Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 777 din 25 septembrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Tudorel Toader - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, exceptie ridicata de Laura Manea în Dosarul nr. 3.779/62/2011 al Tribunalului Brasov - Sectia comerciala si de contencios administrativ si care constituie obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 592D/2012.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata. În acest sens, invoca cele retinute de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 417/2012.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 27 februarie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 3.779/62/2011, Tribunalul Brasov - Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor.

Exceptia a fost ridicata de Laura Manea cu prilejul solutionarii unei actiuni în contencios administrativ având ca obiect pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prevederile de lege criticate, care stabilesc o scadere a cuantumului indemnizatiilor pentru cresterea copiilor acordate în temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 persoanelor care au nascut pâna la data de 31 decembrie 2010 inclusiv, precum si celor care au adoptat copilul, carora li s-a încredintat copilul în vederea adoptiei sau care aveau copilul în plasament, în plasament în regim de urgenta, ori care au fost sau urmau sa fie numite tutore pâna la aceasta data, sunt retroactive, afectând drepturi stabilite în temeiul unei reglementari anterioare. De asemenea, considera ca este încalcat si dreptul de proprietate, întrucât, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, drepturile salariale sunt protejate ca "bunuri" în sensul art. 1 din Primul Protocol la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Or, "indemnizatiile pentru cresterea copilului sunt asimilate acestora, fiind drepturi legal câstigate în virtutea contributiilor platite de parinti în stagiul de cotizare stabilit de lege".

Tribunalul Brasov - Sectia comerciala si de contencios administrativ considera ca prevederile de lege criticate sunt contrare dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul, invocând cele retinute de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 765/2011, arata ca exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiata.

Avocatul Poporului considera ca prevederile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 30 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, dispozitii potrivit carora: "Pentru persoanele prevazute la alin. (1), indemnizatia pentru cresterea copilului se acorda în cuantum de 75% din media veniturilor nete lunare realizate în ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului sau, dupa caz, anterioare adoptiei, încredintarii în vederea adoptiei, stabilirii masurii plasamentului ori a plasamentului în regim de urgenta sau a instituirii tutelei, dar nu mai putin de 1,2 ISR si nu mai mult de 6,8 ISR."

Autorul exceptiei considera ca acest text de lege contravine urmatoarelor prevederi ale Constitutiei: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile si art. 20 prin raportare la dispozitiile art. 1 din Primul Protocol la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitor la dreptul de proprietate.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prevederile art. 30 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 au mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate prin prisma unor critici asemanatoare celor invocate în prezenta cauza.

Astfel, prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, Curtea a constatat ca "niciunul dintre destinatarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 nu beneficiaza la momentul intrarii în vigoare a acestui act normativ de dreptul la concediu si indemnizatia pentru cresterea copilului, calitatea de beneficiar al acestor drepturi fiind conditionata de nasterea unui copil si de dobândirea drepturilor parintesti ulterior acestui moment. Prin urmare, nu se poate vorbi de afectarea unui drept de natura patrimoniala aflat deja în patrimoniul persoanelor amintite".

Ulterior, prin Decizia nr. 417 din 3 mai 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 26 iulie 2012, Curtea a examinat si criticile formulate din prisma încalcarii drepturilor persoanelor care dobândisera indemnizatia pentru cresterea copiilor anterior intrarii în vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2010, aspect ce nu facuse obiectul criticii în Decizia nr. 765/2011.

În acest sens, nuantând cele retinute prin decizia initiala, Curtea a retinut ca dreptul la indemnizatia pentru cresterea copilului nu reprezinta un drept prevazut în Legea fundamentala, precum si faptul ca acordarea sa este supusa conditiei ca statul sa dispuna de resursele financiare pentru a putea acorda si alte drepturi de asigurari sociale fata de cele pe care Constitutia le nominalizeaza în mod expres. Curtea a retinut ca dreptul în discutie, chiar daca poate fi încadrat, potrivit interpretarii pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, în notiunea de "bun", reprezinta totusi, din aceasta perspectiva, un drept câstigat numai cu privire la prestatiile realizate pâna la data intrarii în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestuia pentru viitor nu are semnificatia exproprierii.

Astfel, Curtea a invocat jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului în care s-a aratat ca dispozitiile art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu garanteaza obtinerea dreptului de proprietate într-un anumit cuantum nici macar în situatia când aceste drepturi sunt obtinute în temeiul platii unei contributii anterioare la fondurile de asigurari sociale. (Hotarârea din 30 martie 2005 - paragraful 39, pronuntata în Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei).

De asemenea, prin Decizia nr. 417/2012, Curtea Constitutionala a constat ca prevederile de lege criticate, conformându-se dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, afecteaza indemnizatia pentru cresterea copiilor doar pe viitor si numai în ceea ce priveste cuantumul acesteia si nu se rasfrâng asupra prestatiilor deja obtinute anterior intrarii lor în vigoare, care constituie facta praeterita.

Având în vedere ca nu au intervenit elemente noi, de natura sa justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, considerentele si solutia Deciziei nr. 417/2012 îsi pastreaza valabilitatea si în prezenta cauza.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, exceptie ridicata de Laura Manea în Dosarul nr. 3.779/62/2011 al Tribunalului Brasov - Sectia comerciala si de contencios administrativ.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 25 septembrie 2012.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf