Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 804 din 27 septembrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. 1 teza ultima din Decretul-lege nr. 126/1990 privind unele masuri referitoare la Biserica Romana Unita cu Roma (greco-catolica)

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Iulia Antoanella Motoc - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. 1 teza ultima din Decretul-lege nr. 126/1990 privind unele masuri referitoare la Biserica Româna Unita cu Roma (greco-catolica), exceptie ridicata de Parohia (Biserica) Româna Unita cu Roma (greco-catolica) Stei, prin Protopopiatul Român Unit cu Roma (greco-catolic) Sarmisegetuza în Dosarul nr. 158/97/2009* al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia I civila, si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 300D/2012.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din 20 septembrie 2012 si au fost consemnate în încheierea de la acea data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a dispus amânarea pronuntarii pentru 25 septembrie 2012.

Întrucât la aceasta data Curtea s-a aflat în imposibilitatea constituirii legale a completului de judecata, a dispus amânarea pronuntarii pentru 27 septembrie 2012, data la care a fost pronuntata prezenta decizie.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 19 ianuarie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 158/97/2009*, Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia I civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. 1 teza ultima din Decretul-lege nr. 126/1990 privind unele masuri referitoare la Biserica Româna Unita cu Roma (greco-catolica).

Exceptia a fost ridicata de Parohia (Biserica) Româna Unita cu Roma (greco-catolica) Stei, prin Protopopiatul Român Unit cu Roma (greco-catolic) Sarmisegetuza într-o cauza având ca obiect solutionarea apelului declarat împotriva unei sentinte civile pronuntate de Tribunalul Hunedoara.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca stabilirea dreptului de proprietate asupra lacasului de cult potrivit "dorintei credinciosilor din comunitate", si nu potrivit titlului de proprietate probat de cuprinsul cartii funciare, reprezinta o încalcare flagranta a dispozitiilor art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie. De asemenea, apreciaza ca prevederea legala criticata este în evidenta contradictie si cu art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în conditiile în care permite ca dreptul de proprietate al unei persoane juridice sa fie subordonat dorintei unui tert.

Totodata, arata ca textul de lege criticat contravine si art. 29 alin. (1) teza întâi si alin. (3) din Constitutie, deoarece este posibil ca într-un stat de drept, din cauza existentei unei majoritati a credinciosilor ortodocsi din comunitatea religioasa a satului Stei, credinciosilor greco-catolici sa le fie refuzat dreptul de a-si practica religia într-un lacas de cult edificat "cu grele eforturi pecuniare de catre antecesorii lor si de care au fost în mod samavolnic deposedati de catre regimul totalitar comunist." Prin exprimarea dorintei credinciosilor majoritari ca biserica din satul Stei, judetul Hunedoara, sa ramâna în proprietatea cultului ortodox, "se intervine în mod artificial, brutal si arbitrar în administrarea patrimoniului cultului greco-catolic, fiind legiferat un transfer de patrimoniu abuziv, în afara modalitatilor de dobândire a dreptului de proprietate, prevazute în mod expres si limitativ de Codul civil."

În fine, autorul exceptiei arata ca situatia prevazuta la art. 3 alin. 1 teza ultima din Decretul-lege nr. 126/1990 nu se încadreaza în niciunul din cazurile de restrângere a exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, consacrate de art. 53 din Constitutie, motiv care "impune lipsirea de orice efect a acestor prevederi legale absolut neconstitutionale."

Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia I civila considera ca prevederile art. 3 alin. 1 teza ultima din Decretul-lege nr. 126/1990 sunt constitutionale. În acest sens, arata ca solutionarea litigiului în baza prevederii legale criticate este de esenta unui stat democratic în care trebuie sa se tina seama de optiunea majoritara a credinciosilor. Totodata, mentioneaza ca în practica judecatoreasca s-a cristalizat opinia potrivit careia o masura abuziva - cum a fost trecerea cultului greco-catolic în afara legii, urmata de trecerea tuturor bunurilor sale în patrimoniul comunitatii religioase cu cei mai multi credinciosi - nu poate fi reparata printr-un abuz în sens invers, deoarece în acest caz s-ar încalca dispozitiile art. 44 din Constitutie în dauna credinciosilor ortodocsi.

Instanta de judecata apreciaza ca textul de lege criticat nu încalca nici dispozitiile constitutionale ale art. 29 si 53, deoarece drepturile trebuie exercitate cu buna-credinta si cu respectarea drepturilor si libertatilor celorlalti, în spirit de toleranta religioasa.

De asemenea, considera ca nu sunt încalcate nici dispozitiile art. 11 si 20 din Constitutie, întrucât norma interna nu este în contradictie cu vreo prevedere internationala referitoare la libertatea de a opta pentru o religie sau un cult religios, legiuitorul neprevazând nicio interventie din partea statului de natura a îngradi libertatea religioasa a omului.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului considera ca prevederile art. 3 alin. 1 teza ultima din Decretul-lege nr. 126/1990 sunt constitutionale. Astfel, arata ca textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor art. 11 alin. (2), art. 20, art. 29 alin. (1), art. 44 alin. (1) si (2) si art. 53 din Constitutie, în acest sens fiind invocata si jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 23/1993.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. 1 teza ultima din Decretul-lege nr. 126/1990 privind unele masuri referitoare la Biserica Româna Unita cu Roma (greco-catolica), publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 25 aprilie 1990, care prevad ca "Situatia juridica a lacasurilor de cult si a caselor parohiale care au apartinut Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolica) si au fost preluate de Biserica Ortodoxa Româna se va stabili de catre o comisie mixta, formata din reprezentanti clericali ai celor doua culte religioase, tinând seama de dorinta credinciosilor din comunitatile care detin aceste bunuri."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 29 alin. (1) teza întâi si alin. (3) privind libertatea constiintei, art. 44 alin. (1) si (2) teza întâi, privind dreptul de proprietate privata si art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, precum si prevederilor art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale raportate la dispozitiile constitutionale ale art. 11 alin. (2) care stipuleaza ca "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern" si art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, prin Decizia nr. 23 din 27 aprilie 1993, ramasa definitiva prin Decizia nr. 127 din 16 noiembrie 1994, decizii publicate în Monitorul Oficial al României, nr. 66 din 11 aprilie 1995, instanta de contencios constitutional a retinut ca, "În ceea ce priveste lacasurile de cult, deci bunurile care, prin însasi constructie, sunt destinate folosintei credinciosilor, fiind în uzul public al acestora, precum si casele parohiale ca accesoriu al lacasurilor de cult, legiuitorul postrevolutionar, mai întâi, a desfiintat reglementarea din anul 1948 - (Decretul nr. 358/1948), iar în al doilea rând a stabilit principiile reconstituirii dreptului de proprietate."

Cu privire la lacasurile de cult si casele parohiale, Curtea a statuat ca "este vorba de o reconstituire a dreptului de proprietate, printr-o modalitate diferita, însa, de aceea referitoare la bunurile ce constituiau proprietate de stat, întrucât, pe de o parte, aceasta reconstituire este în dauna altui cult - cultul ortodox, iar nu a statului si, pe de alta parte, reconstituirea are ca obiect bunuri care, prin natura lor, sunt în uzul public al credinciosilor. Deci, cu referire la aceste bunuri, reconstituirea se poate face numai cu respectul principiului libertatii cultelor religioase."

De asemenea, Curtea a retinut ca prevederile legale criticate sunt o dezvoltare fireasca a Decretului-lege nr. 9/1989 prin care au fost înlaturate nedreptatile si încalcarile drepturilor omului facute prin legi si decrete ale dictaturii comuniste. Reglementarile art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 privind abrogarea unor acte normative nu încalca prevederile constitutionale invocate ci, dimpotriva, respecta atât principiul general înscris în art. 1 alin. (3) din Constitutie, conform caruia statul român este un "stat de drept, democratic si social", cât si principiul libertatii cultelor religioase consacrat prin dispozitiile constitutionale ale art. 29 alin. (3).

Prin aceeasi decizie, Curtea a statuat ca democratia presupune si aplicarea principiului majoritatii, or, din teza ultima a art. 3, "tinând seama de dorinta credinciosilor din comunitatile care detin aceste bunuri", rezulta chiar aplicarea acestui principiu, prin instituirea unui criteriu social, cel al optiunii majoritatii enoriasilor.

Curtea a retinut ca libertatea cultelor religioase implica nu numai autonomia lor fata de stat, prevazuta la art. 29 alin. (5) din Constitutie, dar si libertatea credintelor religioase prevazuta la alin. (1) al aceluiasi articol. În conditiile în care în aceeasi comunitate locala exista credinciosi ortodocsi si greco-catolici, criteriul social al optiunii majoritatii enoriasilor pentru determinarea destinatiei lacasurilor de cult si a caselor parohiale corespunde principiului democratic al determinarii folosintei religioase a acestui bun, în functie de vointa majoritara a celor care sunt beneficiarii acestei folosinte. Altminteri ar însemna ca, în mod nejustificat, credinciosii ortodocsi majoritari sa fie împiedicati sa-si poata practica religia, daca nu trec la cultul greco-catolic, printr-o masura luata împotriva vointei lor.

Or, un asemenea punct de vedere ar fi contrar dispozitiilor art. 57 din Constitutie, potrivit carora cetatenii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile cu buna-credinta, fara sa încalce drepturile si libertatile celorlalti. Daca, în ipoteza reconstituirii proprietatii, s-ar face abstractie de optiunea majoritatii, aceasta ar însemna încalcarea bunei-credinte si a respectului drepturilor altora, care au fost ridicate la rangul de principii constitutionale.

O asemenea masura ar încalca art. 29 din Constitutie, care consacra libertatea cultelor religioase, cu cele doua acceptiuni ale sale - cult ca asociatie, organizatie religioasa si cea privind ritualul practicat, precum si dispozitiile constitutionale referitoare la raporturile dintre religii, astfel cum acestea sunt reglementate prin alin. (2) al art. 29, potrivit carora "Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste în spirit de toleranta si de respect reciproc" - si alin. (4) al aceluiasi articol - "În relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de învrajbire religioasa" -, întrucât altfel ar fi de natura a se impune majoritatii vointa unei minoritati.

Întrucât nu au fost aduse elemente noi, de natura a determina schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele deciziei mentionate, îsi mentin valabilitatea si în cauza de fata.

În fine, Curtea observa ca, pentru examinarea si solutionarea diferendelor patrimoniale, cu acordul Bisericii Ortodoxe Române si al Bisericii Catolice Orientale de rit bizantin (greco-catolica), a luat fiinta în anul 1998 Comisia mixta de dialog, cu participarea unui reprezentant al Vaticanului; reuniunile acestei Comisii promoveaza principiul solutionarii diferendelor exclusiv pe calea dialogului, renuntându-se la actiunile în justitie.

 

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. 1 teza ultima din Decretul-lege nr. 126/1990 privind unele masuri referitoare la Biserica Româna Unita cu Roma (greco-catolica), exceptie ridicata de Parohia (Biserica) Româna Unita cu Roma (greco-catolica) Stei, prin Protopopiatul Român Unit cu Roma (greco-catolic) Sarmisegetuza în Dosarul nr. 158/97/2009* al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia I civila.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 27 septembrie 2012.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf