Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 874 din 23 octombrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale si art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale si ale art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Adrian Mircea Rus în Dosarul nr. 3.950/85/2011 al Tribunalului Sibiu - Sectia penala. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 560D/2012.

La apelul nominal raspunde autorul exceptiei de neconstitutionalitate personal si asistat de avocatul Vasile Briciu, cu delegatie la dosar, lipsa fiind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul avocatului prezent, care solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens, sustine ca, desi dispozitiile art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 au fost abrogate, ele îsi produc efecte în continuare în speta, astfel încât trebuie sa se faca aplicarea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 766/2011. Arata ca în speta de fata, desi a fost savârsita o singura fapta, au fost luate doua masuri coercitive, o masura de ordin contraventional, urmata de una de ordin penal. Prin luarea celor doua masuri sunt afectate drepturile si garantiile constitutionale, fiind încalcat principiul non bis in idem. Deducerea paralelismului între continutul celor doua articole criticate nu duce la aplicarea numai a unuia dintre ele, încalcându-se art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventie.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispozitiile art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 au fost aplicate într-un dosar contraventional solutionat definitiv, iar dispozitiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale sunt aplicate într-un dosar penal aflat în curs. Pentru început arata ca, în conditiile în care se considera ca dispozitiile art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 reprezinta o masura penala interdependenta de cealalta dispozitie criticata, exceptia de neconstitutionalitate este admisibila. În continuare, apreciaza ca autorul exceptiei de neconstitutionalitate solicita în esenta pronuntarea unei decizii interpretative. În realitate, este vorba de o situatie nascuta din modul concret în care au fost savârsite si din modul de aplicare a legii, nefiind vorba despre o problema de constitutionalitate. Instantele de judecata sunt cele în masura sa faca o apreciere asupra situatiei de fapt, fara ca aceasta sa constituie o problema de constitutionalitate.

Având cuvântul în replica, avocatul autorului exceptiei arata ca nu este vorba despre o problema de interpretare si aplicare a legii.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 15 februarie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 3.950/85/2011, Tribunalul Sibiu - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale si art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Adrian Mircea Rus într-o cauza penala.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prin aplicarea procedurilor contraventionale în speta s-a produs automat tergiversarea solutionarii cauzei, fiind încalcat dreptul la un proces echitabil, solutionat într-un termen rezonabil. În continuare, face referire la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, si anume la Cauza Tsonyo Tsonev împotriva Bulgariei.

Judecarea procesului într-un termen rezonabil are ca scop înlaturarea incertitudinii în care se gasesc partile, prin restabilirea, cât mai curând posibil, a drepturilor încalcate si prin reinstaurarea legalitatii, care trebuie sa guverneze toate raporturile juridice într-un stat de drept, ceea ce constituie o garantie a unui proces echitabil.

Tribunalul Sibiu - Sectia penala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului arata ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 este neîntemeiata. Aceasta dispozitie reprezinta o norma de drept substantial, care nu aduce atingere sub niciun aspect dreptului partilor interesate de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor lor legitime si de a beneficia de garantiile care conditioneaza desfasurarea unui proces echitabil si dreptul la aparare. Reglementarea infractiunii prevazute de dispozitiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 reprezinta o optiune de politica penala, de competenta exclusiva a legiuitorului, care nu aduce atingere prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, arata ca acestea au fost abrogate prin art. I pct. 90 coroborate cu art. III din Ordonanta Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. Astfel, exceptia de neconstitutionalitate ce priveste aceste dispozitii este, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, inadmisibila.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, si art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, dispozitii abrogate prin art. I pct. 90 din Ordonanta Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 626 din 2 septembrie 2011.

Textele de lege criticate au urmatorul cuprins:

- Art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005: "Constituie infractiuni de evaziune fiscala si se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani si interzicerea unor drepturi urmatoarele fapte savârsite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligatiilor fiscale:

a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile."

- Art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003: "Constituie contraventii urmatoarele fapte: (...)

k) transportul de produse accizabile care nu sunt însotite de documentul administrativ de însotire a marfii - DAI - prevazut la titlul VII din Codul fiscal sau pentru care documentul este completat cu date incorecte ori incomplete referitoare la cantitate, cod NC sau mijlocul de transport, precum si transportul de produse accizabile efectuat prin cisterne ori recipiente care nu poarta sigiliile supraveghetorului fiscal ori au sigilii deteriorate."

În sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autorul exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si cele ale art. 4 din Protocolul nr. 7 la conventie.

Analizând criticile de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:

I. Prin Sentinta civila nr. 5.634 din 24 iunie 2010, Judecatoria Sibiu a respins plângerea contraventionala formulata de autorul exceptiei prin care acesta solicita anularea procesului-verbal prin care s-a retinut savârsirea contraventiei prevazute de art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs autorul exceptiei, recurs respins prin Decizia administrativa nr. 181/CA din 4 martie 2011 pronuntata de Tribunalul Sibiu - Sectia comerciala si de contencios administrativ. Acestea au facut obiectul Dosarului nr. 3.134/306/2010.

Ulterior, prin rechizitoriul din 5 iulie 2011 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Sibiu, autorul exceptiei a fost trimis în judecata pentru comiterea infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. Cauza penala face obiectul Dosarului nr. 3.950/85/2011 al Tribunalului Sibiu - Sectia penala, în cadrul caruia a fost ridicata prezenta exceptie de neconstitutionalitate.

II. În continuare, examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, Curtea constata ca acestea nu au legatura cu solutionarea cauzei penale în cadrul careia a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate.

Pe cale de consecinta, tinând seama de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit carora aceasta decide asupra exceptiilor de neconstitutionalitate care au legatura cu solutionarea cauzei, Curtea urmeaza a respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, ca inadmisibila.

III. În ceea ce priveste critica referitoare la dispozitiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, Curtea constata ca aceasta nu poate fi retinuta. Dispozitiile legale criticate constituie o expresie a prevederilor art. 23 alin. (12) din Constitutie, potrivit carora "Nicio pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decât în conditiile si în temeiul legii", precum si a celor ale art. 73 alin. (3) lit. h), care reglementeaza competenta legiuitorului de a reglementa infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora. În temeiul dispozitiilor constitutionale mentionate, legiuitorul este liber sa aprecieze atât pericolul social în functie de care urmeaza sa stabileasca natura juridica a faptei incriminate, cât si conditiile raspunderii juridice pentru acea fapta. Nu se aduce atingere prin aceasta principiului egalitatii în drepturi, care, asa cum a statuat în mod constant Curtea Constitutionala în jurisprudenta sa, nu are semnificatia uniformitatii, reglementarea unui regim sanctionator în functie de comportamentul faptuitorului fiind expresia acestui principiu constitutional, care impune ca la aceleasi situatii juridice sa se aplice acelasi regim, iar la situatii juridice diferite tratamentul juridic sa fie diferit.

În ceea ce priveste invocarea prevederile art. 21 din Constitutie, Curtea constata, astfel cum a statuat Curtea si în Decizia nr. 1.439 din 5 noiembrie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 16 decembrie 2009, ca acestea se refera la accesul liber la justitie si la dreptul partilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil, fara a se putea extinde aplicarea lor la materii din cadrul dreptului substantial. Chiar daca prin aplicarea procedurilor contraventionale ar rezulta o aparenta tergiversare a solutionarii cauzei, autorul exceptiei nu poate invoca acest aspect în scopul evitarii sanctionarii sale.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

I. Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Adrian Mircea Rus în Dosarul nr. 3.950/85/2011 al Tribunalului Sibiu - Sectia penala.

II. Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, exceptie ridicata de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 23 octombrie 2012.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf