Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 333 din 26 iunie 2013

Asupra obiectiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 6.4 si pct. 6.10 din anexa la Legea privind Memorandumul de intelegere incheiat intre statul roman si The Rompetrol Group N.V., semnat la Bucuresti la 15 februarie 2013

Augustin Zegrean - presedinte

Valer Dorneanu - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Daniel Marius Morar - judecator

Iulia Antoanella Motoc - judecator

Mona-Maria Pivniceru - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

I. 1. Cu adresa nr. 51/3111 din 29 mai 2013, secretarul general al Camerei Deputatilor a trimis Curtii Constitutionale, în temeiul dispozitiilor art. 146 lit. a) teza întâi din Constitutie, precum si al art. 15 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea formulata de 80 de deputati apartinând grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat Liberal, Uniunii Democrate Maghiare din România si Partidului Poporului - Dan Diaconescu referitoare la neconstitutionalitatea Legii privind aprobarea Memorandumului de întelegere încheiat între statul român si The Rompetrol Group N.V. semnat la Bucuresti la 15 februarie 2013.

2. Autorii obiectiei de neconstitutionalitate sunt urmatorii:

Deputati din Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal:

Mircea-Nicu Toader, Cezar-Florin Preda, Ioan Balan, Gheorghe Ialomitianu, Tinel Gheorghe, Gheorghe Udriste, Constantin Dascalu, Camelia-Margareta Bogdanici, Sanda-Maria Ardeleanu, Danut Culetu, Cristian-Constantin Roman, Lucian Militaru, Liviu Laza-Matiuta, Costica Canacheu, Florin-Ionas Urcan, Alin-Augustin-Florin Popoviciu, Stefan-Bucur Stoica, Maria-Andreea Paul, George Ionescu, Florian-Daniel Geanta, Cornel-Mircea Samartinean, Catalin-Florin Teodorescu, Romeo Radulescu, Alexandru Nazare, Eusebiu-Manea Pistru-Popa, Vasile Gudu, Petru Movila, Mircia Muntean, Theodor Paleologu, Raluca Turcan, Dragos-Ionel Gunia, Elena-Gabriela Udrea, Adrian Gurzau, Florin Gheorghe, Roberta-Alma Anastase, Lucian Nicolae Bode, Valeria-Diana Schelean, Dan-Cristian Popescu, Florin Mihail Secara.

Deputati din Grupul parlamentar al Partidului Poporului - Dan Diaconescu:

Liviu Codîrla, Stefan Burlacu, Mario-Ernest Caloianu, Luminita-Pachel Adam, Maria Dragomir, Cristian-George Sefer, Ioana-Jenica Dumitru, Razvan Ionut Tanase, Miron Alexandru Smarandache, Ion Melinte, Niculina Mocioi, Maria Grecea, Adrian-Nicolae Diaconu, Marioara Nistor, Liliana Ciobanu, Nutu Fonta, Mihai Deaconu, Gabriela-Lola Anghel, Eugen Chebac, Cornel-George Comsa, Neagu Murgu, Constantin Moisii, Monica Maria Iacob-Ridzi, Liliana Minca, Stefan-Petru Dalca, Daniel-Vasile Oajdea, Ioan Hulea, Gheorghe Netoiu, Andrei-Razvan Condurateanu.

Deputati din Grupul parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România: Bonis Istvan, Cseke Attila-Zoltan, Fejer Laszlo-Odon, Kelemen Hunor, Korodi Attila, Marko Attila-Gabor, Marton Arpad-Francisc, Moldovan Iosif, Molnar Zsolt, Seres Denes, Szabo Odon.

3. Obiectia de neconstitutionalitate a fost înregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 2041 din 29 mai 2013 si formeaza obiectul Dosarului nr. 356 A/2013.

II. În motivarea obiectiei de neconstitutionalitate se sustine, în esenta, ca prevederile clauzei 6.4 din Memorandumul de întelegere încheiat între statul român si The Rompetrol Group N.V., semnat la Bucuresti la 15 februarie 2013, încalca prevederile art. 124 din Constitutie, întrucât prin aceasta "se dispune instantelor judecatoresti sa stinga litigiile în mod irevocabil, fara judecare pe fond". Astfel "justitia nu se mai înfaptuieste în numele legii, ci al unui Memorandum", judecatorii nemaifiind independenti si supusi numai legii. Se mai arata ca normele criticate sunt nepredictibile, deoarece nu stabilesc nicio regula cu privire la litigiile care au depasit faza de judecata pe fond sau daca aceste litigii sunt în faza de pronuntare, iar "imposibilitatea întreruperii cursului justitiei are ca efect imposibilitatea revocarii sau ridicarii sechestrelor instituite de Autoritatea Nationala pentru Administrare Fiscala."

În ceea ce priveste clauza 6.10, se sustine ca prin sintagma "afiliat TRG" (la care aceasta clauza face referire atunci când stabileste ca în cazul în care una dintre parti sau vreun afiliat al acesteia vor relua oricare dintre litigii, Memorandumul va înceta), trebuie sa se înteleaga atât o persoana fizica, cât si o persoana juridica. Se conchide ca "în aceste conditii persoanele nu îsi vor putea apara drepturile, libertatile sau interesele lor legitime în justitie, fiind astfel îngradita exercitarea acestora si, ca urmare, textul clauzei în cauza este neconstitutional". Se arata ca este neconstitutionala si teza a treia a aceleiasi clauze, întrucât "obliga nu doar la solicitarea suspendarii, solicitare care poate sa nu îndeplineasca conditiile pentru suspendarea solutionarii procesului, ci impune Curtii de Apel Constanta sa dispuna suspendarea solutionarii litigiului, fara sa existe reguli speciale în acest sens." În opinia autorilor sesizarii, "instantele de judecata sunt într-o situatie imposibila, pentru ca regula din clauza criticata nu prevede vreo norma speciala, iar conditiile de suspendare din Codul de procedura civila ar putea sa nu permita suspendarea, iar clauza în cauza este nepredictibila."

Se sustine si ca "Memorandumul nu prevede ce se întâmpla în cazul în care instanta de judecata competenta nu suspenda solutionarea litigiului, pentru ca nu ar fi îndeplinite conditiile prevazute de Codul de procedura civila", precum si faptul ca, "în ceea ce priveste suspendarea solutionarii litigiilor si în lipsa unor reguli speciale, este necesara aplicarea prevederilor Codului de procedura civila, motiv pentru care este posibila aplicarea institutiei procedurale a perimarii, în functie de temeiul suspendarii, iar statul român poate fi cel prejudiciat în mod definitiv."

III. În conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisa presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra obiectiei de neconstitutionalitate.

IV. Guvernul a comunicat punctul sau de vedere cu Adresa nr. 5/3520/2013, înregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 2356 din 20 iunie 2013, prin care opineaza ca obiectia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.

Se arata, în esenta, ca "întreaga motivare a obiectiei de neconstitutionalitate este fundamentata pe o neîntelegere a naturii si obiectului Memorandumului de întelegere si a aprobarii acestuia prin lege." Astfel, Memorandumul constituie un contract de stat în sensul art. 1 lit. o) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele, statul român comportându-se ca un subiect de drept civil si nu ca un subiect de drept international. Aprobarea Memorandumului prin lege "nu are sensul transformarii clauzelor sale în norme de aplicabilitate generala, ci a însusirii prevederilor acestuia, în special a prevederilor ce revin statului român la cel mai înalt nivel, al Parlamentului, [...] de a asigura opozabilitatea totala fata de terti si de a autoriza institutii ale statului (OPSPI, MFP, ANAF) sa ia anumite decizii de oportunitate [...] care prin dimensiunea valorica a obiectului lor si a caracterului lor irevocabil implica un larg consens, asigurat pe deplin printr-un act la nivelul legii."

În acest sens se arata ca "nici scopul, nici continutul Memorandumului nu vizeaza stabilirea unor reguli cu aplicabilitate generala", ci au ca scop stingerea unui litigiu, fiind similar cu un contract de tranzactie. Ca urmare a aprobarii prin lege, Memorandumul intra în ordinea juridica interna cu forta juridica egala cu a legii, însa câta vreme clauzele acestuia nu au ca destinatari marea masa a cetatenilor, nu poate fi primita critica de neconstitutionalitate potrivit careia prin integrarea Memorandumului în ordinea juridica interna ca norma legala ar reveni obligatii în sarcina instantelor de judecata sau în sarcina tertilor. Astfel, "întelegerea Partilor, chiar dobândind forta juridica a legii, nu înseamna ca numai prin acest fapt ajunge sa afecteze sau sa îngradeasca drepturi si libertati ale cetatenilor care nu au nicio legatura cu aspectele care fac obiectul întelegerii Partilor".

Cu privire la clauza 6.10, se arata ca formularea acesteia are în vedere tocmai posibilitatea ca una din Parti sa reia orice litigiu sau demers legal sau administrativ împotriva celeilalte Parti. În ceea ce priveste pe Afiliati, textul nu impune acestora sa nu demareze litigii, ci, dimpotriva, stabileste o sanctiune civila care nu vizeaza comportamentul Afiliatilor, pe care Partile nu îl pot controla potrivit dreptului comun si Constitutiei.

Se conchide ca nu poate fi primita critica prin raportare la art. 1 alin. (3) si (5) din Constitutie, "deoarece clauzele 6.4 si 6.10 permit identificarea exacta a destinatarilor legii, precum si a comportamentului prescris pentru acestia, iar conduita prevazuta este compatibila cu cadrul constitutional privind statul de drept si obligativitatea respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor".

De asemenea, nu poate fi primita critica prin raportare la art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie "deoarece clauzele 6.4 si 6.10 nu stabilesc obligatii în sarcina altor persoane decât Partile si permit identificarea cu exactitate a persoanelor vizate si a conduitei prescrise, în cadrul conduitei nefiind incluse interdictii privind accesul liber la justitie."

Se arata ca este neîntemeiata si critica prin raportare la art. 124 alin. (1) - (3) din Constitutie, "deoarece clauzele 6.4 si 6.10 nu stabilesc obligatii în sarcina instantelor si nu le obliga pe acestea sa judece altfel, decât conform dreptului comun. Faptul ca Partile se angajeaza sa faca demersuri pentru suspendarea unor litigii sau sa se abtina de la promovarea unor actiuni nu înseamna ca instantele sunt obligate sa le si admita pretentiile doar pe baza argumentului ca întelegerea Partilor a fost aprobata prin Lege. Mai mult, din formularea clauzelor criticate rezulta clar ca însesi Partile au prefigurat ca tertii pot avea alta conduita decât cea pe care au prescris-o pentru raporturile dintre ele."

V. Presedintele Senatului si presedintele Camerei Deputatilor nu au transmis Curtii Constitutionale punctele lor de vedere.

 

CURTEA,

examinând obiectia de neconstitutionalitate, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, dispozitiile criticate, retine urmatoarele:

 

VI. 1. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 1, 10, 15, 16 si 18 din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sa solutioneze obiectia de neconstitutionalitate formulata de 80 de deputati apartinând grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat Liberal, Uniunii Democrate Maghiare din România si Partidului Poporului - Dan Diaconescu.

2. În ceea ce priveste obiectul sesizarii, se constata ca, desi autorii acesteia indica Legea privind aprobarea Memorandumului de întelegere încheiat între statul român si The Rompetrol Group N.V., semnat la Bucuresti la 15 februarie 2013, în ansamblul sau, criticile formulate vizeaza doar doua dintre clauzele Memorandumului prevazut în anexa ce face parte integranta din lege, respectiv 6.4 si 6.10.

Astfel fiind, Curtea urmeaza a se pronunta asupra pct. 6.4 si pct. 6.10 din anexa la Legea privind Memorandumul de întelegere încheiat între statul român si The Rompetrol Group N.V., semnat la Bucuresti la 15 februarie 2013, având urmatorul cuprins:

- Pct. 6.4: "Imediat dupa obtinerea aprobarilor mentionate la clauza 6.1 de mai sus OPSPI va face demersurile utile si necesare pentru ca: (i) toate procesele aflate pe rolul instantelor judecatoresti care sunt legate, direct sau indirect, de Litigiu (inclusiv de Litigiul), sa fie stinse în mod irevocabil, fara judecarea pe fond si; (ii) imediat ulterior stingerii acestor litigii sechestrul instituit de Autoritatea Nationala pentru Administrare Fiscala asupra activelor RRC si titlul de executare silita din data de 17 noiembrie 2010 sa fie revocate si ridicate.";

- Pct. 6.10: "Angajamentele asumate de catre Parti în prezentul Memorandum vor înceta în cazul demararii sau reluarii oricarui litigiu sau demers legal sau administrativ de catre oricare dintre Parti sau de catre un afiliat al acesteia împotriva celeilalte Parti sau a unui afiliat al acesteia în legatura cu Litigiul. Afiliat în întelesul prezentei clauze înseamna orice afiliat al TRG sau orice autoritate publica a statului român. În cazul în care statul român prin Ministerul Finantelor Publice nu solicita suspendarea judecatii litigiului aflat pe rolul Curtii de Apel Constanta conform clauzei 5.1 de mai sus, TRG poate denunta unilateral prezentul Memorandum."

3. În motivarea obiectiei de neconstitutionalitate se invoca încalcarea dispozitiilor art. 1 alin. (3) din Constitutie potrivit carora "România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, în spiritul traditiilor democratice ale poporului român si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate", si alin. (5), potrivit carora, "În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie", ale art. 21 alin. (1), potrivit carora "Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime" si alin. (2), potrivit carora "Nicio lege nu poate îngradi exercitarea acestui drept", precum si ale art. 124, potrivit carora "(1) Justitia se înfaptuieste în numele legii; (2) Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti; (3) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii".

4. Pentru a se pronunta asupra criticilor punctuale formulate, Curtea a examinat mai întâi contextul în care a fost adoptata Legea privind aprobarea Memorandumului de întelegere încheiat între statul român si The Rompetrol Group N.V. semnat la Bucuresti la 15 februarie 2013, motivele si scopul reglementarii, cu referire speciala la cele care au fundamentat inserarea în Memorandum a clauzelor criticate.

Astfel, potrivit Expunerii de motive la lege, aceasta a fost adoptata în aplicarea Programului de guvernare 2013 - 2016, care "considera sectorul energetic drept esential în dezvoltarea economica si sociala a României", printre obiectivele strategice avute în vedere fiind "cresterea competitivitatii economice si încurajarea investitiilor."

Fata de aceste obiective, se arata ca "rezolvarea pe cale amiabila, reciproc avantajoasa, a diferendului dintre statul român, reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, si The Rompetrol Group N.V. detinut de grupul petrolier KazMunayGas, unul dintre investitorii strategici în domeniul energetic românesc, reprezinta un catalizator pentru atragerea, în continuare, de investitii si pentru cresterea sustenabila a veniturilor statului, dezvoltarea unor sectoare de productie si servicii adiacente rafinarii petrolului, si cresterea gradului de ocupare a fortei de munca."

Acest diferend a intervenit astfel:

În temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 118/2003 privind masuri pentru reglementarea unor obligatii bugetare ale Societatii Comerciale "Rompetrol Rafinare" - S.A. Constanta, aprobata cu modificari prin Legea nr. 89/2005, o suma de creante bugetare ale statului român fata de aceasta societate comerciala (numita în ceea ce urmeaza "RRC"), acumulate, în principal, în perioada anterioara privatizarii acestei societati, a fost convertita în obligatiuni RRC, cu termen de rascumparare 30 septembrie 2010 si purtatoare de dobânda platibila anual.

Obligatiunile emise au fost subscrise în totalitate de statul român, prin Ministerul Finantelor Publice, si au fost platite prin anularea creantelor bugetare. Dobânzile datorate potrivit art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 118/2003, aprobata cu modificari prin Legea nr. 89/2005 au fost achitate cu regularitate la termenele prevazute în ordonanta de urgenta.

În anul 2010, RRC a rascumparat un pachet de obligatiuni în valoare de 54 de milioane de euro si a decis conversia obligatiunilor nerascumparate si ajunse la scadenta în actiuni emise de RRC, alocând statului român, reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, o participatie de 44,6959% din capitalul social al RRC.

Ministerul Finantelor Publice a exercitat actiunile prevazute de lege pentru a împiedica înregistrarea si a obtine anularea hotarârilor Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor RRC din 30 septembrie 2010 de aprobare a conversiei obligatiunilor nerascumparate în actiuni si emiterea actiunilor corespunzatoare în beneficiul statului român, precum si toate operatiunile societare aferente. Toate aceste actiuni au fost respinse. Cererea de anulare a conversiei obligatiunilor nerascumparate în actiuni RRC a fost respinsa de Tribunalul Constanta. În data de 19 august 2011, Ministerul Finantelor Publice a formulat recurs împotriva hotarârii definitive a Tribunalului Constanta, judecata fiind suspendata în prezent la Curtea de Apel Constanta.

În temeiul hotarârii judecatoresti mentionate si al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 30/2012 privind transmiterea dreptului de administrare asupra actiunilor detinute de stat la Societatea Comerciala "Rompetrol Rafinare" - S.A. catre Ministerul Economiei, prin Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii în Industrie, si transferul Societatii Comerciale "Sanevit 2003" - S.A. Arad si actiunilor aferente detinute în numele statului de la Ministerul Sanatatii si Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului la Ministerul Economiei, în prezent statul român îsi exercita drepturile ce îi revin în calitate de actionar al RRC prin acest din urma minister.

În paralel cu litigiul aflat pe rol, statul român a continuat negocierile cu The Rompetrol Group N.V. pentru identificarea unei solutii amiabile de stingere a litigiului.

Ca urmare, la data de 15 februarie 2013, statul român, reprezentat prin Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii în Industrie (numit în ceea ce urmeaza "OPSPI") si The Rompetrol Group N.V. au semnat un Memorandum de întelegere (numit în cele ce urmeaza "Memorandum"), care reglementeaza termenii generali ai tranzactiei dintre cele doua parti, structurata pe patru componente majore:

a) un angajament de cumparare din partea The Rompetrol Group N.V. sau a unei societati afiliate acesteia agreate de parti a unui pachet minoritar de actiuni reprezentând 26,6959% din capitalul social al RRC detinut în prezent de OPSPI, la un pret minim garantat de 200 de milioane de dolari SUA;

b) o garantie reciproca de mentinere de catre OPSPI a unei participatii nediluate de 18% din capitalul social al RRC pe o perioada de 3 ani;

c) constituirea unui fond de investitii sub forma unei societati pe actiuni care va investi în proiecte în domeniul energetic din România;

d) ca o premisa a implementarii tranzactiei, încetarea litigiilor si masurilor administrative initiate împotriva RRC ca urmare a conversiei în actiuni a obligatiunilor detinute de statul român si nerascumparate pâna la scadenta.

În prezenta cauza sunt criticate clauzele cuprinse în Memorandum care privesc aceasta din urma problematica, a încetarii litigiilor si masurilor administrative initiate împotriva RRC ca urmare a conversiei în actiuni a obligatiunilor detinute de statul român si nerascumparate pâna la scadenta. Se sustine ca acestea sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) si (5) prin lipsa de predictibilitate, ale art. 21 alin. (1) prin încalcarea dreptului persoanelor de acces la justitie si ale art. 124 prin aceea ca instituie obligatii pentru instantele de judecata, interferând astfel cu înfaptuirea justitiei si garantiile de ordin constitutional ale independentei judecatorilor.

5. Curtea constata ca aceste critici sunt neîntemeiate.

Astfel, contrar sustinerilor autorilor sesizarii, textele criticate instituie obligatii (sau sanctiuni în cazul încalcarii obligatiilor asumate) pentru partile între care s-a încheiat Memorandumul, iar nu pentru instantele judecatoresti. Pct. 6.4 din anexa la lege stabileste în acest sens obligatia OPSPI de a face "demersurile utile si necesare" pentru stingerea proceselor aflate pe rolul instantelor judecatoresti legate de Litigiu, urmata de revocarea si ridicarea sechestrului instituit de Autoritatea Nationala pentru Administrare Fiscala asupra activelor RRC si a titlului de executare silita din data de 17 noiembrie 2010.

În plan procesual, clauzele Memorandumului dau expresie principiului disponibilitatii, reglementat de art. 9 din Codul de procedura civila, potrivit caruia partile unui litigiu pot determina existenta procesului, prin declansarea procedurii judiciare si prin libertatea de a pune capat procesului, precum si de a determina cadrul procesual, atât din punct de vedere al obiectului, cauzei si partilor, cât si din perspectiva apararilor formulate în proces. Astfel, partea aflata pe pozitia procesuala de reclamant are dreptul de a renunta la judecata cererii (art. 406, 407 din Codul de procedura civila), de a renunta la dreptul pretins (art. 408 - 410 din Codul de procedura civila), dreptul de a încheia o tranzactie (art. 438 - 441 din Codul de procedura civila). Partea situata pe pozitia procesuala de pârât are dreptul de a achiesa la pretentiile partii adverse (art. 436, 437 din Codul de procedura civila), precum si dreptul de a încheia o tranzactie (art. 438 - 441 din Codul de procedura civila). Împrejurarea ca una dintre partile unui proces se obliga sa faca demersuri pentru stingerea acestuia, cu aplicarea si în limitele dispozitiilor legale, nu poate fi interpretata ca o afectare a activitatii instantelor judecatoresti.

Faptul ca întelegerea partilor în cauza, concretizata în clauzele criticate, a fost aprobata ulterior prin lege, nu este de natura sa interfereze cu înfaptuirea justitiei, câta vreme, astfel cum s-a retinut, aceste clauze nu instituie obligatii pentru instantele judecatoresti.

Nu poate fi retinuta nici critica vizând lipsa de predictibilitate a acelorasi clauze, determinata, în opinia autorilor sesizarii, de lipsa unor reguli cu privire la litigiile care au depasit faza de judecata pe fond, respectiv a unor reguli pentru situatia în care nu ar fi posibila suspendarea cauzei aflate pe rolul Curtii de Apel Constanta. Aceasta întrucât, pe de o parte, aceste sustineri vizeaza o completare a textelor criticate, nepermisa de art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit caruia Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, iar, pe de alta parte, vizeaza o problematica incidenta în situatia unor norme generale si impersonale, iar nu a unor dispozitii destinate sa rezolve o problema punctuala între parti aflate în litigiu, si care exprima vointa acelor parti. Textele criticate în prezenta cauza nu stabilesc obligatii decât în sarcina semnatarilor Memorandumului, permitând atât precisa identificare a acestora, cât si a conduitei lor.

De altfel, la data adoptarii legii de aprobare a Memorandumului, era suspendata deja, ca urmare a demersurilor partilor si conform angajamentelor asumate, solutionarea cauzei ce formeaza obiectul dosarului la care face referire pct. 5.1 din Memorandum, potrivit caruia "OPSPI va face demersurile utile si necesare astfel încât în cadrul sedintei de judecata programata pentru data de 18 februarie 2013 (Dosar nr. 14.404/118/2010), Statul român, prin reprezentantul autorizat în cauza (Ministerul Finantelor Publice) sa solicite suspendarea judecatii procesului aflat pe rolul Curtii de Apel Constanta. TRG va determina RRC ca în cadrul aceleiasi sedinte de judecata sa solicite la rândul sau suspendarea judecatii." Ca urmare, sustinerea referitoare la posibilitatea ca cererea de suspendare a cauzei "sa nu îndeplineasca conditiile pentru suspendarea solutionarii procesului" este lipsita de obiect.

În sfârsit, nu poate fi retinuta nici critica potrivit careia pct. 6.10 din anexa parte integranta a aceleiasi legi încalca liberul acces la justitie, prin aceea ca impune sa nu se demareze sau reia orice "litigiu sau demers legal sau administrativ de catre oricare dintre Parti sau de catre un afiliat al acesteia împotriva celeilalte Parti sau a unui afiliat al acesteia în legatura cu Litigiul". Astfel cum se retine chiar în expunerea de motive a legii, încetarea litigiilor si masurilor administrative initiate împotriva RRC ca urmare a conversiei în actiuni a obligatiunilor detinute de statul român si nerascumparate pâna la scadenta constituie chiar o premisa a implementarii tranzactiei între partile Memorandumului, realizarea celorlalte clauze fiind conditionata de îndeplinirea acestei obligatii. Cât priveste alte persoane, straine de întelegerea partilor, textele criticate nu instituie nicio interdictie de a se adresa instantelor judecatoresti, în masura în care acestea pot demonstra existenta unui interes legitim.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. a) si al art. 147 alin. (4) din Constitutia României, precum si al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

Cu majoritate de voturi,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, obiectia de neconstitutionalitate formulata de 80 de deputati apartinând grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat Liberal, Uniunii Democrate Maghiare din România si Partidului Poporului - Dan Diaconescu, si constata ca pct. 6.4 si pct. 6.10 din anexa la Legea privind Memorandumul de întelegere încheiat între statul român si The Rompetrol Group N.V., semnat la Bucuresti la 15 februarie 2013 sunt constitutionale, în raport de criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Presedintelui României si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronuntata în sedinta din 26 iunie 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta

 

 

OPINIE SEPARATA

 

În dezacord cu solutia adoptata de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 333 din 26 iunie 2013, consideram ca obiectia de neconstitutionalitate a Legii privind aprobarea Memorandumului de Întelegere încheiat între Statul român si The Rompetrol Group N.V., semnat la Bucuresti la 15 februarie 2013, trebuia admisa pentru urmatoarele motive:

Obiectia vizeaza Legea privind Memorandumul de Întelegere încheiat între Statul român si The Rompetrol Group N.V., semnat la Bucuresti la 15 februarie 2013, care se refera la modalitatea de stingere a unor litigii dintre Rompetrol Group N.V. si statul român.

Cu titlu preliminar, precizam ca, desi încheierea este denumita "Memorandum de Întelegere", în realitate nu este vorba despre un memorandum guvernat de dreptul international public si implicit de Legea nr. 590/2003 privind tratatele, care pune în practica dispozitiile constitutionale care fac referire la încheierea unor documente internationale, ci este vorba despre o întelegere de drept privat, definita contract de stat.

Astfel, potrivit art. 1 lit. o) din Legea nr. 590/2003, contractul de stat este "o întelegere încheiata de catre statul sau Guvernul român, precum si de ministere sau alte autoritati ale administratiei publice centrale cu alt stat, guvern, organizatie internationala, respectiv cu institutii financiare sau alte entitati ce nu au calitatea de subiect de drept international în domeniul economic, comercial, financiar si în alte domenii si care nu este guvernata de dreptul international public".

Asadar, orice contract încheiat de autoritatile române cu o persoana juridica în domeniul economic, comercial sau financiar este un contract de stat, care este un act de drept privat, guvernat de actele normative în materie în acel domeniu. Orice întelegere a statului ori a organelor sale cu orice entitate de drept privat (de exemplu, un contract de achizitii, un contract de privatizare, de parteneriat etc.) este supusa regulilor de drept pe care acestia decid sa le aleaga ca lege aplicabila. Daca din anumite motive (de exemplu, daca persoana juridica are sediul în strainatate) raportul juridic are si elemente de extraneitate, se vor aplica regulile de drept international privat.

Întelegerea materializata în asa-numitul "Memorandum de Întelegere" contine clauze care se regasesc în legislatia româna. Astfel, statul român, prin organele sale reprezentative, se obliga sa renunte la anumite litigii si la unele masuri provizorii (ridicarea unor sechestre), iar partenerul privat sa participe la un proces viitor de privatizare si sa faca investitii în România (obligatii fara sanctiune juridica, de altfel).

Or, legea, ca act juridic al Parlamentului trebuie sa reglementeze relatii sociale generale ori sa ratifice acorduri, tratate ori alte întelegeri internationale, iar nu sa valideze întelegeri între unele organe executive ale statului si persoane juridice de drept privat.

Referitor la aceste aspecte, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 600 din 9 noiembrie 2005, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.060 din 26 noiembrie 2005 si a statuat ca: "Chiar în absenta unei prevederi prohibitive exprese, este de principiu ca legea are, de regula, caracter normativ, natura primara a reglementarilor pe care le contine fiind dificil de conciliat cu aplicarea acestora la un caz sau la cazuri individuale ... Or, în masura în care domeniul de incidenta a reglementarii este astfel determinat, aceasta are caracter individual, ea fiind conceputa nu pentru a fi aplicata unui numar nedeterminat de cazuri concrete, în functie de încadrarea lor în ipoteza normei, ci, de plano, într-un singur caz prestabilit fara echivoc".

Curtea a apreciat în aceeasi decizie ca: "Fara îndoiala, este dreptul legiuitorului de a reglementa anumite domenii particulare într-un mod diferit de cel utilizat în cadrul reglementarii cu caracter general sau, altfel spus, de a deroga de la dreptul comun, procedeu la care, de altfel, s-a mai apelat în aceasta materie". Subscriind acestei teze, Curtea tine sa precizeze ca "o atare derogare de la dreptul comun se poate realiza numai printr-o reglementare cu caracter normativ [...] în ipoteza în care, însa reglementarea speciala diferita de cea constitutiva de drept comun, are caracter individual, fiind adoptata intuitu personae, ea înceteaza de a mai avea legitimitate, dobândind caracter discriminatoriu si, prin aceasta, neconstitutional". În continuare, Curtea apreciaza ca: "Prin definitie, legea, ca act juridic de putere, are caracter unilateral, dând expresie exclusiv vointei legiuitorului, ale carei continut si forma sunt determinate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relatii sociale si de specificul acestuia. Solutia legislativa adoptata pe calea prezentei legi nu utilizeaza ca premisa o anumita realitate sociala asadar un «dat» obiectiv, ci o prealabila întelegere, altfel spus, un acord de vointa [...] realizat practic pe cale de oferta si acceptare". De asemenea, referitor la caracterul contractual al întelegerii supuse aprobarii Parlamentului, Curtea a retinut si ca: "Guvernul a optat pentru o cu totul alta rezolvare juridica, limitându-si rolul la acela de initiator al unui proiect de lege, procedeu ale carui carente au fost evidentiate. Dincolo si mai presus de cele deja aratate, Curtea considera ca Parlamentul, arogându-si competenta de legiferare, în conditiile, domeniul si cu finalitatea urmarite, a încalcat principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constitutie, viciu care afecteaza legea în ansamblu".

În speta supusa analizei Curtii în prezenta cauza devin incidente în mod corespunzator argumentele din decizia sus-citata, deoarece pe de o parte, dintre alte numeroase subiecte de drept privat cu care statul român are litigii a ales tocmai The Rompetrol Group N.V. sa stinga litigiul, pe de o parte, iar pe de alta parte obligatia concreta, efectiva, incumba doar statului român fara ca cealalta parte sa primeasca vreo sanctiune pentru nerespectare, stiut fiind faptul ca litigiul se va stinge definitiv, renuntarea Statului neputând fi revocata în vreun fel sau chiar cererea se va perima (în prezent litigiile de fond fiind suspendate prin întelegerea partilor). Asa fiind, apreciem ca Legea supusa controlului contravine principiului constitutional al egalitatii, astfel cum îsi gaseste expresie în art. 16 alin. (1) din Legea fundamentala, având caracter discriminatoriu si, ca atare, este, sub acest aspect, în totalitate neconstitutionala.

În plus, dat fiind faptul ca Guvernul are rolul de a executa legea si de a încheia întelegeri cu subiecte de drept privat, si în prezenta cauza Parlamentul a intrat în sfera de competenta a executivului, nesocotind în acest fel art. 1 alin. (4) din Constitutie.

Referitor la clauzele criticate ale întelegerii, apreciem ca deficientele de forma si de fond evidentiate dau expresie si unor vicii de constitutionalitate. Astfel cum a retinut Curtea în decizia sus-citata "prin definitie, tranzactia are ca finalitate prevenirea sau stingerea unui proces si, ca atare, se încheie între partile aflate în contrarietate de interese".

Or, modalitatea în care legiuitorul a intervenit prin prezenta lege si a impus renuntarea la proces, la masurile asiguratorii instituite, dar si la orice forma de a declansa în viitor un litigiu din partea organelor executive în cauza, întrucât legitimeaza interventia legiuitorului în derularea normala a procedurilor de judecata - proceduri instituite, chiar prin norme imperative, de reglementarea de drept comun în materie - si pe care Statul le declansase, le sustrage, astfel, controlului judiciar la care se putea apela. Prin aceasta legea, prin articolele criticate în obiectie, contravine principiului liberului acces la justitie, în termenii în care este consacrat de art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie, astfel cum a retinut Curtea în decizia anterior mentionata pentru situatia punctuala similara în care a fost adoptata o lege similara.

Mai mult, deoarece conduita procesuala a partilor a fost prestabilita pentru anumite persoane juridice (OPSPI, respectiv The Rompetrol Group N.V., ANAF, prin legea supusa controlului se încalca si art. 124 alin. (2) din Constitutie care stabileste ca justitia este ... unica pentru toti, deoarece prin regulile speciale pentru un anumit litigiu se nesocoteste caracterul unitar al reglementarilor procesuale, care trebuie sa fie identice pentru toti cei aflati în aceeasi situatie, iar nu sa difere în functie de persoana, în mod neunitar. Astfel, nu se poate deduce din expunerea de motive care au fost motivele pentru care a fost ales tocmai litigiul cu societatea în cauza pentru a fi stins prin legea supusa aprobarii Parlamentului si de ce, daca întelegerea era în favoarea ambelor parti (stat, respectiv Rompetrol), partile nu au actionat direct în temeiul legii care guverna institutiile juridice cuprinse în întelegere (stingerea litigiului, participarea la procesul de privatizare, investirea sumelor în România).

De altfel, normele din legea analizata sunt imprecise si nu au un continut precis, cu obligatii si sanctiuni clare, iar anexa contine un tabel cu o traducere a legii, ceea ce nu este permis de normele de tehnica legislativa din România fiind, pe cale de consecinta, imprevizibile. De altfel, este extrem de dificil de justificat cum îsi va extinde Statul român jurisdictia asupra societatii cocontractante, în temeiul prezentei legi, daca aceasta nu va aduce la îndeplinire partea sa de întelegere (nu va participa la licitatie cu pretul promis ori nu va face investitiile asumate). Or, astfel cum a retinut Curtea în numeroase decizii, lipsa de previzibilitate a normei juridice este de natura a conduce la concluzia ca au fost încalcate dispozitiile art. 1 alin. (5) din Constitutie.

 
Judecator,
Prof. univ. dr. Mona-Maria Pivniceru
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf