Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 324 din 25 iunie 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate

Augustin Zegrean - presedinte

Valer Dorneanu - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Daniel Marius Morar - judecator

Iulia Antoanella Motoc - judecator

Mona-Maria Pivniceru - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Vigna" - S.R.L. din Timisoara în Dosarul nr. 7.463/325/2012* al Judecatoriei Timisoara - Sectia a II-a civila si care constituie obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 234D/2013.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata. În acest sens, arata ca dispozitiile de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constitutionale invocate, ci doar consacra un termen optim de depunere a actelor necesare obtinerii indemnizatiilor, termen ce a fost corelat cu capacitatea curenta a fondului de asigurari sociale de sanatate de a asigura plata acestor drepturi. De asemenea, arata ca nu se poate vorbi despre o încalcare a principiului egalitatii în drepturi, neputându-se pune un semn de egalitate între situatia cetatenilor si cea a caselor de asigurari de sanatate.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 27 martie 2013, pronuntata în Dosarul nr. 7.463/325/2012*, Judecatoria Timisoara - Sectia a II-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate.

Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala "Vigna" - S.R.L. din Timisoara cu prilejul solutionarii unei actiuni civile având ca obiect pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esenta, ca în mod neconstitutional legiuitorul a reglementat dreptul contribuabilului de a putea cere plata indemnizatiilor achitate salariatilor într-un termen de doar 90 de zile, asa cum prevede art. 37 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, în conditiile în care casele de sanatate au posibilitatea de a recupera sumele platite necuvenit cu titlu de indemnizatii de la beneficiari într-un termen de 3 ani de la acordarea acestora, dupa cum dispune art. 42 din acelasi act normativ. Astfel, contribuabilul este discriminat, acesta nemaiputând sa îsi mai recupereze aceste sume daca nu a depus în termenul legal o astfel de cerere. O solutie justa, echitabila si onesta ar fi ca si contribuabilul sa aiba aceleasi drepturi ca si casa de asigurari de sanatate, respectiv ca banii sa poata fi restituiti oricând în termenul de 3 ani.

Judecatoria Timisoara - Sectia a II-a civila apreciaza ca dispozitiile de lege criticate nu contravin textelor din Constitutie invocate.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul, constatând ca, în realitate, critica de neconstitutionalitate vizeaza dispozitiile art. 40 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, iar nu pe cele ale art. 37 din acelasi act normativ, arata ca exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiata. În acest sens, invoca cele retinute de Curtea Constitutionala prin deciziile nr. 16/2013, nr. 705/2007 si nr. 1.220/2009.

Avocatul Poporului, precizând, de asemenea, ca exceptia de neconstitutionalitate vizeaza art. 40 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, considera ca textul de lege criticat este constitutional. Astfel, arata ca reglementarea de catre legiuitor, în limitele competentei ce i-a fost conferita prin Constitutie, a conditiilor de exercitare a unui drept material, prin instituirea termenului de 90 de zile, reprezinta o protectie a asiguratilor fata de o eventuala incapacitate de plata a Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate. Se urmareste, asadar, responsabilizarea beneficiarilor prin instituirea obligatiei de a depune într-un termen considerat oportun documentele justificative la casele de asigurari de sanatate în vederea efectuarii platii indemnizatiilor, de regula în acelasi an calendaristic si, deci, în acelasi buget al fondului, realizându-se astfel o protectie a beneficiarilor de indemnizatii, dar si a fondului. În plus, dispozitiile legale criticate se aplica uniform tuturor contribuabililor ce se afla în situatia stabilita de ipoteza normei, fara sa instituie discriminari sau privilegii pe criterii arbitrare. Mai mult, dispozitiile legale criticate nu contin în cuprinsul lor nicio reglementare care sa împiedice într-un fel sau altul exercitarea neîngradita a accesului liber la justitie si a tuturor garantiilor procesuale ce conditioneaza într-un stat democratic procesul echitabil. În ceea ce priveste prevederile art. 124 alin. (2) din Constitutie, arata ca acestea nu au incidenta în cauza.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 37 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 29 noiembrie 2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 399/2006, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 6 noiembrie 2006, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii potrivit carora "Cuantumul indemnizatiilor acordate pe o perioada mai mare de 90 de zile se poate indexa, în conditiile stabilite prin hotarâre a Guvernului".

Din analiza criticii de neconstitutionalitate rezulta ca, în realitate, exceptia de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 40 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, asa cum au fost modificate prin art. I pct. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2010 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 26 aprilie 2010. Aceste dispozitii de lege au urmatoarea redactare: "Indemnizatiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept sa le solicite."

Prin urmare, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asupra caruia urmeaza sa se pronunte Curtea Constitutionala, îl constituie dispozitiile art. 40 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005.

Autorul exceptiei considera ca acest text de lege este contrar urmatoarelor prevederi din Constitutie: art. 1 alin. (5) referitor la obligatia respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetateni, art. 16 alin. (1) si (2) referitor la egalitatea în drepturi a cetatenilor, art. 21 alin. (1) si (3) referitor la dreptul la un proces echitabil si art. 124 alin. (2) potrivit caruia justitia este unica si impartiala.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, în principal, autorul exceptiei de neconstitutionalitate critica diferenta de tratament juridic instituita de lege între beneficiarii indemnizatiilor acordate în temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 si cei care platesc aceste indemnizatii. În acest sens, arata ca, în vreme ce beneficiarii acestor indemnizatii pot solicita acordarea acestora doar într-un termen de 90 de zile de la nasterea dreptului, cei care au platit aceste sume le pot recupera de la cei care le-au încasat necuvenit într-un termen de 3 ani, dupa cum prevede art. 42 din acelasi act normativ.

Asa cum a statuat în mod constant Curtea Constitutionala în jurisprudenta sa, "principiul egalitatii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, în functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite". Instanta de contencios constitutional a precizat, însa, ca "un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice rational, în respectul principiului egalitatii cetatenilor în fata legii si a autoritatilor publice". În acest sens este Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat, de asemenea, ca nu orice diferenta de tratament semnifica, în mod automat, încalcarea dispozitiilor art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitoare la interzicerea discriminarii. Astfel, pentru ca o asemenea încalcare sa se produca, "trebuie stabilit ca persoane plasate în situatii analoage sau comparabile, în materie, beneficiaza de un tratament preferential si ca aceasta distinctie nu-si gaseste nicio justificare obiectiva sau rezonabila". Aceasta justificare presupune existenta unui "scop legitim" si a unui "raport de proportionalitate rezonabil între scopul urmarit si mijloacele utilizate pentru utilizarea lui". În acest sens pot fi amintite Hotarârea din 18 februarie 1991, pronuntata în Cauza Fredin contra Suediei, Hotarârea din 23 iunie 1993, pronuntata în Cauza Hoffman contra Austriei, Hotarârea din 28 septembrie 1995, pronuntata în Cauza Spadea si Scalabrino contra Italiei ori Hotarârea din 23 iulie 1968, pronuntata în Cauza Affaire liguistique belge contra Belgiei.

Având în vedere aceste criterii, Curtea constata ca dispozitiile art. 40 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 instituie, într-adevar, termene diferite de dobândire, respectiv de recuperare a sumelor reprezentând indemnizatiile acordate în temeiul acestui act normativ.

Situatiile si categoriile de persoane comparate de autorul exceptiei se afla, însa, numai în mod aparent în situatii analoage ori comparabile. Astfel, desi atât art. 40 alin. (1), cât si art. 42 din Ordonanta de urgenta a Guvernului se refera la sume acordate cu titlu de indemnizatii de asigurari sociale de sanatate aferente concediilor medicale, situatiile avute în vedere de legiuitor sunt evident diferite. În timp ce textul de lege supus analizei de constitutionalitate stabileste una dintre conditiile obtinerii dreptului la indemnizatia acordata în temeiul ordonantei amintite, respectiv termenul în care beneficiarul poate solicita acordarea acestei indemnizatii, art. 42 se refera la dreptul celor care au platit aceste sume de a le recupera de la cei care le-au încasat necuvenit.

Diferenta de situatie este determinata în primul rând de efectele urmarite de legiuitor prin instituirea celor doua termene.

Astfel, prin instituirea unui termen de 90 de zile, în ipoteza textului de lege criticat, legiuitorul a urmarit sa asigure o corelare între veniturile încasate la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate prin contributia asiguratilor si platile din acest fond catre aceiasi asigurati, pentru a evita situatiile când, din cauza decalajului mare dintre data nasterii dreptului la indemnizatie si data solicitarii acestuia, s-ar putea ajunge la un dezechilibru între veniturile fondului si cuantumul drepturilor decontate.

În acest sens, trebuie amintit ca art. 40 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 a prevazut, înainte de modificarea sa prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2010, ca "Indemnizatiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescriptie de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept sa le solicite". Modificarea acestui termen în sensul diminuarii sale a reprezentat una dintre masurile prin care, pe calea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/2010, legiuitorul si-a propus sa implementeze un mecanism menit sa protejeze asiguratii de o eventuala incapacitate de plata de catre Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate a drepturilor decontate din acest fond, masuri impuse, asa cum se arata în preambulul acestei ordonante, de "presiunile financiare exercitate asupra Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, determinate de cresterea cheltuielilor si a numarului beneficiarilor de indemnizatii de asigurari sociale de sanatate, nedublata însa de o crestere proportionala a veniturilor realizate din sumele reprezentând contributie pentru concedii si indemnizatii", precum si de "insuficienta sumelor alocate în cadrul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, asupra caruia în ultimii ani s-a exercitat o presiune din ce în ce mai crescuta a sumelor decontate beneficiarilor de indemnizatii de asigurari sociale de sanatate".

Pe de alta parte, recuperarea sumelor de bani acordate în mod necuvenit din Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate nu urmareste satisfacerea unui drept individual, asa cum este dreptul de a beneficia de indemnizatiile acordate în temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, ci protejarea unui interes public care consta în asigurarea si protejarea fondurilor publice din care se deconteaza aceste indemnizatii, situatie evident diferita de cea avuta în vedere de textul de lege supus analizei de constitutionalitate. Mai mult, contextul avut în vedere la data intrarii în vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/2010, amintit mai sus, impunea pastrarea termenului de 3 ani prevazut de art. 42 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005.

În ceea ce priveste diferenta de regim juridic pe care legiuitorul o instituie între drepturile de creanta ale institutiilor publice si drepturile de creanta ale celorlalte persoane, Curtea apreciaza ca sunt relevante considerentele Deciziei nr. 705 din 11 septembrie 2007, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, în care a retinut, în esenta, ca institutiile publice care asigura colectarea contributiilor catre Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate urmaresc asigurarea unui interes general, respectiv îndeplinirea obligatiei statului de a ocroti sanatatea publica, ceea ce justifica de asemenea protectia deosebita acordata drepturilor de creanta ale acestor institutii.

De altfel, în jurisprudenta sa, Curtea, prin Decizia nr. 10 din 17 ianuarie 2013, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 25 februarie 2013, a retinut ca "principiul egalitatii în drepturi prevazut de Constitutie pentru cetateni nu poate ca, prin extensie, sa primeasca semnificatia unei egalitati între cetateni si autoritatile publice. Asa fiind, nu se poate vorbi despre încalcarea principiului egalitatii decât atunci când se aplica un tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila, or, Curtea observa ca, în ipoteza prevazuta de textul de lege criticat, persoanele juridice, ca subiecte colective de drept, se afla evident într-o situatie diferita".

Mutatis mutandis, Curtea apreciaza ca cele retinute prin Decizia nr. 10/2013 sunt aplicabile si în cauza de fata, prevalente fiind efectele si interesele diferite urmarite prin cele doua texte de lege distincte, respectiv art. 40 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, pe de o parte, si art. 42 alin. (1) din acelasi act normativ, pe de alta parte.

Asa fiind, Curtea apreciaza ca nu pot fi retinute criticile de neconstitutionalitate aduse art. 40 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 vizând instituirea unui tratament juridic discriminator.

Cât priveste pretinsa neconformitate dintre textul de lege criticat si art. 21 alin. (1) si (3) si art. 124 alin. (2) din Constitutie, Curtea constata ca autorul exceptiei nu a aratat în ce fel se aduce atingere acestor prevederi constitutionale.

Asa fiind, instanta de contencios constitutional nu poate sa constate decât ca art. 40 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 nu contine nicio reglementare de natura a împiedica dreptul de acces liber la justitie al persoanelor interesate ori de a afecta drepturile si garantiile de care acestea trebuie sa se bucure în cadrul unui proces echitabil.

De asemenea, Curtea constata ca, din prisma criticilor de neconstitutionalitate formulate, nu rezulta ca dispozitiile art. 40 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 ar contraveni suprematiei Constitutiei, prevederilor acesteia ori vreunei alte legi, astfel ca nu poate retine încalcarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constitutie.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE :

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Societatea Comerciala "Vigna" - S.R.L. din Timisoara în Dosarul nr. 7.463/325/2012* al Judecatoriei Timisoara - Sectia a II-a civila si constata ca dispozitiile art. 40 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate sunt constitutionale în raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Judecatoriei Timisoara - Sectia a II-a civila care a sesizat Curtea Constitutionala si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronuntata în sedinta din data de 25 iunie 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf