Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 796 din 27 septembrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Iulia Antoanella Motoc - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de statul român, prin Ministerul Finantelor Publice, în Dosarul nr. 21.971/3/2010 (361/2012) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si familie si care formeaza obiectul Dosarului nr. 769D/2012 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 937D/2012, având ca obiect o exceptie de neconstitutionalitate identica, ridicata de acelasi autor - statul român, prin Ministerul Finantelor Publice - în Dosarul nr. 12.115/3/2010 (59/2012) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si familie.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect al exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, din oficiu, pune în discutie problema conexarii lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor mentionate.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 937D/2012 la Dosarul nr. 769D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta arata ca Legea nr. 221/2009 reprezinta un act normativ cu caracter reparatoriu, ce reglementeaza obligatia statului de a acorda despagubiri persoanelor care au suferit condamnari cu caracter politic în perioada regimului comunist sau care au facut obiectul unor masuri administrative asimilate acestora. Chiar daca în aceasta materie, a despagubirilor acordate pentru suferintele cauzate persoanelor în timpul dictaturii comuniste, nu se poate nega existenta unor reglementari paralele, totusi, dispozitiile Legii nr. 221/2009 se aplica în mod complementar, prin suspendarea celorlalte proceduri întemeiate pe alte acte normative. În concluzie, solicita respingerea, ca neîntemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:

 

Prin încheierile din 21 martie 2012 si din 28 iunie 2012, pronuntate în Dosarul nr. 21.971/3/2010 (361/2012), respectiv nr. 12.115/3/2010 (59/2012), Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si familie a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de statul român, prin Ministerul Finantelor Publice, într-un recurs formulat într-o cauza având ca obiect acordarea de despagubiri pentru bunurile confiscate printr-o hotarâre de condamnare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 intra în vadita contradictie cu dispozitiile art. 1 alin. (3) si (5) si ale art. 16 alin. (1) din Constitutie, pentru aceleasi argumente pentru care prin Decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din aceeasi lege.

În acest sens se sustine, în esenta, ca, în materia despagubirilor pentru daune materiale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunista, exista 3 reglementari paralele cu aceeasi finalitate, si anume repararea prejudiciului cauzat de preluarea abuziva de catre stat a imobilelor ca urmare a condamnarilor politice si a masurilor administrative asimilate acestora: art. 7 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, art. 1 din Legea nr. 10/2001 si art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009. Sunt încalcate astfel regulile de tehnica legislativa referitoare la interzicerea paralelismului legislativ, precum si la cerintele de precizie si claritate ale normei juridice, prevazute de Legea nr. 24/2000, carente ce au consecinte deosebit de grave asupra aplicarii coerente si unitare de catre instantele de judecata a normei juridice incidente si în vigoare si care afecteaza, în final, principiul dreptatii ca valoare suprema a statului român.

Totodata, autorul exceptiei considera ca "afirmatia din expunerea de motive a Legii nr. 221/2009, în sensul ca dificultatile legate de procesul de punere în aplicare a acestei legi au determinat ca, în multe cazuri, persoane în vârsta care au facut obiectul persecutiilor în regimul totalitar comunist sa nu obtina nici pâna la aceasta ora vreo despagubire concreta", nu reprezinta un temei bine fundamentat pentru adoptarea legii, în sensul cerut de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, si creeaza, pe de alta parte, premisele unei discriminari, deoarece instituie, fara o justificare obiectiva si rezonabila, un tratament juridic diferit pentru persoane aflate în situatii similare, în sensul ca destinatarii acestei legi sunt favorizati în raport cu persoanele îndreptatite care au urmat procedura administrativa prevazuta de Legea nr. 10/2001 sau de titlul VII din Legea nr. 247/2005, sub aspectul regimului stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv care nu pot fi restituite în natura.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si familie apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata. Beneficiarii dispozitiilor de lege criticate sunt numai persoanele care au suferit condamnari cu caracter politic sau masuri administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, si carora nu le-au fost restituite bunurile confiscate sau nu au obtinut despagubiri în conditiile Legii nr. 10/2001. Prin urmare, nu se poate sustine existenta unor reglementari paralele în aceasta materie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 nu contravin prevederilor art. 1 alin. (3) si (5) din Constitutie, de vreme ce acestea se refera la persoanele carora li s-au aplicat masurile prevazute de lege si carora nu le-au fost restituite bunurile sau nu au obtinut despagubiri în conditiile Legii nr. 10/2001. Prevederile legale criticate fac parte din categoria actelor normative prin care s-a legiferat în domeniul masurilor reparatorii care se acorda persoanelor privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora. Or, Curtea Constitutionala a retinut, prin Decizia nr. 376 din 22 martie 2011, ca legiuitorul este liber sa opteze atât în privinta masurilor reparatorii, cât si a întinderii si a modalitatii de acordare a acestora, în functie de situatia concreta a persoanelor îndreptatite de a beneficia de aceste despagubiri.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, astfel cum au fost modificate prin art. XIII pct. 2 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Acestea au urmatorul cuprins:

- Art. 5: "(1) Orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pâna la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei prevazute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrarii în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: (...)

b) acordarea de despagubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarâre de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut despagubiri prin echivalent în conditiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare;".

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) si (5), referitoare la valorile supreme ale statului român si la principiul suprematiei Constitutiei si obligatia respectarii legilor, si ale art. 16 alin. (1), potrivit carora "Cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari".

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata urmatoarele:

Criticile de neconstitutionalitate formulate de autorul exceptiei se bazeaza, în esenta, pe argumentele ce au fundamentat solutia de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, pronuntata de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010.

Cu acel prilej, Curtea a constatat încalcarea prevederilor art. 1 alin. (3) si (5) din Constitutie, textul de lege examinat aducând atingere valorii supreme de dreptate si, în acelasi timp, contravenind, prin modalitatea de redactare, normelor de tehnica legislativa, prin crearea unor situatii de incoerenta si instabilitate, contrare prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative. Curtea a mai retinut ca dispozitiile de lege ce au constituit obiectul controlului de constitutionalitate nu corespund exigentelor de tehnica legislativa referitoare la precizia si claritatea normei juridice, în contextul unor reglementari paralele în domeniul acordarii de despagubiri pentru daune morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunista.

Contrar sustinerilor autorului exceptiei de fata, decizia Curtii Constitutionale la care s-a facut referire nu se poate aplica însa, ad similis, si prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, întrucât obiectul de reglementare al acestor dispozitii este distinct de cel reglementat la lit. a) teza întâi. Astfel, dispozitiile legale declarate neconstitutionale stabileau "acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare", în timp ce lit. b) a art. 5 vizeaza "acordarea de despagubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarâre de condamnare sau ca efect al masurii administrative". Asadar, natura despagubirilor reglementate de cele doua texte este diferita, în sensul ca lit. a) reglementeaza acordarea despagubirilor pentru prejudicii morale, în timp ce la lit. b) al art. 5 sunt prevazute despagubiri pentru prejudicii materiale. Aceasta distinctie este esentiala sub aspectul regimului juridic specific si determina lipsa de incidenta a considerentelor referitoare la încalcarea art. 1 alin. (3) si (5) din Constitutie, retinute de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010.

Examinând dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, Curtea constata ca acestea reglementeaza acordarea de despagubiri pentru prejudicii materiale reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarâre de condamnare cu caracter politic sau ca efect al masurii administrative asimilate acesteia. Legea nr. 221/2009 este un act normativ cu caracter reparatoriu ce completeaza cadrul juridic preexistent în momentul adoptarii sale în materia reparatiilor pentru suferintele cauzate de regimul comunist. Caracterul complementar al acestui act normativ rezulta din normele de trimite la celelalte acte normative în vigoare din domeniu, cuprinse la art. 5 alin. (4) din lege, potrivit carora: "Prezenta lege se aplica si persoanelor carora le-au fost recunoscute drepturile prevazute de Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, persoanelor carora li s-a recunoscut calitatea de luptator în rezistenta anticomunista, potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, în masura în care se încadreaza în prevederile art. 1, 3 si 4, precum si persoanelor care au fost condamnate prin hotarâri judecatoresti pentru savârsirea de infractiuni la care face referire prezenta lege si care au obtinut desfiintarea, anularea sau casarea hotarârilor de condamnare, ca urmare a exercitarii cailor extraordinare de atac, pâna la data intrarii în vigoare a prezentei legi, cu conditia sa nu fi beneficiat de drepturile prevazute la alin. (1) lit. a), b) sau c)."

În privinta acordarii despagubirilor pentru prejudicii materiale, este adevarat ca textul art. 5 alin. (1) lit. b) din lege nu prevede expressis verbis natura acestora, respectiv bunuri mobile sau imobile, însa acesta nu reprezinta un argument suficient pentru constatarea neconstitutionalitatii normei juridice. În acest sens, Curtea observa ca, potrivit dispozitiilor de lege examinate, acordarea acestor despagubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate actioneaza în conditiile în care bunurile respective nu au fost restituite sau nu s-au obtinut despagubiri prin echivalent în conditiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Totodata, conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 221/2009, "Acordarea de despagubiri în conditiile prevazute la alin. (1) lit. b) atrage încetarea de drept a procedurilor de solutionare a notificarilor depuse potrivit Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau Legii nr. 247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare."

Identificarea textelor de lege în vigoare, incidente într-un anumit domeniu la un moment dat, si coroborarea acestora în functie de aprecierea rangului actului normativ din care norma juridica incidenta face parte, urmate de interpretarea si aplicarea acestora în cazuri concrete, caracterizate prin împrejurari de fapt proprii, reprezinta operatiuni ce intra în competenta judecatorului a quo. Totodata, pentru a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii, subiectele prevazute de art. 329 din Codul de procedura civila au posibilitatea de a promova un recurs în interesul legii, solicitând Înaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecatoresti.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de statul român, prin Ministerul Finantelor Publice, în dosarele nr. 21.971/3/2010 (361/2012) si nr. 12.115/3/2010 (59/2012) ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si familie.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 27 septembrie 2012.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf