, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 120, art. 120^1 si art. 142 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, ale Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 în ansamblu, precum si ale art. 1 pct. II.5 din Legea nr. 559/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, exceptie ridicata de Societatea Comerciala Techno Konsult România - S.R.L. din Bucuresti într-o cauza ce are ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine urmatoarele:

- dispozitiile Codului de procedura fiscala sunt neconstitutionale deoarece acesta nu a fost aprobat prin lege;

- dispozitiile art. 120, art. 120^1 si art. 142 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, precum si ale ordonantei în ansamblu sunt neconstitutionale, contravenind prevederilor art. 139 alin. (1) si art. 115 alin. (1) din Constitutie; desi art. 139 alin. (1) din Constitutie dispune ca impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, Codul de procedura fiscala, care este o ordonanta simpla, reglementeaza în acest domeniu;

- art. 1 pct. II.5 din Legea nr. 559/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante este neconstitutional deoarece abiliteaza Guvernul sa emita ordonante într-un domeniu rezervat în exclusivitate legii organice.

Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului arata ca Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala a fost aprobata prin Legea nr. 174/2004. În continuare face referire la notiunea de "lege" cuprinsa în art. 139 din Constitutie, astfel cum ea a fost definita în jurisprudenta Curtii Constitutionale. În ceea ce priveste dispozitiile art. 120, art. 120^1 si art. 142 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, arata ca acestea nu afecteaza principiul egalitatii în materie fiscala, fiind masuri aplicate tuturor persoanelor aflate în situatiile descrise. În final, arata ca procedura fiscala nu face parte din categoriile reglementate prin lege organica, astfel cum acestea sunt mentionate în Legea fundamentala, astfel ca nu poate fi retinuta nici critica potrivit careia dispozitiile art. 1 pct. II.5 din Legea nr. 559/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante încalca prevederile constitutionale ale art. 115 alin. (1).

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, sustinerile partii prezente, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 120, art. 120^1 si art. 142 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, ale Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 în ansamblu, precum si ale art. 1 pct. 5 din Legea nr. 559/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante.

Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala a fost republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, iar Legea nr. 559/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante a fost publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 909 din 19 decembrie 2003. Dispozitiile de lege criticate au urmatorul continut:

- Art. 120 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala: "(1) Dobânzile se calculeaza pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pâna la data stingerii sumei datorate inclusiv.

(2) Pentru diferentele suplimentare de creante fiscale rezultate din corectarea declaratiilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobânzile se datoreaza începând cu ziua imediat urmatoare scadentei creantei fiscale pentru care s-a stabilit diferenta si pâna la data stingerii acesteia inclusiv.

(3) În situatia în care diferentele rezultate din corectarea declaratiilor sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative în raport cu sumele stabilite initial, se datoreaza dobânzi pentru suma datorata dupa corectare ori modificare, începând cu ziua imediat urmatoare scadentei si pâna la data stingerii acesteia inclusiv.

(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), se datoreaza dobânzi dupa cum urmeaza:

a) pentru impozitele, taxele si contributiile stinse prin executare silita, pâna la data întocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. În cazul platii pretului în rate, dobânzile se calculeaza pâna la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma ramasa de plata, dobânzile sunt datorate de catre cumparator;

b) pentru impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat de catre debitorul declarat insolvabil care nu are venituri si bunuri urmaribile, pâna la data trecerii în evidenta separata, potrivit prevederilor art. 176.

(5) Modul de calcul al dobânzilor aferente sumelor reprezentând eventuale diferente între impozitul pe profit platit la data de 25 ianuarie a anului urmator celui de impunere si impozitul pe profit datorat conform declaratiei de impunere întocmite pe baza situatiei financiare anuale va fi reglementat prin norme metodologice aprobate prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

(6) Pentru obligatiile fiscale neachitate la termenul de plata, reprezentând impozitul pe venit, se datoreaza dobânzi dupa cum urmeaza:

a) pentru anul fiscal de impunere, dobânzile pentru platile anticipate stabilite de organul fiscal prin decizii de plati anticipate se calculeaza pâna la data platii debitului sau, dupa caz, pâna la data de 31 decembrie;

b) dobânzile pentru sumele neachitate în anul de impunere, potrivit lit. a), se calculeaza începând cu data de 1 ianuarie a anului urmator pâna la data stingerii acestora inclusiv;

c) în cazul în care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anuala este mai mic decât cel stabilit prin deciziile de plati anticipate, dobânzile se recalculeaza, începând cu data de 1 ianuarie a anului urmator celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuala, urmând a se face regularizarea dobânzilor în mod corespunzator.

(7) Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere si poate fi modificat prin legile bugetare anuale.";

- Art. 120^1 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala: "(1) Plata cu întârziere a obligatiilor fiscale se sanctioneaza cu o penalitate de întârziere datorata pentru neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale principale.

(2) Nivelul penalitatii de întârziere se stabileste astfel:

a) daca stingerea se realizeaza în primele 30 de zile de la scadenta, nu se datoreaza si nu se calculeaza penalitati de întârziere pentru obligatiile fiscale principale stinse;

b) daca stingerea se realizeaza în urmatoarele 60 de zile, nivelul penalitatii de întârziere este de 5% din obligatiile fiscale principale stinse;

c) dupa împlinirea termenului prevazut la lit. b), nivelul penalitatii de întârziere este de 15% din obligatiile fiscale principale ramase nestinse.

(3) Penalitatea de întârziere nu înlatura obligatia de plata a dobânzilor.";

- Art. 142 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala: "(1) Executarea silita se poate întinde asupra veniturilor si bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueaza numai în masura necesara pentru realizarea creantelor fiscale si a cheltuielilor de executare. Executarea silita a bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, se efectueaza, de regula, în limita a 150% din valoarea creantelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare.

(1^1) Sunt supuse sechestrarii si valorificarii bunurile urmaribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta si/sau identificate de catre organul de executare, în urmatoarea ordine:

a) bunurile mobile si imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursa de venit;

b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfasurarea activitatii care constituie principala sursa de venit;

c) bunurile mobile si imobile ce se afla temporar în detinerea altor persoane în baza contractelor de arenda, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing si altele;

d) ansamblu de bunuri în conditiile prevederilor art. 158;

e) masini-unelte, utilaje, materii prime si materiale si alte bunuri mobile, precum si bunuri imobile ce servesc activitatii care constituie principala sursa de venit;

f) produse finite.

(1^2) Organul fiscal poate trece la sechestrarea bunurilor din urmatoarea categorie din cele prevazute la alin. (1^1) ori de câte ori valorificarea nu este posibila.

(2) Bunurile supuse unui regim special de circulatie pot fi urmarite numai cu respectarea conditiilor prevazute de lege.

(3) În cadrul procedurii de executare silita se pot folosi succesiv sau concomitent modalitatile de executare silita prevazute de prezentul cod.

(4) Executarea silita a creantelor fiscale nu se perimeaza.

(5) Executarea silita se desfasoara pâna la stingerea creantelor fiscale înscrise în titlul executoriu, inclusiv a dobânzilor, penalitatilor de întârziere sau majorarilor de întârziere, dupa caz, ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare.

(6) În cazul în care prin titlul executoriu sunt prevazute, dupa caz, dobânzi, penalitati de întârziere, majorari de întârziere sau alte sume, fara sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de catre organul de executare si consemnate într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunica debitorului.

(7) Fata de terti, inclusiv fata de stat, o garantie reala si celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileste de la momentul în care acestea au fost facute publice prin oricare dintre metodele prevazute de lege.";

- Art. 1 pct. II.5 din Legea nr. 559/2003: "În temeiul art. 115 alin. (1) din Constitutia României, republicata, Guvernul este abilitat ca de la data intrarii în vigoare a prezentei legi, dar nu înainte de încheierea celei de-a doua sesiuni ordinare a anului 2003 si pâna la reluarea lucrarilor Parlamentului în prima sesiune ordinara a anului 2004, sa emita ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice, dupa cum urmeaza: (...)

II. Economia si finantele publice: (...)

5. Codul de procedura fiscala."

În sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autorii exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 115 alin. (1) referitor la adoptarea de catre Parlament a unei legi speciale de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice si ale art. 139 alin. (1) referitor la stabilirea impozitelor, taxelor si a oricaror altor venituri ale bugetului de stat numai prin lege.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca în jurisprudenta sa constanta cu privire la art. 139 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale se stabilesc numai prin lege, a statuat ca termenul de "lege" folosit în aceste prevederi constitutionale desemneaza acte normative ce au forta juridica a legii, fiind incluse aici si ordonantele Guvernului. Astfel, prin Decizia nr. 5/1992, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992, Curtea a retinut ca, "Pentru a se înlatura posibilitatea proliferarii actelor normative de ordin administrativ în aceasta materie, Constitutia a consacrat regula dupa care impozitele si taxele pentru bugetul de stat (bugetul asigurarilor sociale de stat) se stabilesc numai prin act ce are forta juridica a legii [...]. Cuvântul numai doreste sa bareze posibilitatea stabilirii de impozite si taxe pentru bugetul de stat, prin acte inferioare, ca forta juridica, legii, cum sunt hotarârile Guvernului". Asa fiind, Curtea nu poate retine critica potrivit careia dispozitiile art. 120, art. 120^1 si art. 142 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, precum si ale ordonantei în ansamblu contravin prevederilor art. 139 alin. (1) si art. 115 alin. (1) din Constitutie.

Curtea observa, totodata, ca au fost respectate si prevederile art. 115 alin. (3) din Constitutie, deoarece Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala a fost aprobata de Parlament prin Legea nr. 174/2004, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 25 mai 2004.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 1 pct. II.5 din Legea nr. 559/2003, Curtea retine ca autorul exceptiei critica faptul ca prin acest text legal se prevede abilitarea Guvernului de a emite ordonante în domeniul economiei si finantelor publice, si anume "Codul de procedura fiscala". Fata de aceasta sustinere, Curtea constata ca, potrivit sistemului Legii fundamentale, calificarea legilor ca fiind organice se face expres prin textele constitutionale, iar nu pe cale de interpretare. Art. 73 alin. (3) din Constitutie prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementarii prin lege organica. Atât în acest text, cât si în celelalte articole ale Constitutiei, în care se specifica necesitatea adoptarii de legi organice, nu se prevede ca procedura fiscala este supusa reglementarii prin asemenea legi. Asa fiind, este neîntemeiata sustinerea potrivit careia dispozitiile legii de abilitare au încalcat prevederile art. 115 alin. (1) din Constitutie, care exclud posibilitatea Guvernului de a reglementa prin ordonanta, în baza unei legi de abilitare, în domeniul legilor organice.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 120, art. 120^1 si art. 142 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, ale Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 în ansamblu, precum si ale art. 1 pct. II.5 din Legea nr. 559/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, exceptie ridicata de Societatea Comerciala Techno Konsult România - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 7.035/299/2012 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 23 octombrie 2012.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf