Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 320 din 19 iunie 2013

Referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2012 privind desemnarea Ministerului Sanatatii ca unitate de achizitii publice centralizata

Cu Adresa nr. 51/2.941 din 21 mai 2013, Secretarul general al Camerei Deputatilor a trimis Curtii Constitutionale, în temeiul dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie si art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea referitoare la neconstitutionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2012 privind desemnarea Ministerului Sanatatii ca unitate de achizitii publice centralizata, formulata de 80 de deputati apartinând grupurilor parlamentare ale Uniunii Democrate Maghiare din România, Partidului Democrat Liberal si Partidului Poporului - Dan Diaconescu.

La sesizare s-a anexat lista cuprinzând semnaturile celor 80 de deputati, autori ai sesizarii de neconstitutionalitate. Potrivit acestei liste, autorii sesizarii de neconstitutionalitate sunt urmatorii: Antal Istvan, Bonis Istvan, Borbely Laszlo, Cseke Attila-Zoltan, Erdei-Doloczki Istvan, Kelemen Atilla-Bela-Laszlo, Kelemen Hunor, Kerekes Karoly, Kereskenyi Gabor, Korodi Attila, Marko Attila-Gabor, Marton Arpad-Francisc, Mate Andras-Levente, Moldovan Iosif, Molnar Zsolt, Seres Denes, Szabo Odon; Mircea-Nicu Toader, Gheorghe Udriste, Romeo Radulescu, Vasile Gudu, Camelia-Margareta Bogdanici, Cristian-Constantin Roman, Sanda-Maria Ardeleanu, Danut Culetu, Sergiu-Constantin Vizitiu, Mircea Lubanovici, Petru Movila, Adrian Gurzau, Cornel-Mircea Samartinean, Theodor Paleologu, Florin Aurelian Popescu, Alin-Augustin-Florin Popoviciu, Alexandru Nazare, Stefan-Bucur Stoica, Costica Canacheu, Roberta-Alma Anastase, Constantin Dascalu, Mircea Man, Gheorghe Ialomitianu, Gabriel Andronache, Clement Negrut, Florian-Daniel Geanta, Valeria-Diana Schelean, Maria-Andreea Paul, George Ionescu, Liviu Laza-Matiuta, Cezar-Florin Preda, Ioan Balan, Iulian Vladu, Raluca Turcan, Tinel Gheorghe, Dan-Cristian Popescu, Mihaela Stoica, Dragos-Ionel Gunia, Catalin-Florin Teodorescu, Mircia Muntean, Elena-Gabriela Udrea; Catalin-Daniel Fenechiu, Tudor Ciuhodaru, Liviu Codîrla, Ovidiu-Ioan Dumitru, Ioana-Jenica Dumitru, Monica-Maria Iacob-Ridzi, Andrei-Razvan Condurateanu, Neagu Murgu, Constantin Moisii, Cornel-George Comsa, Ion Melinte, Miron Alexandru Smarandache, Marioara Nistor, Liliana Ciobanu, Niculina Mocioi, Valentin Blanariu, Stefan-Petru Dalca, Eugen Chebac, Mario-Ernest Caloianu, Liliana Minca, Adrian-Nicolae Diaconu, Vasile-Daniel Oajdea.

La sesizare a fost anexata, în copie, Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2012 privind desemnarea Ministerului Sanatatii ca unitate de achizitii publice centralizata.

Sesizarea a fost înregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 1.957 din 21 mai 2013 si formeaza obiectul Dosarului nr. 343A/2013.

Prin aceasta sesizare, autorii acesteia solicita Curtii sa se pronunte asupra constitutionalitatii Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2012 privind desemnarea Ministerului Sanatatii ca unitate de achizitii publice centralizata, sustinând ca aceasta este neconforma cu prevederile constitutionale ale art. 34 alin. (1) si (2), art. 44 alin. (1) si (4), art. 73 alin. (1), art. 120 alin. (1), art. 121, art. 122, art. 138 alin. (4) si (5) si art. 139 alin. (3), aducând, în acest sens, în esenta, urmatoarele argumente:

1. Legea supusa controlului de constitutionalitate contravine prevederilor constitutionale ale art. 138 alin. (5) si art. 139 alin. (3), deoarece "cuprinde o lipsa a sursei de finantare la nivelul Ministerului Sanatatii." Astfel, autorii sesizarii apreciaza ca, "în realitate, Ministerul Sanatatii nici nu are cum sa posede o asemenea sursa, atât timp cât sumele de platit, prin care se acopera cheltuielile cu produsele care fac obiectul acordului-cadru, nici nu au cum sa fie la îndemâna acestui minister, pentru ca ele sunt prevazute în mare parte în bugetul asigurarilor sociale care este administrat de Casa Nationala de Sanatate si nu de Ministerul Sanatatii. [...] Pentru ca aceste sume sa poata fi utilizate de Ministerul Sanatatii ar fi trebuit modificat bugetul de stat, dar acest fapt este în contradictie cu prevederile art. 139 alin. (3) din Constitutie [...]."

Cu privire la aceste aspecte, autorii sesizarii invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.092 din 15 octombrie 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 20 octombrie 2008, conform careia "lipsa sursei de finantare, la care se refera art. 138 alin. (5) din Constitutie, este un aspect distinct fata de lipsa fondurilor pentru sustinerea finantarii din punct de vedere bugetar."

2. În legatura cu înfrângerea prevederilor constitutionale ale art. 120 alin. (1), art. 121 si art. 122, autorii sesizarii considera ca nu este permis niciunei autoritati publice, fie ea si legislativa, sa aduca atingere celor doua principii constitutionale consacrate pentru functionarea si organizarea autoritatilor administratiei publice locale: principiul descentralizarii si principiul autonomiei locale. În acest sens, "pe cale de consecinta, nu este permisa nicio imixtiune în procedura de achizitie a unor bunuri din fonduri ale comunitatilor locale de catre o autoritate centrala, fie ea si Ministerul Sanatatii." O asemenea reglementare este "comparabila cu o nationalizare a resurselor financiare ale comunitatilor locale, care trebuie gestionate exclusiv de catre alesii acestor comunitati, si anume, consiliile locale si judetene, ceea ce reprezinta o încalcare si a art. 44 alin. (4) din Constitutie."

Pe de alta parte, autorii criticii sustin ca "prevederile art. 2 alin. (4) ale legii contestate introduc o forma discriminatorie de abordare prin faptul ca în cazul ministerelor sau în cel al institutiilor publice cu retea sanitara proprie, pentru unitatile sanitare publice cu paturi din subordinea acestora, acestea vor putea fi incluse în sistemul centralizat de achizitii publice, doar la solicitarea lor, în timp ce în cazul unitatilor sanitare publice, cu paturi din reteaua autoritatilor administratiei publice locale, nu avem de-a face cu o posibilitate, ci cu o impunere obligatorie."

3. În ceea ce priveste încalcarea prevederilor constitutionale ale art. 44 alin. (4) si art. 138 alin. (4), autorii sesizarii considera ca prin dispozitiile legii criticate, conform carora prevederile ordonantei de urgenta "se aplica si achizitiilor publice a caror sursa de finantare este asigurata într-o proportie de minimum 10% din fondurile Ministerului Sanatatii", se introduce posibilitatea cheltuirii fondurilor publice de catre o autoritate, propusa a fi centrala, Ministerul Sanatatii, alta decât cea care are aceasta responsabilitate constitutionala si legala.

În continuare, arata ca bugetele spitalelor fac parte din bugetul general al unitatilor administrativ-teritoriale, fiind supuse Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale. În aceste conditii, "sumele alocate si prevazute în bugetul local nu pot fi executate si folosite de o alta entitate juridica, decât aceea care le-a prevazut în bugetul propriu. Altfel, ar însemna sa avem de-a face cu o nationalizare a sumelor prevazute în bugetul acestor spitale si a unitatilor administrativ-teritoriale, nationalizare contrara prevederilor art. 44 alin. (4) din Constitutie."

Ca urmare, autorii sesizarii sustin ca "Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2012 este neconstitutionala pentru ca atribuie unei alte entitati juridice, adica Ministerul Sanatatii, dreptul si raspunderea unor fonduri care nu apartin majoritar acestei entitati, ci autoritatilor administratiei publice locale."

4. Cât priveste încalcarea prevederilor constitutionale ale art. 34 si art. 44 alin. (1), autorii criticii sustin ca "Ministerul Sanatatii nu detine fondurile necesare achitarii achizitiilor publice realizate centralizat, pentru ca aceste fonduri sunt si ramân la dispozitia altor entitati care au nevoie de acele achizitii publice. Ca urmare, Ministerul Sanatatii nu poate asigura finantarea achizitiilor publice efectuate centralizat, pentru ca nu are asigurate aceste fonduri la data declansarii procedurii de achizitii publice." Considera ca prin modalitatea de realizare a finantarii si de achitare a achizitiilor publice este încalcat dreptul de proprietate al entitatilor care detin fondurile necesare si care sunt beneficiarele acelor achizitii publice, în sensul ca entitatea în cauza nu va mai putea sa utilizeze, conform destinatiilor stabilite si aprobate prin lege, fondurile detinute potrivit legii.

De asemenea, autorii sesizarii sustin ca prin adoptarea textului de lege criticat este înfrânt art. 34 alin. (1) si (2) din Constitutie, deoarece "nu este posibil ca statul sa îsi poata îndeplini obligatia de asigurare a sanatatii publice prin imposibilitatea realizarii unor achizitii centralizate corespunzatoare pentru entitatile care au nevoie de ele."

5. În sfârsit, autorii criticii sustin ca legea criticata, adoptata cu respectarea prevederilor constitutionale ale art. 76 alin. (2), contravine art. 73 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia "Parlamentul adopta legi constitutionale, legi organice si legi ordinare", prin aceea ca modifica sau completeaza cel putin doua legi organice, Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale si Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii. Considera ca prin reglementarea criticata "se modifica sistemul de achizitii publice de la nivelul unitatilor sanitare cu paturi si a autoritatilor administratiei publice locale, instituindu-se o alta modalitate de desfasurare a achizitiilor decât cea prevazuta în cele doua legi organice mentionate."

În conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a transmite punctele lor de vedere asupra sesizarii de neconstitutionalitate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, comunicat cu nr. 5/3318/2013 si înregistrat la Curtea Constitutionala sub nr. 2.184 din 12 iunie 2013, considera ca sesizarea este neîntemeiata.

1. Astfel, cu privire la înfrângerea prevederilor constitutionale ale art. 138 alin. (5) si art. 139 alin. (3), facând referire la deciziile Curtii Constitutionale nr. 1.092/2008 si nr. 515/2004, considera ca "prin textul din ordonanta nu se prevede ca efectuarea achizitiei de medicamente s-ar face în lipsa unor surse de finantare, ci se prevede doar faptul ca pentru atribuirea contractului-cadru nu este necesara dovedirea existentei sumelor de bani pentru efectuarea platilor. Acest lucru nu echivaleaza cu lipsa prevederii sursei de finantare pentru efectuarea unor cheltuieli bugetare."

2. În ceea ce priveste încalcarea prevederilor constitutionale ale art. 120 alin. (1), art. 121 si art. 122, Guvernul apreciaza ca cele statuate în jurisprudenta Curtii, concretizata prin deciziile nr. 136/2001, nr. 154/2004 si 618/2012, sunt valabile si în cauza de fata, "textul introdus prin lege la art. 2 alin. (2^1) din ordonanta de urgenta prevazând ca, daca un procent de minim 10% se asigura din fondurile Ministerului Sanatatii privind achizitiile publice, atunci sunt aplicabile dispozitiile referitoare la achizitia centralizata de medicamente. În consecinta, autoritatile administratiei publice locale îsi desfasoara activitatea în limitele si în conditiile acestei legi, neputându-se sustrage supravegherii autoritatilor centrale, însa aceasta supraveghere se realizeaza în conditiile prevazute de legea de aprobare a ordonantei de urgenta a Guvernului."

3. Referitor la înfrângerea prevederilor constitutionale ale art. 34 si art. 44 alin. (1), Guvernul considera ca aceasta critica excedeaza controlului Curtii Constitutionale, deoarece "autorii sesizarii invoca aspecte de oportunitate ce privesc modul de realizare a evidentei necesarului de medicamente." Totodata, apreciaza ca masura achizitionarii de medicamente în sistem centralizat nu contravine normelor constitutionale mentionate, "ci, din contra, intra în continutul acestor drepturi, care instituie pentru stat obligatia de a lua masuri pozitive pentru protectia sanatatii publice." Considera "ca nu este încalcat nici dreptul de dispozitie al spitalelor, ca si componenta a dreptului de proprietate, acestea putând dispune cum doresc de sumele destinate pentru achizitionarea de medicamente."

4. Cât priveste înfrângerea art. 73 alin. (1) din Constitutie, Guvernul apreciaza ca acesta nu este incident în cauza.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra sesizarii de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstitutionalitate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile legii criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie si ale art. 1, art. 10, art. 15, art. 16 si art. 18 din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate formulata de cei 80 de deputati.

Obiectul controlului de constitutionalitate îl constituie dispozitiile Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2012 privind desemnarea Ministerului Sanatatii ca unitate de achizitii publice centralizata, dispozitii care au urmatorul cuprins:

"Articol unic. - Se aproba Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2012 privind desemnarea Ministerului Sanatatii ca unitate de achizitii publice centralizata, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 26 noiembrie 2012, cu urmatoarea completare:

- La articolul 2, dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu urmatorul cuprins:

"(2^1) Prevederile prezentei ordonante de urgenta se aplica si achizitiilor a caror sursa de finantare este asigurata într-o proportie de minim 10% din fondurile Ministerului Sanatatii.""

În opinia autorilor sesizarii, dispozitiile legii criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2), art. 34 alin. (1) si (2), art. 44 alin. (1) si (4), art. 73 alin. (1), art. 120 alin. (1), art. 121, art. 122, art. 138 alin. (4) si (5) si art. 139 alin. (3), prevederi al caror cuprins este urmatorul:

- Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 34 alin. (1) si (2): "(1) Dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat.

(2) Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice.";

- Art. 44 alin. (1) si (4): "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. [...]

(4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte masuri de trecere silita în proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.";

- Art. 73 alin. (1): "Parlamentul adopta legi constitutionale, legi organice si legi ordinare.";

- Art. 120 alin. (1): "Administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se întemeiaza pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice.";

- Art. 121: "(1) Autoritatile administratiei publice, prin care se realizeaza autonomia locala în comune si în orase, sunt consiliile locale alese si primarii alesi, în conditiile legii.

(2) Consiliile locale si primarii functioneaza, în conditiile legii, ca autoritati administrative autonome si rezolva treburile publice din comune si orase.

(3) Autoritatile prevazute la alineatul (1) se pot constitui si în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.";

- Art. 122: "(1) Consiliul judetean este autoritatea administratiei publice pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale si orasenesti, în vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean.

(2) Consiliul judetean este ales si functioneaza în conditiile legii.";

- Art. 138 alin. (4) si (5): "(4) Bugetele locale se elaboreaza, se aproba si se executa în conditiile legii.

(5) Nicio cheltuiala bugetara nu poate fi aprobata fara stabilirea sursei de finantare.";

- Art. 139 alin. (3): "Sumele reprezentând contributiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în conditiile legii, numai potrivit destinatiei acestora."

Procedând la analizarea sustinerilor autorilor prezentei sesizari, Curtea retine ca, prin continutul sau normativ, legea supusa controlului de constitutionalitate se încadreaza în categoria legilor ordinare, având ca obiect de reglementare completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2012 privind desemnarea Ministerului Sanatatii ca unitate de achizitii publice centralizata, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 26 noiembrie 2012.

În temeiul acestei ordonante de urgenta, Ministerul Sanatatii, ca unitate de achizitii publice centralizata, "încheie acorduri-cadru în numele si pentru unitatile sanitare publice din reteaua Ministerului Sanatatii si reteaua autoritatilor administratiei publice locale."

Curtea observa ca, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din ordonanta de urgenta, aceasta "nu se aplica achizitiilor a caror sursa de finantare este asigurata din fonduri alocate de autoritatile administratiei publice locale, donatii, sponsorizari si fonduri din proiecte cu finantare rambursabila si nerambursabila".

1. Trecând la examinarea criticilor, Curtea retine ca, prin sesizare, se solicita, în principal, sa se constate ca legea supusa controlului de constitutionalitate contravine prevederilor constitutionale ale art. 138 alin. (5) si art. 139 alin. (3), deoarece "cuprinde o lipsa a sursei de finantare la nivelul Ministerului Sanatatii."

Cu privire la acest aspect, autorii sesizarii invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.092 din 15 octombrie 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 20 octombrie 2008, conform careia "lipsa sursei de finantare, la care se refera art. 138 alin. (5) din Constitutie, este un aspect distinct fata de lipsa fondurilor pentru sustinerea finantarii din punct de vedere bugetar."

Din analiza motivarii sesizarii rezulta ca, în realitate, autorii acesteia critica dispozitiile art. 3 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2012, aprobata prin lege, dispozitii conform carora "Atribuirea acordurilor-cadru de catre unitatea de achizitii publice centralizata nu necesita dovedirea existentei sumelor necesare efectuarii platilor".

Întrucât si de aceasta data Curtea retine jurisprudenta sa constanta, potrivit careia starea de neconstitutionalitate a unei ordonante nu poate fi eliminata prin legea de aprobare, urmeaza sa fie analizate aceste dispozitii.

În legatura cu aceasta critica, Curtea constata ca, potrivit jurisprudentei sale, concretizata, spre exemplu, prin Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002, "neindicarea surselor de acoperire a cheltuielilor bugetare stabilite printr-o lege, în chiar textele acelei legi, nu reprezinta nemijlocit un motiv de neconstitutionalitate, deoarece în textul Constitutiei se vorbeste numai despre stabilirea sursei de finantare înainte de aprobarea cheltuielii, iar nu despre obligativitatea indicarii în lege a sursei respective."

Tot cu referire la obligativitatea stabilirii sursei de finantare, prin Decizia nr. 1.092 din 15 octombrie 2008, invocata de chiar autorii sesizarii în motivarea criticii de neconstitutionalitate, Curtea a stabilit ca "acesta constituie un aspect distinct fata de cel al lipsei fondurilor pentru sustinerea finantarii din punct de vedere bugetar. Astfel, prin Decizia nr. 47/1993, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 28 septembrie 1993, Curtea Constitutionala a retinut ca stabilirea sursei de finantare si insuficienta resurselor financiare din sursa astfel stabilita sunt doua aspecte diferite: primul aspect este legat de imperativele art. 138 alin. (5) din Constitutie, iar al doilea nu are caracter constitutional, fiind o problema exclusiv de oportunitate politica, ce priveste, în esenta, relatiile dintre Parlament si Guvern.

Mai mult, daca s-ar retine ca lipsa precizarii exprese a sursei de finantare presupune, implicit, inexistenta sursei de finantare, aceasta ar echivala cu o prezumtie fara suport constitutional, ceea ce este inadmisibil.

În jurisprudenta sa, de exemplu, Decizia nr. 515 din 24 noiembrie 2004, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.195 din 14 decembrie 2004, Curtea a statuat ca finantarea cheltuielilor bugetare se face din surse financiare alocate în buget, iar ca majorarea unor cheltuieli se finanteaza fie prin suplimentarea alocatiilor bugetare din fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului, fie prin rectificare bugetara."

Actul normativ criticat nu prevede, însa, ca Ministerul Sanatatii sa încheie si contractele de achizitii, ci numai ca acesta încheie acordul-cadru, ceea ce, evident, nu vizeaza angajarea fondurilor de catre aceasta institutie.

Prin urmare, aceasta critica de neconstitutionalitate ce vizeaza încalcarea prevederilor constitutionale ale art. 138 alin. (5) si art. 139 alin. (3) nu poate fi primita.

2. În legatura cu înfrângerea prevederilor constitutionale ale art. 44 alin. (4), art. 120 alin. (1), art. 121 si art. 122, Curtea observa ca aceasta critica este fara obiect, deoarece, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2012, aceasta nu se aplica achizitiilor a caror sursa de finantare este asigurata din fonduri alocate de autoritatile administratiei publice locale. Astfel, nu se poate retine nicio imixtiune a Ministerului Sanatatii, ca autoritate centrala, în procedura de achizitie a unor bunuri din fonduri ale comunitatilor locale si nici "nationalizarea" resurselor financiare ale comunitatilor locale, asa cum sustin autorii sesizarii.

Nationalizarea presupune trecerea unor bunuri din proprietatea unitatilor administrativ-teritoriale în proprietatea statului, ori în cazul de fata, chiar daca s-ar aplica inclusiv fondurilor comunitatilor locale, rezultatul "nationalizarii" ramâne tot în proprietatea acestor comunitati locale.

În cauza, nu poate fi vorba despre nicio forma discriminatorie de abordare" introdusa prin "prevederile art. 2 alin. (4) ale legii contestate". Curtea remarca faptul ca textul apartine ordonantei de urgenta si are urmatorul continut: "La solicitarea ministerelor sau a institutiilor publice cu retea sanitara proprie pot fi incluse în acest sistem centralizat si unitatile sanitare publice cu paturi din subordinea acestora."

Încalcarea principiului egalitatii s-ar putea pune în discutie numai daca instituirea unor astfel de masuri ar crea discriminari între cetateni, potrivit criteriilor stabilite de legiuitorul constituant. De aceea, Curtea constata ca acest principiu nu este aplicabil tezei cuprinse în norma juridica a carei neconstitutionalitate se sustine.

3. În ceea ce priveste încalcarea prevederilor constitutionale ale art. 44 alin. (4) si art. 138 alin. (4), autorii sesizarii considera ca prin dispozitiile legii criticate, conform carora prevederile ordonantei de urgenta "se aplica si achizitiilor publice a caror sursa de finantare este asigurata într-o proportie de minimum 10% din fondurile Ministerului Sanatatii", se atribuie unei alte entitati juridice, adica Ministerul Sanatatii, dreptul si raspunderea unor fonduri care nu apartin majoritar acestei entitati, ci autoritatilor administratiei publice locale.

Acest text de lege nu contine în sine nicio dispozitie care sa înfrânga principiile statuate prin normele constitutionale mentionate, fiind evident ca nu se poate retine vreo legatura între dispozitiile de lege sus-citate si prevederile constitutionale invocate.

De altfel, este de principiu admis ca atât timp cât Ministerul Sanatatii contribuie cu fonduri, chiar si în procent de 10%, este firesc sa îsi impuna reglementari care sa înlature cheltuirea ineficienta a acestora.

4. Criticile referitoare la încalcarea prevederilor constitutionale ale art. 34 si art. 44 alin. (1) sunt, de asemenea, neîntemeiate.

Asa cum prevede art. 22 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 337/2006, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 25 iulie 2006, "Guvernul are dreptul de a aproba prin hotarâre proiectarea si implementarea unui sistem centralizat la nivel national de achizitionare specializata a anumitor produse, servicii sau lucrari de la sau prin unitati de achizitii centralizate".

Legat de acest aspect, dar contrar sustinerilor autorilor sesizarii, Curtea retine faptul ca reprezentanti ai Organizatiei Mondiale a Sanatatii, care au analizat programul national de tratament al tuberculozei, în cadrul unui raport, considera ca sistemul achizitiilor centralizate va putea aduce economii importate la unele medicamente cumparate. Totodata, apreciaza ca trecerea la un nou sistem centralizat va maximiza puterea cumparatorului, concomitent cu îmbunatatirea semnificativa a transparentei si posibilitatea supravegherii unui numar mic de contracte.

În aceste conditii, prin implementarea noului sistem de achizitii publice centralizate, atât substanta, cât si scopul prevederilor constitutionale de referinta sunt pe deplin respectate.

5. În sfârsit, autorii criticii sustin ca legea criticata, adoptata cu respectarea prevederilor constitutionale ale art. 76 alin. (2), contravine art. 73 alin. (1) din Constitutie, prin aceea ca modifica sau completeaza cel putin doua legi organice, Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale si Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii. În acest sens, considera ca "se modifica sistemul de achizitii publice de la nivelul unitatilor sanitare cu paturi si a autoritatilor administratiei publice locale, instituindu-se o alta modalitate de desfasurare a achizitiilor decât cea prevazuta în cele doua legi organice mentionate".

Potrivit jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, concretizata, spre exemplu, prin Decizia nr. 53 din 18 mai 1994, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 9 noiembrie 1994, domeniile rezervate reglementarii prin lege organica sunt limitativ prevazute de Constitutie si sunt de stricta interpretare. De aceea, o lege organica, chiar daca din motive de politica legislativa cuprinde si norme de natura legii ordinare, nu poate extinde domeniile rezervate de Constitutie legii organice si asupra acestor norme. Asemenea consecinta este inadmisibila, deosebirea dintre legea organica si cea ordinara fiind exclusiv de natura constitutionala, nu legala.

Pentru argumentele expuse, Curtea constata ca Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2012 privind desemnarea Ministerului Sanatatii ca unitate de achizitii publice centralizata nu contravine prevederilor constitutionale invocate de autorii sesizarii.

 

În temeiul art. 146 lit. a) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) si al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, obiectia de neconstitutionalitate formulata de 80 de deputati si constata ca Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2012 privind desemnarea Ministerului Sanatatii ca unitate de achizitii publice centralizata este constitutionala în raport de criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Presedintelui României si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 19 iunie 2013 si la aceasta au participat: Augustin Zegrean, presedinte, Valer Dorneanu, Petre Lazaroiu, Mircea Stefan Minea, Daniel Marius Morar, Iulia Antoanella Motoc, Mona-Maria Pivniceru, Puskas Valentin Zoltan si Tudorel Toader, judecatori.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent-sef,
Doina Suliman

 

 

*

 

OPINIE SEPARATA

 

În dezacord cu solutia adoptata de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 320 din 19 iunie 2013, consideram ca obiectia de neconstitutionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2012 privind desemnarea Ministerului Sanatatii ca unitate de achizitii publice centralizata trebuia admisa în parte pentru urmatoarele motive:

Consideram ca textul introdus prin legea de aprobare a acestei ordonante de urgenta care prevede ca dispozitiile ordonantei "se aplica si achizitiilor publice a caror sursa de finantare este asigurata într-o proportie de minim 10% din fondurile Ministerului Sanatatii" aduce atingere art. 120 alin. (1) din Constitutia României în masura în care se refera la fondurile alocate de autoritatile administratiei publice locale.

Potrivit art. 120 alin. (1) din Constitutia României: "Administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se întemeiaza pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice".

Autonomia locala presupune si autonomia financiara a unitatilor administrativ-teritoriale, mai exact faptul ca taxele locale se utilizeaza potrivit legii, dar numai în conformitate si în baza deciziei organelor decizionale ale UAT-urilor, astfel cum legiuitorul a stabilit competentele legale ale acestora.

De aceea, organele centrale executive, astfel cum este Ministerul Sanatatii, nu pot decide asupra oportunitatii modalitatii de cheltuire a fondurilor din bugetele UAT-urilor.

În cuprinsul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2012, la art. 2 alin. (3) se reglementeaza faptul ca "Prevederile prezentei ordonante de urgenta nu se aplica achizitiilor a caror sursa de finantare este asigurata din fonduri alocate de autoritatile administratiei publice locale, donatii, sponsorizari si fonduri din proiecte cu finantare rambursabila si nerambursabila". Acest text era de natura sa asigure pe deplin autonomia locala, stiut fiind faptul ca pentru o mare parte din spitale managementul asistentei medicale a fost transferat catre UAT-uri. Pentru acestea, autoritatile locale aloca bani din bugetele propriilor UAT-uri pentru asigurarea fondurilor necesare functionarii acestor spitale, inclusiv în privinta achizitionarii de materiale sanitare si medicamente.

Or, modificarea legislativa intervenita face ca alin. (3) sa ramâna aplicabila doar pentru achizitiile peste 90% ale UAT-urilor si vizeaza tocmai procentul de 90% alocat de UAT-uri pentru achizitionarea unor produse medicale pentru spitalele locale aflate în coordonarea acestora. Acest lucru va conduce la descurajarea participarii autoritatilor locale la contributia pentru achizitionarea de materiale sanitare si medicamente, consiliile locale ori judetene preferând sa aloce banii în alte scopuri decât coachizitia de medicamente cu Ministerul Sanatatii, cu consecinte grave pentru protejarea sanatatii cetatenilor, fiind afectat în acelasi timp si dreptul la sanatate.

Prin modificarea operata de Parlament asupra ordonantei de urgenta criticate se aduce atingere principiului descentralizarii si autonomiei locale, astfel ca, în opinia noastra, textul nou introdus de Parlament contravine art. 120 alin. (1) din Constitutie.

 

Judecator,
Mona-Maria Pivniceru
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf