Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 742 din 20 septembrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 18^2 lit. a) din titlul VII intitulat "Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente si a celor ale art. III alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Iulia Antoanella Motoc - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 18^2 lit. a) din titlul VII intitulat "Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, prevederi introduse prin articolul unic pct. 26 din titlul I al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, precum si a celor ale art. III alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, exceptie ridicata de Bordas Slavila Liviu Zaharie în Dosarul nr. 13.700/211/2010 al Curtii de Apel Cluj - Sectia I civila, si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 515D/2012.

La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Magistratul-asistent refera asupra cauzei si arata ca, la dosar, partea Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor a depus note scrise prin care solicita respingerea, ca neîntemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata, sens în care invoca jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, concretizata prin Decizia nr. 220/2011.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 31 ianuarie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 13.700/211/2010, Curtea de Apel Cluj - Sectia I civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 18^2 lit. a) din titlul VII intitulat "Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, prevederi introduse prin articolul unic pct. 26 din titlul I al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 81/2007, precum si a celor ale art. III alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, exceptie ridicata de Bordas Slavila Liviu Zaharie într-o cauza civila având ca obiect acordarea de despagubiri.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prevederile art. 18^2 lit. a) din Legea nr. 247/2005 sunt în totala contradictie cu dispozitiile art. 44 din Constitutie, care garanteaza creantele împotriva statului, atât în ceea ce priveste cuantumul acestora, cât si plata lor într-un termen previzibil si rezonabil. Prin prevederile de lege criticate se stabileste ca obligatia de plata a despagubirilor curge de la data existentei disponibilitatilor financiare, reglementare prin care, practic, garantia consacrata prin norma constitutionala este golita de orice continut. În acest context, arata ca textul de lege instituie o conditie potestativa, statul debitor putând invoca oricând lipsa disponibilitatilor în cont, amânând astfel sine die plata unei creante.

Totodata, apreciaza ca textul criticat încalca în mod flagrant si principiul egalitatii în fata legii prevazut de art. 16 alin. (2) din Constitutie, punând creditorul într-o situatie de inferioritate fata de statul debitor.

Referitor la prevederile art. III alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010, autorul exceptiei sustine ca acest act normativ are ca scop modificarea în regim de urgenta a doua acte normative, si anume Legea nr. 221/2009 si Legea nr. 247/2005, fara a exista, în opinia sa, motivarea urgentei în ceea ce priveste suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În acest sens arata ca, asa cum reiese din motivarea ordonantei, chestiunile de ordin bugetar invocate de Guvern se refera exclusiv la necesitatea reglementarii de urgenta a regimului despagubirilor acordate în temeiul Legii nr. 221/2009, si nicidecum la aspecte legate de aplicarea unor dispozitii din Legea nr. 247/2005. Asa fiind, apreciaza ca motivarea adoptarii de urgenta a acestei ordonante este una strict formala, fara a fi justificata acea situatie extraordinara a carei reglementare nu poate fi amânata, ceea ce contravine art. 115 alin. (4) din Constitutie. Totodata, sustine ca, instituind prin art. III alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 un termen de suspendare a exercitiului dreptului de a cere plata creantei - în acceptiunea Curtii Europene a Drepturilor Omului, fiind deci o suspendare a dreptului de a exercita toate prerogativele legate de dreptul de proprietate asupra unui bun -, aceasta ordonanta de urgenta reglementeaza într-un domeniu pe care art. 115 alin. (6) din Constitutie îl interzice, afectând astfel dreptul de proprietate. De asemenea, autorul exceptiei sustine ca textul de lege criticat nu reglementeaza numai pentru viitor, ci si pentru trecut, modificând raporturi juridice preexistente, prin suspendarea pentru o perioada de 2 ani a obligatiei acordarii despagubirilor în numerar, inclusiv în cazul acelor persoane care si-au exercitat deja dreptul de optiune si care au dobândit asupra statului o creanta certa, lichida si exigibila. Asa fiind, arata ca raportul juridic obligational nascut prin exercitarea dreptului de optiune nu mai poate fi modificat în mod unilateral, orice lege care ar aduce modificari raportului juridic existent la data intrarii ei în vigoare încalcând flagrant principiul neretroactivitatii legii statuat de art. 15 alin. (2) din Constitutie.

Sustine ca art. III alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 contravine si art. 16, art. 44 alin. (1) si (2) si art. 53 din Constitutie, întrucât prin modificarea unilaterala a termenului de plata de catre statul debitor si instituirea unui termen de suspendare a platilor pentru o perioada de 2 ani se restrânge în mod evident exercitiul dreptului de a cere plata creantei si exercitiul dreptului de proprietate asupra bunului pe care aceasta creanta îl constituie, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului. Totodata, prin împartirea beneficiarilor care au optat pentru despagubiri în numerar în doua categorii - cei cu titluri de plata si cei fara titluri, textul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 aduce atingere principiului egalitatii în fata legii instituit de art. 16 din Constitutie si principiului garantarii si ocrotirii proprietatii private de catre lege, în mod egal, indiferent de titular. În fine, invocând jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, si anume Cauza Faimblat contra României, 2009, si Cauza Maria Atanasiu si altii contra României, 2010, autorul exceptiei apreciaza ca textul de lege criticat contravine si dispozitiilor art. 148 alin. (2) si (4) din Constitutie.

Curtea de Apel Cluj - Sectia I civila considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, deoarece textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului considera ca prevederile art. 18^2 lit. a) din Legea nr. 247/2005 si ale art. III alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 sunt constitutionale. În acest sens, invoca jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 220/2011 si Decizia nr. 1.633/2011.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 18^2 lit. a) din titlul VII intitulat "Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Aceste prevederi de lege au fost introduse prin articolul unic alin. (1) pct. 26 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv si au urmatorul cuprins: "În cazul prevazut la art. 18^1 alin. (2), titularul titlului de despagubire va proceda astfel:

a) daca opteaza pentru primirea exclusiv de despagubiri în numerar, se prezinta, personal sau prin mandatar cu procura autentica, la Directie, care, dupa retinerea titlului de despagubire în original, îi va transfera despagubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existentei disponibilitatilor financiare;".

De asemenea, constituie obiect al exceptiei de neconstitutionalitate prevederile art. III alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, ordonanta publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, care au urmatorul continut: "Persoanele care, pâna la data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta, au optat pentru acordarea titlurilor de plata, dar acestea nu au fost emise de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, pot opta pentru conversia titlurilor de despagubire în actiuni emise de Fondul <>. Persoanele care nu opteaza pentru conversia titlurilor de despagubire în actiuni emise de Fondul <> vor primi titluri de plata dupa expirarea perioadei de suspendare prevazute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare."

În ceea ce priveste art. 18^2 lit. a) din Legea nr. 247/2005, autorul exceptiei considera ca aceste prevederi legale contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi si celor ale art. 44 alin. (1) referitoare la dreptul de proprietate privata.

Referitor la prevederile art. III alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010, autorul exceptiei invoca contrarietatea acestora cu dispozitiile constitutionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate si a creantelor asupra statului si alin. (2) referitoare la garantarea si ocrotirea în mod egal de lege a proprietatii private, art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, art. 115 alin. (4) si (6) privind adoptarea ordonantelor de urgenta, art. 148 alin. (2) si (4) referitoare la prioritatea de aplicare a dreptului comunitar.

Examinând exceptia, Curtea constata ca s-a mai pronuntat asupra unor critici similare, prin Decizia nr. 220 din 15 februarie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 25 iulie 2011, Decizia nr. 1.633 din 20 decembrie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 25 ianuarie 2012, si Decizia nr. 499 din 15 mai 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 31 iulie 2012, statuând ca prevederile legale criticate nu contravin normelor constitutionale invocate.

1. Referitor la neconstitutionalitatea art. 18^2 lit. a) din Legea nr. 247/2005, autorul exceptiei sustine ca prin acest text de lege, care prevede ca obligatia de plata a despagubirilor curge de la data existentei disponibilitatilor financiare ale statului, se goleste de continut garantia consacrata de norma constitutionala a art. 44, statul debitor putând invoca oricând lipsa disponibilitatilor în cont, amânând astfel sine die plata unei creante.

Fata de o critica similara, prin Decizia nr. 220/2011, Curtea a statuat ca nu poate fi retinuta sustinerea potrivit careia prevederile legale mentionate ar aduce atingere dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (1) teza întâi, fiind optiunea exclusiva a legiuitorului de a decide asupra modului de reparare a injustitiilor si abuzurilor din legislatia trecuta, prevederile de lege criticate fiind în acord cu alin. (1) teza a doua al acestui text constitutional, potrivit caruia "continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în decizia mentionata îsi pastreaza valabilitatea si în cauza de fata.

Cât priveste sustinerea potrivit careia prevederile art. 18^2 lit. a) din Legea nr. 247/2005 aduc atingere principiului egalitatii în fata legii, punând creditorul într-o situatie de inferioritate fata de statul debitor, Curtea constata ca si aceasta critica este neîntemeiata. Prevederile textului de lege criticat nu contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi, întrucât se aplica uniform pentru toti cei care se afla în situatia stabilita de ipoteza normei legale si nu instituie privilegii sau discriminari pe criterii arbitrare, ele stabilind esalonarea legala a termenelor de plata a creantelor, fara de care sustenabilitatea procesului de acordare a despagubirilor, sub aspect financiar, ar fi imposibil de realizat.

2. În ceea ce priveste prevederile art. III alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010, Curtea constata ca reglementarea criticata a mai facut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale invocate si în cauza de fata si având o motivare similara. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.633 din 20 decembrie 2011 si Decizia nr. 499 din 15 mai 2012, prin care Curtea a statuat ca textul de lege criticat nu contravine normelor constitutionale invocate.

Prin aceste decizii, referitor la pretinsa neconstitutionalitate a art. III alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 în raport cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constitutie, Curtea a retinut ca necesitatea contracararii efectelor economice destabilizatoare pe care le-ar fi avut valorificarea imediata a titlurilor de plata este de natura sa confere caracter constitutional masurii prevazute de textul de lege criticat, din perspectiva respectarii exigentelor impuse de norma constitutionala mai sus mentionata. Cât priveste critica privind încalcarea dispozitiilor art. 115 alin. (6) din Constitutie, Curtea observa ca aceasta nu poate fi primita, deoarece prevederile legale criticate nu afecteaza regimul unui drept fundamental, dreptul de proprietate, ci statueaza cu privire la procedura prin care acesta poate fi valorificat.

Adoptarea actului normativ criticat a fost determinata de circumstante exceptionale, legate de stabilitatea economica a statului român, urmarindu-se promovarea unor masuri care sa împiedice imposibilitatea mentinerii echilibrului bugetar, asa cum reiese din preambulul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 62/2010. Prin urmare, solutia legislativa criticata reprezinta o norma temporara, care nu aduce atingere însesi substantei dreptului la valorificarea titlurilor de despagubire emise de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, obligatia statului urmând a se executa dupa expirarea perioadei de suspendare de 2 ani. În aceste conditii, Curtea a retinut ca aceste circumstante speciale reclama cu evidenta o diferenta de tratament juridic.

Curtea a apreciat ca nu poate fi retinuta nici încalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (2), dat fiind faptul ca prevederile criticate sunt norme de procedura, de imediata aplicare, cu efecte pentru viitor, si nu pentru trecut.

De asemenea, Curtea a constatat ca nu este întemeiata nici critica referitoare la încalcarea principiului egalitatii în drepturi, întrucât prevederile art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 nu instituie o discriminare neconstitutionala, ci reprezinta o reglementare care îsi gaseste o justificare obiectiva si rezonabila prin prisma motivatiilor economice care au stat la baza edictarii actului normativ din care acesta face parte.

Prin aceleasi decizii, Curtea a mai observat ca un act normativ care, prin continutul sau, urmareste gasirea resurselor necesare pentru executarea obligatiilor statului nu este de natura sa contravina dispozitiilor art. 44 din Constitutie, chiar daca afecteaza celeritatea procedurii. Textul de lege criticat nu aduce atingere existentei dreptului de proprietate, ci prevede o modalitate temporara de exercitare a acestui drept, respectiv valorificarea, pentru o perioada de 2 ani, a titlurilor de plata emise de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, prin conversia acestora în actiuni emise de Fondul "Proprietatea" corespunzator sumei pentru care a fost formulata optiunea. Or, acest lucru nu echivaleaza cu imposibilitatea valorificarii dreptului de creanta asupra statului, fapt ce ar contraveni dispozitiilor constitutionale ale art. 44, ci cu reglementarea unei modalitati de valorificare determinate de contextul economic actual, caracterizat prin restrângeri de natura bugetara si dificultati în mentinerea echilibrului bugetar.

Prin urmare, masura criticata este mai degraba una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, reprezentând o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constitutie, în conditiile unei crize financiare accentuate.

Curtea a constatat ca nu poate fi primita nici critica privind încalcarea art. 53 din Constitutie, întrucât autorul beneficiaza în continuare de dreptul sau de proprietate garantat de Constitutie, fara ca acesta sa fie restrâns, art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 reglementând cu privire la procedura prin care acesta poate fi valorificat, nu cu privire la substanta sa.

Neintervenind elemente noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudentei, considerentele de principiu retinute de Curtea Constitutionala în deciziile mentionate îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauza.

În ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 148 din Constitutie, acestea nu au incidenta în speta.

 

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 18^2 lit. a) din titlul VII intitulat "Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, si a celor ale art. III alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, exceptie ridicata de Bordas Slavila Liviu Zaharie în Dosarul nr. 13.700/211/2010 al Curtii de Apel Cluj - Sectia I civila.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 20 septembrie 2012.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf