Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 296 din 23 mai 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 969 si art. 1073 din Codul civil din 1864

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Daniela-Ramona Maritiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 969 si art. 1073 din Codul civil din 1864, exceptie ridicata de Florica Mândrut în Dosarul nr. 23.271/325/2012 al Tribunalului Timis - Sectia a II-a civila si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 175D/2013.

La apelul nominal raspunde partea Iveco Capital Leasing IFN - S.A. din Bucuresti, prin avocat, cu delegatie depusa la dosar, lipsind autoarea exceptiei de neconstitutionalitate. Procedura de citare este legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul partii prezente solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata, invocând în acest sens deciziile Curtii Constitutionale nr. 1.309 din 2 decembrie 2008, nr. 311 din 3 martie 2009 si nr. 1.125 din 23 septembrie 2010.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiata, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în aceasta materie.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Decizia civila nr. 140/R/LP din 21 februarie 2013, pronuntata în Dosarul nr. 23.271/325/2012, Tribunalul Timis - Sectia a II-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 969 si art. 1073 din Codul civil din 1864, exceptie ridicata de Florica Mândrut într-o cauza având ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile de lege criticate asimileaza legii contractele civile, sub aspectul efectelor pe care acestea le produc între parti. Astfel, prevederile art. 969 si 1073 din Codul civil din 1864 sunt neconstitutionale, întrucât permit ca persoanele private sa încheie conventii cu putere de lege, vointa legiuitorului putând fi înfrânta prin simplul acord de vointa al partilor contractante. Totodata, textele de lege criticate contravin principiului consensualismului si al libertatii contractuale, deoarece constrâng participantii din cadrul unor raporturi juridice civile sa îsi asume obligatii la care nu au consimtit în mod liber.

Tribunalul Timis - Sectia a II-a civila considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata. În acest sens, arata ca prevederile legale criticate consacra un principiu fundamental al dreptului privat, conferind putere de lege acordului de vointa al partilor, ceea ce nu poate fi considerat în contradictie cu principiul legalitatii, din moment ce chiar legiuitorul a emis aceste norme.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate.

Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este admisibila, aratând, în esenta, ca solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a unei dispozitii legale abrogate intereseaza din perspectiva aplicarii în timp a legii, a efectelor pe care le produce asupra raporturilor juridice nascute sub imperiul acesteia. În ceea ce priveste motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, apreciaza ca prevederile art. 969 din Codul civil din 1864 consacra principiul fortei obligatorii a actelor juridice, exprimat si prin adagiul pacta sunt servanda, ca fiind acea regula de drept potrivit careia actul juridic legal încheiat se impune autorilor acestuia întocmai ca si legea, fundamentul fortei obligatorii fiind reprezentat, pe de o parte, de necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generate de actele juridice civile, iar, pe de alta parte, de imperativul moral al respectarii cuvântului dat. Se mai arata ca art. 969 din Codul civil din 1864 are drept scop garantarea exercitarii drepturilor si îndeplinirii obligatiilor generate de încheierea actelor juridice într-un climat de stabilitate si siguranta a raporturilor contractuale, fiind în deplina conformitate cu principiile statuate de Constitutie. În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1073 din Codul civil din 1864, se arata ca acest text de lege stabileste regula de principiu privind efectul general al obligatiilor, si anume de a da creditorului dreptul de a urmari si de a obtine de la debitor îndeplinirea exacta a prestatiei la care s-a obligat sau de a cere despagubiri în caz de neexecutare. Asadar, textul de lege criticat creeaza conditiile indispensabile valorificarii dreptului de proprietate privata, dând expresie principiului garantarii acestuia.

Avocatul Poporului apreciaza ca prevederile legale criticate sunt constitutionale. În acest sens, arata ca art. 969 din Codul civil din 1864 consacra doua principii importante ale dreptului civil, si anume principiul fortei obligatorii a conventiilor civile - pacta sunt servanda - si principiul libertatii contractuale. Pe de alta parte, art. 1073 din Codul civil din 1864 stabileste regula de principiu privind efectul general al obligatiilor, si anume dreptul creditorului de a urmari si a obtine de la debitor îndeplinirea exacta a prestatiei la care s-a obligat sau de a cere despagubiri în caz de neexecutare. În consecinta, finalitatea acestui text de lege presupune tocmai realizarea drepturilor legale ale creditorului prin determinarea debitorului de a executa obligatia la care este tinut în temeiul unui contract încheiat între parti. Instituirea unor reguli aplicabile încheierii contractelor nu este de natura a aduce atingere principiilor constitutionale, întrucât acestea se aplica tuturor celor aflati in ipoteza normei juridice în mod egal. Mai mult, normele criticate nu îngradesc exercitiul dreptului la aparare al persoanelor care se adreseaza justitiei. Referitor la pretinsa încalcare a dreptului de proprietate privata si a libertatii economice, se arata ca normele criticate nu contin dispozitii contrare dreptului de proprietate privata, ale carui continut si limite se stabilesc prin lege. De asemenea, textele de lege supuse controlului de constitutionalitate nu pun în discutie libertatea economica, care presupune exercitarea liberei initiative si accesul persoanei la o activitate economica "în conditiile legii", precum si posibilitatea oricarei persoane de a initia si întreprinde o activitate cu scop lucrativ.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezinta prevederile art. 969 si art. 1073 din Codul civil din 1864.

Curtea constata ca aceste prevederi legale au fost preluate integral în art. 1.270 - Forta obligatorie, respectiv art. 1.516 - Drepturile creditorului, cuprinse în sectiunea a 6-a a capitolului I - Contractul, titlul II - Izvoarele obligatiilor, respectiv sectiunea a 3-a a capitolului II - Executarea silita a obligatiilor, titlul V - Executarea obligatiilor din cartea a V-a - Despre obligatii din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011.

Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte însa asupra prevederilor legale cu care a fost sesizata, deoarece acestea sunt aplicabile în continuare cauzei deduse judecatii instantei de fond, potrivit principiului tempus regit actum. Asa cum a statuat Curtea în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, ale carei considerente de principiu sunt valabile si în prezenta cauza, controlul de constitutionalitate asupra dispozitiilor ulterioare sesizarii, chiar daca ar contine prevederi asemanatoare, ar echivala cu ridicarea din oficiu de catre Curtea Constitutionala a exceptiei de neconstitutionalitate cu privire la alte texte decât cele criticate de catre autorul exceptiei, ceea ce este inadmisibil, fiind contrar dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Mai mult, potrivit art. 102 alin. (1) din capitolul VII sectiunea 1 intitulata "Dispozitii tranzitorii si de punere în aplicare a cartii a V-a "Despre obligatii" a Codului civil" din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil: "(1) Contractul este supus dispozitiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveste încheierea, interpretarea, efectele, executarea si încetarea sa.", astfel încât prevederile legale criticate îsi produc în continuare efectele fata de autoarea exceptiei de neconstitutionalitate.

Dispozitiile legale criticate, si anume art. 969 si art. 1073 din Codul civil din 1864, au urmatorul cuprins:

- Art. 969: "Conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante.

Ele se pot revoca prin consimtamântul mutual sau din cauze autorizate de lege.";

- Art. 1073: "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligatiei, si în caz contrar are dreptul, la dezdaunare."

În opinia autoarei exceptiei, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi, art. 24 alin. (1) privind dreptul la aparare, art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea si ocrotirea proprietatii private în mod egal de lege, indiferent de titular, si art. 45 - Libertatea economica.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, prin raportare, între alte dispozitii constitutionale, si la cele cuprinse în art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi, art. 24 alin. (1) privind dreptul la aparare, art. 44 alin. (2) potrivit carora proprietatea privata este garantata si ocrotita în mod egal de lege, indiferent de titular, art. 45 privind libertatea economica.

Astfel, prin Decizia nr. 313 din 29 martie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, Curtea, invocând jurisprudenta sa anterioara, a respins exceptia de neconstitutionalitate, statuând ca art. 969 din vechiul Cod civil consacra principiul fortei obligatorii a conventiilor civile "pacta sunt servanda", iar art. 1073 stabileste regula de principiu privind efectul general al obligatiilor, si anume dreptul creditorului de a urmari si a obtine de la debitor îndeplinirea exacta a prestatiei la care s-a obligat sau de a cere despagubiri în caz de neexecutare.

Totodata, Curtea a retinut ca finalitatea textului art. 1073 din Codul civil din 1864 consta în realizarea drepturilor legale ale creditorului, prin determinarea debitorului de a executa obligatia la care este tinut în temeiul unui contract încheiat între acestia, sub sanctiunea suportarii unor despagubiri. Încheierea unui contract fiind guvernata de principiul libertatii contractuale, partile pot sa determine, prin vointa lor, clauzele contractuale si efectele pe care acestea urmeaza sa le produca.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura a determina reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, atât considerentele, cât si solutia pronuntata în decizia mentionata îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauza.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Florica Mândrut în Dosarul nr. 23.271/325/2012 al Tribunalului Timis - Sectia a II-a civila si constata ca dispozitiile art. 969 si art. 1073 din Codul civil din 1864 sunt constitutionale în raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Tribunalului Timis - Sectia a II-a civila si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronuntata în sedinta din data de 23 mai 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Daniela-Ramona Maritiu
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf