Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 775 din 25 septembrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 261 si 262 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Tudorel Toader - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 261 si 262 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicata de Tudorel Harabor în Dosarul nr. 199/189/2011 al Curtii de Apel Iasi - Sectia penala si pentru cauze cu minori si care constituie obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 423D/2012.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata. În acest sens, arata ca textele constitutionale si internationale invocate în critica de neconstitutionalitate nu sunt incidente în cauza. De asemenea, arata ca principiul legalitatii nu are continutul si semnificatia pe care le da autorul exceptiei. Mai degraba considera ca este avut în vedere principiul minimei interventii, ce decurge din principiul constitutional al proportionalitatii. În ceea ce priveste textele de lege criticate, însa, arata ca reglementarea acestora e justificata de necesitatea apararii justitiei, iar proportia este evidenta, prin sanctiunile minime impuse.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 26 ianuarie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 199/189/2011, Curtea de Apel Iasi - Sectia penala si pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 261 si 262 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Exceptia a fost ridicata de Tudorel Harabor cu prilejul solutionarii recursului penal formulat împotriva Sentintei penale nr. 519 din 3 noiembrie 2011, pronuntata de Judecatoria Bârlad în Dosarul nr. 199/189/2011.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca textele de lege criticate, care incrimineaza faptele de neexecutare a unei hotarâri judecatoresti definitive privind plata salariilor ori reîncadrarea în munca a unui salariat, încalca principiul legalitatii incriminarii, deoarece transpun în materie penala mijloacele de constrângere deja existente în art. 580^3 din Codul de procedura civila pentru executarea silita a unei hotarâri judecatoresti având ca obiect contracte civile. Astfel, considera ca dispozitiile penale criticate sunt inutile. În plus, aceste dispozitii nu tin cont de situatia economico-financiara a angajatorului. Mai mult, se creeaza posibilitatea aplicarii a doua sanctiuni, una pecuniara si alta penala pentru aceeasi fapta. Cea mai grava încalcare a dispozitiilor constitutionale si a prevederilor Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale o constituie, însa, faptul ca pedeapsa penala este prevazuta pentru încalcarea unor obligatii ce îsi au izvorul într-un contract de munca.

Curtea de Apel Iasi - Sectia penala si pentru cauze cu minori considera ca prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor de lege criticate.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului considera ca prevederile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 261 si 262 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, dispozitii potrivit carora:

- Art. 261: "Neexecutarea unei hotarâri judecatoresti definitive privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de catre partea interesata constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amenda.";

- Art. 262: "Neexecutarea unei hotarâri judecatoresti definitive privind reintegrarea în munca a unui salariat constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca aceste texte de lege sunt contrare art. 148 din Constitutie referitor la integrarea în Uniunea Europeana. De asemenea, considera ca este încalcat art. 1 din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitor la interzicerea privarii de libertate pentru datorii. De asemenea, având în vedere criticile formulate de autorul exceptiei, Curtea constata ca acesta are în vedere si prevederile art. 23 alin. (12) din Constitutie, referitoare la principiul legalitatii incriminarii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca principiul legalitatii incriminarii - nullum crime sine lege, nulla poena sine lege si nulla justitia sine lege - impune ca atât temeiul, cât si conditiile în care se aplica o pedeapsa penala sa fie prevazute de lege. Or, o astfel de cerinta este îndeplinita de textele de lege criticate care sunt prevazute în cadrul Legii nr. 53/2003 - Codul muncii.

De asemenea, Curtea constata ca sunt îndeplinite si celelalte cerinte constitutionale referitoare la reglementarea infractiunilor si a pedepselor penale.

Astfel, Legea nr. 53/2003 a fost adoptata în urma angajarii raspunderii Guvernului în fata Camerei Deputatilor si a Senatului, fiind astfel întrunite cerintele art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie.

Totodata, textele de lege criticate nu contin reglementari contrare principiului neretroactivitatii legii civile, cu exceptia legii penale, mai favorabile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie.

Aspectele privind existenta atât a unei raspunderi civile, cât si a unei raspunderi penale, precum si existenta unor împrejurari de fapt care ar putea demonstra imposibilitatea executarii obligatiilor stabilite prin hotarâri judecatoresti nu se circumscriu principiului legalitatii incriminarii, reprezentând, de altfel, aspecte ce tin de aplicarea legii, de competenta instantei de judecata.

În sfârsit, în ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportata la prevederile art. 1 din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea constata ca aceste prevederi interzic, într-adevar, lipsirea de libertate pentru incapacitatea de a îndeplini o obligatie contractuala. În ceea ce priveste textele de lege criticate, însa, situatia avuta în vedere este diferita. Astfel, sanctiunea vizeaza în primul rând nerespectarea caracterului definitiv si executoriu al unei hotarâri judecatoresti, fapt ce reprezinta o încalcare a autoritatii statului prin nerespectarea actului de justitie. Obiectul litigiului de munca referitor la obligatiile ce incumba angajatorului au, în acest context, doar un caracter subsidiar, ce justifica, mai degraba, necesitatea unei reglementari de sine statatoare în Codul muncii a infractiunii cu caracter general reglementata de art. 271 din Codul penal.

Asa fiind, Curtea constata ca dispozitiile art. 261 si 262 din Codul muncii nu se circumscriu sferei prevederilor conventionale amintite.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 261 si 262 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicata de Tudorel Harabor în Dosarul nr. 199/189/2011 al Curtii de Apel Iasi - Sectia penala si pentru cauze cu minori.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 25 septembrie 2012.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf