Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 798 din 27 septembrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Iulia Antoanella Motoc - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Cristina Toma - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, exceptie ridicata de Sindicatul "Proautonomia" din Satu Mare în Dosarul nr. 1.722/83/2011 al Curtii de Apel Oradea - Sectia I civila si care constituie obiectul Dosarului nr. 805D/2012 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 806D/2012 si nr. 843D/2012, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicata de acelasi autor în dosarele nr. 1.724/83/2011 si nr. 1.713/83/2011* ale Curtii de Apel Oradea - Sectia I civila, si în dosarele nr. 827D/2012, nr. 1.031D/2012, nr. 1.128D/2012 si nr. 1.138D/2012, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010, ridicata de acelasi autor în dosarele nr. 1.721/83/2011, nr. 1.760/83/CA/2011 - R, nr. 1.737/83/CA/2011 - R si nr. 1.705/83/CA/2011 - R ale Curtii de Apel Oradea - Sectia I civila si Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, din oficiu, pune în discutie problema conexarii cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 806D/2012, nr. 827D/2012, nr. 843D/2012, nr. 1.031D/2012, nr. 1.128D/2012 si nr. 1.138D/2012 la Dosarul nr. 805D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care invoca jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:

 

Prin încheierile din 27 martie 2012, pronuntate în dosarele nr. 1.722/83/2011 si nr. 1.724/83/2011, si prin Decizia civila nr. 1.122/2012 - R din 20 martie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 1.713/83/2011*, Curtea de Apel Oradea - Sectia I civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 118/2010, exceptie ridicata de Sindicatul "Proautonomia" din Satu Mare în cauze având ca obiect drepturi banesti.

Prin Încheierea din 15 martie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 1.721/83/2011, prin Decizia civila nr. 2.065/CA/2012 - R din 2 mai 2012, pronuntata în Dosarul nr. 1.760/83/CA/2011 - R, si prin încheierile din 11 iunie 2012, pronuntate în dosarele nr. 1.737/83/CA/2011 - R si nr. 1.705/83/CA/2011 - R, Curtea de Apel Oradea - Sectia I civila si Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 118/2010, exceptie ridicata de Sindicatul "Proautonomia" din Satu Mare, în cauze având ca obiect litigii de munca.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca Guvernul nu a avut un temei legal pentru restrângerea libertatii la munca a membrilor sindicatului, cu atât mai mult cu cât niciunul dintre acesti membri nu si-a exprimat acordul de a munci în continuare, ulterior reducerii cu 25% a salariilor. Arata ca, întrucât nu ne aflam în niciuna dintre situatiile prevazute în cuprinsul art. 42 din Constitutie, scaderea nivelului de salarizare constituie o condamnare la munca fortata. Autorul nu considera ca i s-a încalcat dreptul la negociere, ci dreptul de a-si exprima liber acordul asupra continuarii muncii în noile conditii impuse de Guvern. În continuare, arata ca, prin aplicarea dispozitiilor Legii nr. 118/2010, salariatii din sectorul bugetar au fost discriminati fata de salariatii din celelalte sectoare de activitate si fata de toate celelalte categorii de cetateni, întrucât masura reducerii salariilor bugetarilor cu 25% echivaleaza ca efecte cu o crestere a impozitului pe venit, stabilita numai pentru o parte a populatiei. Considera ca sarcina stoparii crizei economice, reprezentând un fenomen social global, si a preîntâmpinarii dezvoltarii unor consecinte grave trebuia sa intre în responsabilitatea tuturor cetatenilor tarii, iar nu numai în cea a lucratorilor din sectorul bugetar.

Mai arata ca, în cauza, angajatorul avea obligatia de a emite dispozitii individuale de reducere a salariilor cu 25% pentru fiecare salariat în parte, astfel încât textul de lege criticat contravine prevederilor art. 31 din Constitutie privind dreptul persoanei la informatie.

Curtea de Apel Oradea - Sectia I civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, întrucât adoptarea masurilor prevazute în cuprinsul Legii nr. 118/2010 a fost determinata de necesitatea stabilitatii economice a tarii, în contextul crizei economice mondiale, având, de altfel, un caracter temporar, si nu încalca prevederile constitutionale privind nediscriminarea, atât timp cât s-a aplicat tuturor categoriilor de bugetari. În acest sens, invoca jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Curtea de Apel Oradea - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, sens în care invoca jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, invocând în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, concretizata prin deciziile nr. 872/2010, nr. 874/2010, nr. 1.655/2010, nr. 1.155/2011, nr. 66/2012, nr. 99/2012, nr. 132/2012 si nr. 157/2012.

Avocatul Poporului arata ca îsi mentine punctul de vedere exprimat în dosarele nr. 827D/2011, nr. 1.409D/2011 si nr. 133D/2012 ale Curtii Constitutionale, cauze în care apreciaza ca dispozitiile de lege criticate constituie o restrângere a exercitiului dreptului constitutional de proprietate ce afecteaza dreptul la salariu, în sensul de "bun", cu respectarea însa a prevederilor art. 53 din Constitutie. De asemenea, arata ca reducerea salariilor a intervenit pentru o perioada limitata de timp, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata. În acest sens, invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie. În fine, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat în sensul neîncalcarii de catre statul român a dispozitiilor art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezinta dispozitiile Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.

În sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autorul exceptiei invoca încalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetatenilor, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 31 privind dreptul la informatie, art. 41 alin. (1) referitor la munca si protectia sociala a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privata si art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, precum si prevederilor art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privind dreptul de proprietate.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca s-a mai pronuntat cu privire la constitutionalitatea Legii nr. 118/2010 prin raportare la prevederile art. 16 si 41 din Constitutie, de exemplu, prin Decizia nr. 447 din 3 mai 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 12 iulie 2012. Cu acel prilej, Curtea a statuat ca, "dupa intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, pentru întregul personal bugetar, cuantumul brut al salariului, soldelor si indemnizatiilor lunare de încadrare, inclusiv al sporurilor, indemnizatiilor si altor drepturi salariale, stabilite conform Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, a fost afectat de o reducere de 25%, astfel încât nu se poate vorbi despre o discriminare a reclamantilor în raport cu alte categorii de personal bugetar, întrucât reducerea se aplica tuturor categoriilor de personal bugetar în acelasi mod si în aceeasi proportie. Principiul egalitatii în drepturi nu implica tratarea juridica uniforma a tuturor angajatilor, ci impune ca la aceleasi situatii juridice sa se aplice acelasi regim, iar la situatii juridice diferite tratamentul juridic sa fie diferentiat", precum si ca "modul de salarizare a personalului bugetar este stabilit prin lege, reflectând posibilitatile financiare ale statului de a sustine plata salariilor, fapt ce conduce la concluzia ca la încheierea contractelor individuale de munca nu a avut loc o negociere veritabila a salariului, întrucât angajatul adera la un contract de munca în care salariul, ca element component al contractului, este predeterminat. Membrii de sindicat, reclamanti în cauza dedusa judecatii, au calitatea de salariati în cadrul unitatilor intimate, facând parte din categoria de personal bugetar ce are drepturile salariale stabilite în baza Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, astfel încât, la încheierea contractului de munca, nu a avut loc o negociere a cuantumului salariului si nu se poate sustine faptul ca prin adoptarea Legii nr. 118/2010 s-au încalcat dispozitiile din contractele de munca ale salariatilor din sectorul bugetar. Critica autorului, potrivit careia scaderea nivelului de salarizare constituie o condamnare la munca fortata, membrilor sindicatului fiindu-le încalcat dreptul de a-si exprima liber acordul asupra continuarii muncii în noile conditii impuse de Guvern, nu poate fi retinuta. Nicio prevedere din legislatia româneasca nu obliga salariatii din sectorul bugetar de a-si continua activitatea în cadrul aceleiasi institutii în care si-au desfasurat-o anterior diminuarii cuantumului salariului/indemnizatiei/soldei. Dimpotriva, în conformitate cu dispozitiile art. 41 alin. (1) din Constitutie, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera, astfel încât salariatul, în orice moment doreste, poate solicita desfacerea contractului de munca în cazul în care nu mai este multumit de conditiile de munca sau de cuantumul salariului, ori din alte motive, fie ele imputabile angajatorului".

În acelasi timp, prin Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, Curtea a statuat ca salariile viitoare pe care angajatorul trebuie sa le plateasca angajatului nu intra în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi platite în viitor de catre angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinta salariului vizeaza numai sumele certe, lichide si exigibile.

Prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 si Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a retinut, în esenta, ca dreptul la salariu este corolarul unui drept constitutional, si anume dreptul la munca, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabila restrângere a exercitiului dreptului la munca. Realizând o examinare a compatibilitatii dispozitiilor legale criticate cu fiecare dintre conditiile strict si limitativ prevazute de Legea fundamentala pentru restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, Curtea a constatat ca masura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizatiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exercitiului dreptului constitutional la munca ce afecteaza dreptul la salariu, cu respectarea însa a prevederilor art. 53 din Constitutie. Astfel, Curtea a statuat ca diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizatiei/soldei este prevazuta prin Legea nr. 118/2010 si se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, solutia legislativa cuprinsa în art. 1 din lege a fost determinata de apararea "securitatii nationale", notiune înteleasa în sensul unor aspecte din viata statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însasi fiinta statului prin amploarea si gravitatea fenomenului.

În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat ca situatia de criza financiara mondiala ar putea afecta, în lipsa unor masuri adecvate, stabilitatea economica a tarii si, implicit, securitatea nationala.

Cu privire la proportionalitatea situatiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat ca exista o legatura de proportionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizatiei/soldei) si scopul legitim urmarit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) si ca exista un echilibru între cerintele de interes general ale colectivitatii si protectia drepturilor fundamentale ale individului.

În fine, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotarârea din 31 mai 2011, pronuntata în Cauza Maggio si altii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenta sa cu privire la faptul ca art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu implica un drept la dobândirea proprietatii. În acelasi timp, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a observat ca masura reducerii salariilor prevazuta de Legea nr. 118/2010 nu a determinat suportarea unei sarcini disproportionate si excesive, incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. În consecinta, instanta de contencios european al drepturilor omului a considerat ca statul român nu a depasit marja sa de apreciere si nu a rupt justul echilibru între cerintele de interes general ale colectivitatii si protectia drepturilor fundamentale ale individului (a se vedea Decizia pronuntata în 6 decembrie 2011, în cauzele Felicia Mihaies împotriva României si Adrian Gavril Sentes împotriva României, paragraful 21).

În ceea ce priveste invocarea de catre autorul exceptiei a obligatiei angajatorului de a emite dispozitii individuale de reducere a salariilor cu 25% pentru fiecare salariat în parte, astfel încât acesta a încalcat prevederile art. 31 din Constitutie referitor la dreptul persoanei la informatie, Curtea constata ca aceasta critica priveste exclusiv modalitatea de aplicare a legii de catre autoritatile publice si nu constituie o veritabila critica de neconstitutionalitate a legii.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, exceptie ridicata de Sindicatul "Proautonomia" din Satu Mare în dosarele nr. 1.722/83/2011, nr. 1.724/83/2011, nr. 1.713/83/2011*, nr. 1.721/83/2011, nr. 1.760/83/CA/2011 - R, nr. 1.737/83/CA/2011 - R si nr. 1.705/83/CA/2011 - R ale Curtii de Apel Oradea - Sectia I civila si Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 27 septembrie 2012.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Cristina Toma
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf