Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 321 din 25 iunie 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori

Augustin Zegrean - presedinte

Valer Dorneanu - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Daniel Marius Morar - judecator

Iulia Antoanella Motoc - judecator

Mona-Maria Pivniceru - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionisti si consumatori, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Volksbank România" - S.A. în Dosarul nr. 36.231/300/2011 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civila. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 28D/2013.

La apelul nominal raspunde, pentru autoarea exceptiei, avocatul Mihai Kehaiyan, cu delegatie depusa la dosar, lipsa fiind cealalta parte, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul avocatului prezent, care solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens, sustine ca dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece consumatorul, personal, poate constata caracterul abuziv al unor clauze din contract, ajungându-se, astfel, la o încalcare a drepturilor si obligatiilor asumate prin contract.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate. Considera ca masura dispusa de textul de lege criticat apare ca o sanctiune aplicabila profesionistilor care profita de consumatorii aflati într-o situatie inferioara. În sustinerea concluziilor, invoca considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 11 din 17 ianuarie 2013.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

 

Prin Sentinta civila din 26 noiembrie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 36.231/300/2011, Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionisti si consumatori, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Volksbank România" - S.A. cu ocazia solutionarii unei cauze având ca obiect "anulare act clauze abuzive, pretentii".

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia arata ca dispozitiile criticate confera doar consumatorului, deci unei singure parti a contractului sinalagmatic, posibilitatea constatarii caracterului abuziv al contractului. Astfel, ca urmare a acestei dispozitii legale, banca, desi figureaza ca parte în conventia de credit, nu va putea modifica sub niciun aspect clauzele contractuale, mai mult decât atât va trebui sa le accepte pe cele impuse de consumator, fara a avea posibilitatea rezilierii contractului.

De asemenea, un alt aspect care determina neconstitutionalitatea textului este reprezentat de limita intereselor consumatorului, textul de lege permitând consumatorului sa stabileasca când interesele sale sunt încalcate. Apreciaza ca, daca o clauza contractuala afecteaza interesul consumatorului, aceasta nu trebuie eliminata din contract, ci ar trebui modificata în asa fel încât sa nu afecteze interesele consumatorului, ramânând în competenta judecatorului sa aprecieze limita intereselor consumatorului.

Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civila apreciaza ca textul de lege criticat nu îngradeste în niciun mod libertatea contractuala, întrucât situatia ipoteza care a determinat incidenta prevederilor art. 6 din Legea nr. 193/2000 este aceea a inserarii de catre o parte contractanta a unei clauze, definita ca fiind abuziva potrivit acestui act normativ. Acest text de lege consacra efectele specifice de sanctionare a unei clauze abuzive cuprinse în cadrul unei conventii, nefiind în niciun fel îngradita sau limitata libertatea contractuala, fiind pe deplin legal si constitutional ca acestea sa se produca în limitele cadrului determinat de textul de lege mentionat anterior. Astfel, modificarea acordului de vointa initial se realizeaza ca urmare a nerespectarii de catre o parte contractanta a dispozitiilor legale referitoare la interdictia de a insera clauze abuzive, consumatorul fiind acela care, în acord cu interesele sale, îsi poate manifesta acordul dupa eliminarea clauzelor abuzive. Sustinerea potrivit careia eliminarea respectivei clauze înlatura libertatea contractuala nu poate fi acceptata în contextul în care interventia în raportul initial contractual a fost realizata pentru a sanctiona conduita abuziva a unei parti contractante (alta decât consumatorul), aceasta având obligatia de a suporta consecintele prevazute de lege ca urmare a conduitei sale ilicite de utilizare a clauzelor abuzive în contractul realizat de aceasta.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 6 din Legea nr. 193/2000 sunt constitutionale. Prevederile supuse controlului de constitutionalitate sanctioneaza clauzele abuzive cuprinse în contract, care creeaza, în detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor. Motivele invocate de autoarea exceptiei de neconstitutionalitate nu reprezinta critici veritabile de neconstitutionalitate, ci evidentiaza probleme legate de modul de aplicare a normelor legale criticate. Principalele argumente aduse se refera la lipsa reglementarii de catre legiuitor a posibilitatii de modificare de catre unitatea bancara a clauzelor contractuale constatate abuzive, or, clarificarea acestor aspecte nu tine de competenta instantei de contencios constitutional. În plus, apreciaza ca o astfel de reglementare ar crea un beneficiu unitatii bancare, care detine deja un control asupra clauzelor ce pot fi inserate în contract, fiind normala sanctionarea utilizarii unor contracte de adeziune care contin clauze abuzive, prin rezilierea acestora.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autoarei exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 6 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionisti si consumatori, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2012, cu urmatorul continut: "Clauzele abuzive cuprinse în contract si constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai daca dupa eliminarea acestora mai poate continua."

În sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autorul exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitor la obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca prin Decizia nr. 11 din 17 ianuarie 2013, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 25 februarie 2013, raspunzând unor critici identice, a statuat ca dispozitiile referitoare la clauzele abuzive cuprinse în contracte reprezinta optiunea legiuitorului, care a adoptat aceste masuri ca urmare a constatarii faptului ca foarte multe dintre contractele încheiate între profesionisti si consumatori sunt contracte de adeziune, în care consumatorii nu au, în realitate, decât posibilitatea de a accepta sau nu semnarea unui contract (din cauze care tin, în general, de pozitia pe piata a respectivilor profesionisti), fara o negociere a clauzelor contractuale care sunt impuse de catre profesionisti.

Legea nr. 193/2000 contine în anexa sa si o lista a clauzelor considerate ca fiind abuzive. Asadar, profesionistii au la dispozitie un instrument legal care le ofera posibilitatea sa îsi adapteze în timp util conduita în cazul în care furnizeaza bunuri si servicii consumatorilor.

Art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie prevede ca statul trebuie sa asigure libertatea comertului, însa acest drept se realizeaza într-un cadru normativ adecvat care sa reglementeze exercitarea activitatilor specifice în conditii care sa asigure functionarea unei economii de piata viabile în care consumatorii sa fie protejati în fata unor abuzuri ale operatorilor economici aflati, din diferite motive, pe pozitii de forta.

Masurile dispuse prin dispozitiile referitoare la clauzele abuzive cuprinse în contracte reprezinta atât o sanctiune la adresa acelor profesionisti care înteleg sa profite de situatia unor consumatori aflati, de multe ori, pe pozitii de inegalitate fata de acestia, cât si o masura de protectie a debitorilor (în ipoteza din dosarul de fata) care, altfel, ar fi pusi în situatia de a suporta o sarcina disproportionata. Aceste prevederi stabilesc cadrul legal în care acesti profesionisti îsi pot desfasura activitatea, având drept scop restabilirea unui just echilibru între interesele profesionistilor care furnizeaza bunuri si servicii si cele ale consumatorilor.

Având în vedere ca nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia deciziei mentionate îsi pastreaza valabilitatea si în cauza de fata.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Societatea Comerciala "Volksbank România" - S.A. în Dosarul nr. 36.231/300/2011 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civila si constata ca dispozitiile art. 6 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionisti si consumatori sunt constitutionale în raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civila si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronuntata în sedinta din data de 25 iunie 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf