Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 328 din 25 iunie 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si ale art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

Augustin Zegrean - presedinte

Valer Dorneanu - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Daniel Marius Morar - judecator

Iulia Antoanella Motoc - judecator

Mona-Maria Pivniceru - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Valentina Barbateanu - magistrat-asistent

Cu participarea, în sedinta publica din 18 iunie 2013, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si ale art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru ridicata de Sindicatul Politistilor "Lege si Onoare" Mures si Uniunea Judeteana "Columna" Mures din Târgu Mures în Dosarul nr. 566/102/2008* si, respectiv, în Dosarul nr. 2.450/102/2011 ale Curtii de Apel Târgu Mures - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal si care constituie obiectul dosarelor nr. 39D/2013 si nr. 180D/2013 ale Curtii Constitutionale.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din 18 iunie 2013, în prezenta Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de sedinta de la acea data, când Curtea, observând identitatea de obiect a cauzelor, a dispus, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 180D/2013 la Dosarul nr. 39D/2013, care a fost primul înregistrat. La aceeasi data, în temeiul prevederilor art. 57 si art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai buna studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronuntarea la data de 25 iunie 2013, data la care a pronuntat prezenta decizie.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:

 

Prin încheierile din 10 ianuarie 2013 si 7 martie 2013, pronuntate în dosarele nr. 566/102/2008* si, respectiv, nr. 2.450/102/2011, Curtea de Apel Târgu Mures - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si ale art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicata de Sindicatul Politistilor "Lege si Onoare" Mures si de Uniunea Judeteana "Columna" Mures din Târgu Mures în cauze având ca obiect solutionarea recursurilor formulate împotriva sentintelor prin care Tribunalul Mures a respins cererea reclamantilor, membri ai sindicatelor mentionate, de acordare a alocatiei de hrana, potrivit "normei 12B" si, respectiv, de anulare a unor dispozitii emise de Inspectoratul Teritorial de Munca Mures si de obligare a acestuia la plata unor despagubiri civile constând în anumite diferente de drepturi salariale de care membrii sindicatului ar fi trebuit sa beneficieze prin aplicarea valorii de referinta si a coeficientilor de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare aferente.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca, din interpretarea textelor de lege criticate, instanta de judecata a apreciat ca, pentru solutionarea unui conflict individual de munca intervenit între functionarii publici si institutia publica angajatoare, acestia sunt obligati la plata unei taxe de timbru, datorita naturii juridice speciale a raporturilor de munca. Arata ca instanta de judecata a ajuns la concluzia ca sunt exonerate de la plata taxei de timbru doar acele persoane care au calitatea de angajat cu contract individual de munca, nu si cei care au calitatea de functionari publici. Autorii exceptiei precizeaza ca, în lumina prevederilor Legii nr. 62/2011 privind dialogul social, care definesc notiunile de "conflict de munca", "conflict individual de munca" si "conflicte în legatura cu plata unor despagubiri", textele de lege criticate sunt neconstitutionale în masura în care, din interpretarea lor coroborata, s-ar desprinde ideea ca, pentru solutionarea unui conflict individual sau colectiv de munca, functionarii publici sunt obligati la plata unei taxe de timbru.

De asemenea, autorii exceptiei sustin ca functionarul public este privat de beneficiul celeritatii solutionarii litigiului, întrucât la instantele de contencios administrativ termenele sunt de 30 de zile sau mai lungi, comparativ cu cele care solutioneaza litigiile de munca, unde termenele de judecata nu depasesc 15 zile. Tot astfel, arata ca, în contenciosul administrativ, sarcina probei revine reclamantului functionar public, în contrast cu regula din litigiile de munca de drept comun, potrivit careia sarcina probei revine angajatorului. Totodata, sustine ca inegalitatea de tratament a functionarilor publici fata de personalul contractual rezulta din faptul ca hotarârile asupra fondului cauzei pronuntate de instantele de contencios administrativ nu sunt definitive si executorii si, pe cale de consecinta, nu pot fi învestite cu formula executorie, pe când în cazul litigiilor de munca de drept comun se poate proceda la punerea în executare a hotarârilor.

Curtea de Apel Târgu Mures - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal apreciaza ca dispozitiile art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 sunt constitutionale, întrucât accesul liber la justitie nu înseamna gratuitate, iar reclamantii au la dispozitie Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar pentru a obtine reduceri, esalonari sau scutiri de la plata taxei de timbru. În opinia sa, nu se poate considera existenta vreunei discriminari în solutionarea unor conflicte de drepturi între functionarii publici si personalul contractual în cadrul aceleiasi institutii, întrucât este la latitudinea legiuitorului sa impuna un tratament juridic diferit pentru situatii de fapt diferite, având o justificare obiectiva si rationala.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata. Precizeaza ca, de vreme ce functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala, administratia publica locala si autoritatile administrative autonome, este pe deplin justificata atribuirea în competenta instantelor de contencios administrativ a unor astfel de cauze ce privesc raportul de serviciu al functionarului public. În acest fel nu se instituie însa vreo discriminare, deoarece legiuitorul poate, pentru situatii diferite, sa prevada reglementari diferite. Însasi adoptarea unei legi speciale care reglementeaza statutul functionarilor publici este o dovada a faptului ca legiuitorul a înteles sa instituie un regim juridic diferit, derogatoriu pentru aceasta categorie profesionala. În ce priveste prevederile art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997, arata ca nu contravin vreunei dispozitii constitutionale, textul aplicându-se în mod egal tuturor destinatarilor normei juridice, iar faptul ca cererile în aceasta materie sunt scutite de taxa de timbru reprezinta o aplicare deplina a principiului liberului acces la justitie în materia conflictelor de munca.

Avocatul Poporului, în punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 180D/2013, considera ca textele de lege criticate sunt constitutionale. Arata, în esenta, ca diferenta de tratament juridic instituita între functionarii publici si personalul contractual este justificata de existenta unor reglementari diferite, cuprinse în legislatia specifica functiei publice, fata de cele din dreptul comun. Precizeaza, totodata, ca examinarea constitutionalitatii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale pretins încalcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din aceasta comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei. Reaminteste, de asemenea, cele statuate de Curtea Constitutionala în jurisprudenta sa, referindu-se la deciziile nr. 170 din 27 februarie 2007, nr. 23 din 15 ianuarie 2008, nr. 773 din 1 iulie 2008 si nr. 1.325 din 13 octombrie 2009.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

 

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecatorul-raportor, notele scrise transmise la dosar, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, si cele ale art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997.

Art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, si are, în prezent, urmatorul cuprins: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al functionarului public sunt de competenta sectiei de contencios administrativ si fiscal a tribunalului, cu exceptia situatiilor pentru care este stabilita expres prin lege competenta altor instante". În redactarea anterioara, textul se referea la "competenta instantelor de contencios administrativ".

Art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru are urmatorul cuprins: "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru actiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, referitoare la:

a) încheierea, executarea si încetarea contractului individual de munca, orice drepturi ce decurg din raporturi de munca, stabilirea impozitului pe salarii, drepturile decurgând din executarea contractelor colective de munca si cele privind solutionarea conflictelor colective de munca, precum si executarea hotarârilor pronuntate în aceste litigii;".

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate încalca urmatoarele dispozitii din Legea fundamentala: art. 16 - "Egalitatea în drepturi", art. 21 - "Accesul liber la justitie", art. 41 - "Munca si protectia sociala a muncii", art. 52 - "Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica" si art. 126 - "Instantele judecatoresti". Invoca, de asemenea, si prevederile art. 14 - "Interzicerea discriminarii" din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii textelor de lege ce formeaza obiect al exceptiei de fata, prin prisma unor critici similare si prin raportare la aceleasi prevederi din Constitutie si din celelalte documente internationale.

Astfel, dispozitiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Prin Decizia nr. 23 din 15 ianuarie 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 6 februarie 2008, sau prin Decizia nr. 170 din 27 februarie 2007, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 19 aprilie 2007, pronuntându-se asupra constitutionalitatii solutiei legislative criticate, Curtea a respins, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate. Cu acel prilej a retinut, în esenta, ca Legea nr. 188/1999 transpune în planul legii organice prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege". Cu referire la criticile privind încalcarea art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea a statuat, totodata, ca art. 109 din lege nu cuprinde prevederi contrare principiului egalitatii cetatenilor în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari, întrucât, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentala, statutul functionarilor publici se stabileste prin lege organica, iar vointa legiuitorului cu privire la acesta se regaseste în cuprinsul Legii nr. 188/1999. Curtea a mai retinut ca textul legal criticat, stabilind instanta competenta sa solutioneze litigiile având ca obiect raportul de serviciu al functionarului public, dispune chiar în sensul asigurarii accesului liber la justitie, si nu al blocarii acestui drept, la fel cum si art. 52 din Constitutie este pe deplin reflectat si aplicat prin prevederile textului de lege criticat. În acelasi sens este si Decizia nr. 1.325 din 13 octombrie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 849 din 8 decembrie 2009.

Fata de critica prin raportare la prevederile art. 16 din Constitutie, formulata de autorii exceptiei prin prisma faptului ca solutionarea litigiilor care au ca obiect raportul de serviciu al functionarului public sunt de competenta unei instante de contencios administrativ, mai exact a sectiei de contencios administrativ si fiscal a tribunalului, Curtea observa ca, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, a statuat, cu valoare de principiu, ca, în instituirea regulilor de acces al justitiabililor la instanta si la exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a cailor de atac, legiuitorul este tinut de respectul principiului egalitatii cetatenilor în fata legii si a autoritatilor publice, prevazut de art. 16 alin. (1) din Constitutie. Curtea a apreciat însa ca nu este contrara acestui principiu instituirea unor reguli speciale, atât timp cât ele asigura egalitatea juridica a cetatenilor. Totodata, Curtea a retinut ca principiul egalitatii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, în functie de scopul urmarit, nu sunt diferite si, în acelasi timp, acesta nu exclude ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite. În consecinta, un tratament diferit trebuie sa se justifice rational, în respectul principiului egalitatii cetatenilor în fata legii si a autoritatilor publice. Or, statutul special al functionarilor publici, care confera acestora anumite avantaje si garantii fata de personalul contractual, cum ar fi, de exemplu, stabilitatea în functie, justifica un tratament juridic diferit în ce priveste instanta competenta sa solutioneze litigiile ivite în legatura cu raporturile de serviciu ale acestora.

În ceea ce priveste prevederile art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997, prin Decizia nr. 773 din 1 iulie 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, sau prin Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2001, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 5 martie 2001, Curtea a statuat, de principiu, ca instituirea de catre legiuitor a unor scutiri de taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu constituie o discriminare sau o atingere adusa principiului constitutional al egalitatii în drepturi, prevazut de art. 16 alin. (1) din Constitutie.

În cauza de fata însa autorii exceptiei de neconstitutionalitate sunt, în realitate, nemultumiti de lipsa din cuprinsul Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a enumerarii cauzelor referitoare la raporturile de serviciu ale functionarilor publici printre cele pentru care legiuitorul a prevazut scutirea de plata taxelor de timbru si timbru judiciar. Curtea constata ca, din aceasta perspectiva, exceptia de neconstitutionalitate apare ca inadmisibila, complinirea omisiunilor legislative excedând competentei sale. În acest sens, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Revine legiuitorului sarcina sa aprecieze daca este oportuna introducerea unei prevederi legale exprese care sa reglementeze scutirea de la plata taxei judiciare de timbru a actiunilor formulate în legatura cu raporturile de serviciu ale functionarilor publici.

Pe de alta parte, Curtea observa ca autorii exceptiei de neconstitutionalitate semnaleaza si critica existenta unor solutii contradictorii pronuntate de diversele instante, care, sesizate cu solutionarea unor litigii privitoare la drepturile ce decurg din raporturile de serviciu ale functionarilor publici, au interpretat diferit textele de lege existente în materie, unele dintre acestea apreciind ca astfel de actiuni sunt scutite de taxa judiciara de timbru, iar altele considerând, dimpotriva, ca reclamantii, functionari publici, au obligatia de a plati taxa judiciara de timbru. Curtea Constitutionala observa ca aceasta nu reprezinta o problema de constitutionalitate, ci una de aplicare a legii, care nu intra în sfera de competenta a instantei de contencios constitutional. Aceasta incertitudine cu privire la aplicabilitatea scutirii de taxa judiciara de timbru si în ce priveste functionarii publici care sunt supusi raporturilor de serviciu ar putea fi, eventual, înlaturata de Înalta Curte de Casatie si Justitie, prin intermediul unei decizii pronuntate în solutionarea unui recurs în interesul legii, în exercitarea atributului sau constitutional, stabilit în art. 126 alin. (3) din Legea fundamentala, constând în asigurarea interpretarii si aplicarii unitare a legii de catre celelalte instante judecatoresti.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

I. Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Sindicatul Politistilor "Lege si Onoare" Mures si Uniunea Judeteana "Columna" Mures din Târgu Mures în dosarele nr. 566/102/2008* si, respectiv, nr. 2.450/102/2011 ale Curtii de Apel Târgu Mures - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal si constata ca prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici sunt constitutionale în raport cu criticile formulate.

II. Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicata de aceiasi autori în aceleasi dosare ale aceleiasi instante.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Curtii de Apel Târgu Mures - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronuntata în sedinta din data de 25 iunie 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Valentina Barbateanu

 

 

OPINIE SEPARATA

 

În dezacord cu solutia pronuntata prin Decizia nr. 328 din 25 iunie 2013, consideram ca, în ceea ce priveste prevederile art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, Curtea ar fi trebuit sa admita exceptia de neconstitutionalitate si sa constate ca acestea sunt neconstitutionale în masura în care exclud de la beneficiul scutirii de taxe judiciare de timbru actiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, referitoare la orice drepturi ce decurg din raporturile de serviciu ale functionarilor publici.

Neconstitutionalitatea textului de lege criticat decurge din lipsa din cuprinsul acestuia a mentionarii raporturilor de serviciu ale functionarilor publici printre situatiile pentru care legiuitorul a prevazut scutirea de la plata de taxa de timbru. Aceasta omisiune este de natura sa creeze o discriminare evidenta între situatia functionarilor publici si cea a personalului contractual, din perspectiva posibilitatii de a-si valorifica în justitie drepturile rezultate din raporturile de serviciu, respectiv de munca, între care, în esenta, nu se poate sustine ca ar exista diferente de regim juridic.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificata în mod obiectiv si rezonabil (a se vedea, în acest sens, hotarârile pronuntate în cauzele Aspecte privind regimul lingvistic în scolile belgiene împotriva Belgiei, 1968, paragraful 10, Marckx împotriva Belgiei, 1979, paragraful 33, Rasmussen împotriva Danemarcei, 1984, paragraful 38, Abdulaziz, Cabales si Balkandali împotriva Regatului Unit, 1985, paragraful 72, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, paragraful 42, Larkos împotriva Cipru, 1999, paragraful 29, Bocancea si altii împotriva Moldovei, 2004, paragraful 24).

O asemenea solutie ar fi justificata de adoptarea Legii dialogului social nr. 62/2011, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, care, în art. 1, mentioneaza si raporturile de serviciu, alaturi de cele de munca. Astfel, în întelesul Legii nr. 62/2011, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:

"n) conflict de munca - conflictul dintre angajati si angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfasurarea raporturilor de munca sau de serviciu. Conflictele de munca pot fi colective sau individuale"; [...]

"p) conflict individual de munca - conflictul de munca ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligatii care decurg din contractele individuale si colective de munca ori din acordurile colective de munca si raporturile de serviciu ale functionarilor publici, precum si din legi sau din alte acte normative. De asemenea, sunt considerate conflicte individuale de munca urmatoarele:

(i) conflictele în legatura cu plata unor despagubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de parti prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor stabilite prin contractul individual de munca ori raportul de serviciu;".

Prin prisma modificarilor legislative mai sus prezentate, apreciem ca este evidenta intentia legiuitorului de asimilare a raporturilor de serviciu ale functionarilor publici cu raporturile de munca ale celorlalti salariati si, ca atare, aplicarea unui tratament egal sub aspectul scutirii de la plata taxei de timbru a actiunilor si cererilor referitoare la drepturi ce decurg din raporturile de serviciu.

Trebuie retinut ca problema pusa în discutie este scutirea de taxa de timbru a unor actiuni si cereri judiciare, si nu în primul rând regimul juridic al unor categorii de persoane. Mai exact, conteaza în principal obiectul procesului în care se stabilesc taxele de timbru. În cazul nostru, obiectul acestor procese îl reprezinta litigiile dintre angajati si angajatori. Or, din acest punct de vedere, textele din Legea nr. 62/2011 la care ne-am referit includ în definitia conflictelor de munca drepturile rezultate din desfasurarea raporturilor de munca sau de serviciu. Asadar, raporturile de munca si cele de serviciu sunt, din acest punct de vedere, echivalente.

Observam ca lipsa din cuprinsul Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a unei mentiuni referitoare la raporturile de serviciu reclama obligatia instantelor chemate sa aplice legea sa interpreteze coroborat textele de lege existente în materie, deschizând însa, în acest fel, calea arbitrariului în actul de justitie. Dovada în acest sens sta chiar practica neunitara existenta la nivelul diverselor instante, care au pronuntat solutii contradictorii cu privire la scutirea de taxa de timbru judiciar pentru litigiile privitoare la drepturile ce decurg din raporturile de serviciu ale functionarilor publici. Astfel, unele instante au apreciat ca astfel de actiuni sunt scutite de taxa judiciara de timbru (sens în care pot fi mentionate, exemplificativ, Decizia civila nr. 4.097/2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, Decizia civila nr. 1.223/2009 a Curtii de apel Bacau, Decizia civila nr. 3.230/2009 a Curtii de apel Craiova) si, în acelasi timp, instante care au considerat ca aceste actiuni sunt supuse taxei judiciare de timbru (de exemplu, prin Decizia civila nr. 1.919/2008 a Curtii de apel Cluj, Decizia civila nr. 1.678/2008 a Curtii de apel Cluj, Decizia civila nr. 8/R/2008 a Curtii de apel Galati).

Este adevarat ca Înalta Curte de Casatie si Justitie ar putea rezolva aceasta incertitudine cu privire la aplicabilitatea scutirii de taxa judiciara de timbru si în ce priveste functionarii publici care sunt supusi raporturilor de serviciu, prin intermediul unei decizii pronuntate în solutionarea unui recurs în interesul legii. Remarcam însa ca obligarea functionarilor publici la plata acestei taxe, sub sanctiunea anularii actiunii sau, dupa caz, a caii de atac, ca netimbrata, are ca efect aplicarea unui tratament discriminatoriu al acestora prin comparatie cu ceilalti salariati, care se afla în raporturi de munca si care beneficiaza de scutirea de la plata taxei amintite, ceea ce constituie o problema de constitutionalitate, nu doar de aplicare si interpretare a legii la o speta concreta.

Precizam ca, în considerarea functiei sale de garant al suprematiei Constitutiei, instanta de contencios constitutional a mai constatat neconstitutionalitatea unor texte de lege din perspectiva unor omisiuni legislative de natura sa conduca la aparitia unui tratament discriminatoriu între categorii de persoane între care nu exista o diferenta izvorâta din criterii obiective. În acest sens, sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, sau Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010.

De altfel, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, deci ulterior pronuntarii deciziei fata de care formulam prezenta opinie separata, legiuitorul a intervenit si a remediat viciile actului normativ contestat, stabilind, prin prevederile art. 29 alin. (4) din aceasta, ca "Actiunile si cererile privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici si ale functionarilor publici cu statut special sunt asimilate, sub aspectul taxei judiciare de timbru, conflictelor de munca."

În consecinta, tinând seama de cele mai sus expuse, am sustinut admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si constatarea neconstitutionalitatii acestora în masura în care exclud de la beneficiul scutirii de taxe judiciare de timbru actiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, referitoare la orice drepturi ce decurg din raporturile de serviciu ale functionarilor publici.

În ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, suntem de acord cu solutia pronuntata, de respingere, ca neîntemeiata, a acesteia.

 

Judecator,
prof. univ. dr. Valer Dorneanu
 
Judecator,
prof. univ. dr. Mona-Maria Pivniceru
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf