Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Cristina Toma - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 322 pct. 4 teza finala din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Nicoleta Petrus în Dosarul nr. 1.004/2/2012 (numar în format vechi 292/2012) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a civila si care constituie obiectul Dosarului nr. 1.164D/2012 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Magistratul-asistent refera asupra cauzei si arata ca partea Raiffeisen Bank - S.A. a depus la dosar note scrise prin care solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Încheierea din 21 iunie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 1.004/2/2012 (numar în format vechi 292/2012), Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 322 pct. 4 teza finala din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Nicoleta Petrus într-o cauza având ca obiect o cerere de revizuire împotriva unei sentinte comerciale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 322 pct. 4 teza finala din Codul de procedura civila încalca prezumtia de nevinovatie, întrucât numai o instanta penala poate pronunta o condamnare, iar nu o instanta civila, care, potrivit textului de lege criticat, stabileste daca exista sau nu infractiunea invocata de revizuent.

Mai arata ca dispozitiile invocate sunt criticabile si din cauza terminologiei folosite, respectiv aceea de "învinuit", fapt ce poate aduce prejudicii de imagine persoanei citate în proces, în conditiile în care aceasta este indicata de revizuent ca fiind autor al unei fapte considerate ca fiind infractiune.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata. Arata în acest sens ca instanta civila se pronunta numai asupra existentei infractiunii de fals, fara a se transforma într-o instanta penala. Apreciaza ca textul de lege criticat constituie norme de procedura civila, ce dau expresie dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 322 pct. 4 teza finala din Codul de procedura civila sunt constitutionale. Arata în acest sens ca, în temeiul acestora, instanta de judecata se va pronunta numai asupra înscrisului, declarându-l sau nu ca fiind fals, fara a stabili vinovatia sau nevinovatia celui care a savârsit fapta prevazuta de legea penala.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate invocata.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezinta dispozitiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila, cu urmatorul continut: "În cazul în care, în ambele situatii, constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarâre penala, instanta de revizuire se va pronunta mai întâi, pe cale incidentala, asupra existentei sau inexistentei infractiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat si cel învinuit de savârsirea infractiunii."

În sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autorul exceptiei invoca încalcarea prevederilor constitutionale ale art. 23 alin. (11) privind prezumtia de nevinovatie si art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului. De asemenea, autorul invoca si încalcarea dispozitiilor art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privind prezumtia de nevinovatie a persoanei acuzate de o infractiune.

I. Referitor la admisibilitatea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila, Curtea constata urmatoarele:

În redactarea initiala, dispozitiile art. 322 pct. 4 aveau urmatorul continut: "Revizuirea unei hotarâri ramase definitiva în instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarâri data de o instanta de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere în urmatoarele cazuri: [...]

4. daca un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina sau daca hotarârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecatii. În cazul în care, în ambele situatii, constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarâre penala, instanta de revizuire se va pronunta mai întâi, pe cale incidentala, asupra existentei sau inexistentei infractiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat si cel învinuit de savârsirea infractiunii;".

Prin art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, s-a dispus modificarea pct. 4 al art. 322, în sensul eliminarii din acest text a tezei potrivit careia "În cazul în care, în ambele situatii, constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarâre penala, instanta de revizuire se va pronunta mai întâi, pe cale incidentala, asupra existentei sau inexistentei infractiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat si cel învinuit de savârsirea infractiunii". Totodata, prin aceeasi modificare textului i s-a adaugat teza potrivit careia revizuirea unei hotarâri se poate cere "daca un magistrat a fost sanctionat disciplinar pentru exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta în acea cauza".

Prin Decizia nr. 66 din 31 ianuarie 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 25 februarie 2008, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila, prin care s-a eliminat din cuprinsul art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila textul în conformitate cu care "[...] În cazul în care, în ambele situatii, constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarâre penala, instanta de revizuire se va pronunta mai întâi, pe cale incidentala, asupra existentei sau inexistentei infractiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat si cel învinuit de savârsirea infractiunii", sunt neconstitutionale.

Referitor la competenta sa, Curtea a retinut, prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 12 februarie 2007, ca "art. 146 lit. d) din Constitutie nu excepteaza de la controlul de constitutionalitate dispozitiile legale de abrogare si ca, în cazul constatarii neconstitutionalitatii lor, acestea îsi înceteaza efectele juridice în conditiile prevazute de art. 147 alin. (1) din Constitutie, iar prevederile legale care au format obiectul abrogarii continua sa produca efecte". De asemenea, prin Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, urmând aceeasi linie, Curtea a retinut ca, "începând cu data de 28 februarie 2010, continua sa îsi produca efectele juridice Legea nr. 188/1999 cu continutul sau normativ de dinainte de modificarile neconstitutionale ce i-au fost aduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 si (...) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009".

Asa fiind, Curtea constata ca textul de lege criticat, respectiv teza referitoare la posibilitatea instantei de revizuire de a se pronunta mai întâi, pe cale incidentala, asupra existentei sau inexistentei infractiunii invocate, formeaza obiectul exceptiei de neconstitutionalitate. Rezulta ca în prezent dispozitiile art. 322 pct. 4 teza finala din Codul de procedura civila au urmatorul continut: "În cazul în care, în ambele situatii, constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarâre penala, instanta de revizuire se va pronunta mai întâi, pe cale incidentala, asupra existentei sau inexistentei infractiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat si cel învinuit de savârsirea infractiunii."

II. Referitor la critica de neconstitutionalitate intrinseca, Curtea constata ca instanta de control constitutional s-a mai pronuntat cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor criticate, de exemplu, prin Decizia nr. 1.002 din 14 iulie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 5 octombrie 2011. Cu acel prilej, Curtea a statuat ca "instanta de revizuire se pronunta mai întâi, pe cale incidentala, asupra existentei sau inexistentei unei infractiuni privitoare la pricina, infractiune savârsita de un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, ori asupra existentei sau inexistentei infractiunii de fals, în cazul în care hotarârea revizuita s-a dat în temeiul înscrisului rezultat al infractiunii de fals.

În cazul în care motivul revizuirii îl constituie sanctionarea disciplinara a unui magistrat pentru exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta, Curtea constata ca, pentru ca revizuirea sa fie admisibila, este necesara existenta unei hotarâri irevocabile pronuntate de catre Consiliul Superior al Magistraturii referitoare la sanctionarea magistratului pentru comportamentul mai sus mentionat.

Eventuala constatare a exercitarii functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta nu se poate realiza pe cale incidentala de catre instanta de revizuire, Consiliul Superior al Magistraturii având, potrivit Legii nr. 317/2004, atributii exclusive în domeniul raspunderii disciplinare a magistratilor. Astfel, întreaga procedura referitoare la actiunea disciplinara îndreptata împotriva magistratilor este prevazuta de ansamblul dispozitiilor cuprinse în sectiunea a 4-a - art. 44 - 50 din Legea nr. 317/2004.

Totodata, Curtea constata ca inclusiv prevederile constitutionale ale art. 134 alin. (2) prevad rolul de instanta de judecata în domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si procurorilor al Consiliului Superior al Magistraturii, prin sectiile sale.

Prin urmare, Curtea observa ca, în materia raspunderii disciplinare a magistratilor, legiuitorul român a prevazut - referitor la procedura disciplinara - o faza administrativa, cercetarea disciplinara efectuându-se de inspectorii din cadrul Serviciului de inspectie judiciara pentru judecatori, respectiv din cadrul Serviciului de inspectie judiciara pentru procurori, si o faza jurisdictionala, care se desfasoara în fata sectiilor Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit dispozitiilor Legii nr. 317/2004 si celor ale Codului de procedura civila (Decizia nr. 128 din 1 februarie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 8 aprilie 2011).

Astfel, faza administrativa a procedurii disciplinare poate fi initiata de catre orice persoana interesata, prin semnalarea problemelor inspectiei judiciare, care, la rândul ei, poate sesiza comisiile de disciplina în legatura cu abaterile disciplinare ale judecatorilor si procurorilor.

Totodata, faza jurisdictionala implica doar persoana judecatorului sau procurorului supus procedurii actiunii disciplinare, iar din economia dispozitiilor art. 49 din Legea nr. 317/2004 rezulta ca judecatorul sau procurorul este singurul care poate exercita recurs împotriva hotarârii sectiei Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a solutionat actiunea disciplinara îndreptata împotriva sa.

Daca instanta de revizuire ar putea, pe cale incidentala, sa se pronunte asupra exercitarii functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta de catre un magistrat s-ar încalca însesi prevederile art. 134 alin. (2) din Legea fundamentala".

Asa fiind, Curtea constata ca dispozitiile art. 322 pct. 4 teza finala din Codul de procedura civila nu contravin prevederilor art. 23 alin. (11) din Constitutie si nici celor ale art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în decizia amintita îsi pastreaza valabilitatea si în cauza de fata.

De altfel, în conformitate cu dispozitiile de lege criticate, învinuitul este citat fara a avea o alta calitate decât aceea de parte, astfel încât nu se poate sustine ca acestea încalca în vreun fel prezumtia de nevinovatie a învinuitului. Potrivit dispozitiilor art. 229 din Codul de procedura penala, învinuitul este persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala, cât timp nu a fost pusa în miscare actiunea penala împotriva sa, fiind un subiect procesual mai complex decât faptuitorul si având drepturi si obligatii ce îi permit o participare activa în procesul penal. Însa, atâta vreme cât prin însasi definitia prevazuta în cuprinsul Codului de procedura penala împotriva învinuitului nu s-a pus în miscare actiunea penala, nu se poate retine nici critica autorului privind terminologia utilizata, prin argumentarea potrivit careia acest fapt poate aduce prejudicii de imagine persoanei citate în proces. Practic, aceasta critica nu se constituie într-o reala exceptie de neconstitutionalitate, în fapt autorul solicitând, în mod indirect, modificarea textului de lege, fapt ce excedeaza controlului Curtii Constitutionale, care, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, "se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 322 pct. 4 teza finala din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Nicoleta Petrus în Dosarul nr. 1.004/2/2012 (numar în format vechi 292/2012) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a civila.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 18 octombrie 2012.