Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 292 din 23 mai 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Doina Nistor si Mihai Nistor în Dosarul nr. 45.164/3/2011 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 156D/2013.

La apelul nominal se prezinta, personal, Mihai Nistor, fiind lipsa celalalt autor al exceptiei, Doina Nistor, si partea Ministerul Finantelor Publice, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul autorului exceptiei prezent care, reiterând criticile formulate în fata instantei de judecata, solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata, sens în care invoca jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 28 februarie 2013, pronuntata în Dosarul nr. 45.164/3/2011, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Exceptia a fost ridicata de Doina Nistor si Mihai Nistor într-o cauza civila având ca obiect o actiune formulata în temeiul Legii nr. 10/2001.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este neconstitutional în ceea ce priveste sintagma "cu modificarile ulterioare", deoarece, în aceasta redactare, el primeste o aplicare retroactiva si are un caracter discriminatoriu, aducând atingere dreptului de proprietate privata. În acest sens, apreciaza ca "doctrina si practica judiciara privind situatia imobilelor confiscate (expropriate) de catre vechiul regim comunist s-au modificat în mod consistent în perioada scursa între data încheierii unor contracte de vânzare-cumparare pe baza Legii nr. 112/1995 si data finalizarii unor actiuni de anulare/revendicare ale titlului/imobilului prin decizii definitive de anulare ale titlului cumparator".

Autorii exceptiei arata ca au dobândit imobilul (apartamentul) care face obiectul prezentei cauze în baza unui contract încheiat la data de 26 februarie 1997, imobil achizitionat în conformitate cu Hotarârea Guvernului nr. 20/1996 pentru stabilirea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, acestia precizând ca au întreprins toate demersurile posibile la data încheierii contractului de vânzare-cumparare, pentru a verifica daca statul român, în calitate de proprietar, poate sa vânda imobilul respectiv. Instanta de fond a considerat, însa, ca acel contract nu a fost încheiat cu respectarea conditiilor prevazute de lege, deci cu fraudarea unor prevederi legale, asa încât autorii exceptiei au fost evinsi de catre fostul proprietar al imobilului, în urma admiterii actiunii în revendicare introduse împotriva lor. Interpretarea gresita a instantei de fond, în opinia autorilor exceptiei, are la baza formularea generica a legiuitorului din art. 50^1 din Legea nr. 10/2001, modificata de Legea nr. 1/2009, si anume sintagma "cu modificarile ulterioare". S-ar realiza astfel, în speta, o dubla sanctionare de catre instantele de judecata împotriva autorilor exceptiei, prima fiind deja realizata prin anularea titlului de proprietate asupra imobilului utilizat ca locuinta personala si obligarea la lasarea în deplina proprietate si linistita posesie a locuintei. A doua sanctiune ar consta în neacordarea unei despagubiri suficiente pentru achizitionarea unei locuinte, întrucât suma stabilita ca despagubire de catre instanta de fond reprezinta o valoare foarte mica în raport cu valoarea la zi a apartamentului.

O alta critica a autorilor exceptiei este aceea ca se realizeaza o discriminare multipla fata de chiriasii-cumparatori, pe baza Legii nr. 112/1995, si anume: discriminare fata de ceilalti proprietari ai locuintelor construite de stat în perioada comunista; discriminare fata de alti proprietari pe baza Legii nr. 112/1995, la care actiunile de revendicare au fost judecate pe baza prevederilor de drept comun si la care, de regula, statul român, prin Ministerul de Finante, era chemat în garantie, în care deciziile definitive au fost favorabile noilor proprietari; discriminare fata de alti chiriasi-cumparatori care au pierdut proprietatea imobilelor cumparate pe baza Legii nr. 112/1995, la care instantele sesizate pe baza prevederilor de drept comun privind evictiunea au obligat statul la despagubirea chiriasilor-cumparatori cu sume consistente, ce au inclus si costul de oportunitate al acestor imobile având în vedere preturile acestora pe piata imobiliara.

În fine, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotarârea din 12 octombrie 2010, pronuntata în Cauza Maria Atanasiu si altii contra României, autorii exceptiei apreciaza ca sintagma încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare", cuprinsa de art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, încalca art. 44 din Constitutie referitor la respectarea si ocrotirea dreptului de proprietate.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila si-a exprimat opinia în sensul respingerii exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata. Astfel, arata ca art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu încalca dreptul de proprietate privata si nici dispozitiile constitutionale referitoare la neretroactivitatea legii civile. Instanta apreciaza ca prevederile de lege criticate nu sunt discriminatorii, deoarece respectarea sau nerespectarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995 la încheierea contractelor presupune situatii de fapt diferite, care necesita solutii legislative, de asemenea diferite.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata. În acest sens, arata ca sintagma criticata ca fiind neconstitutionala nu determina neretroactivitatea prevederilor art. 50^1 din Legea nr. 10/2001, ci determina instantele de judecata sa verifice legalitatea contractelor de vânzare-cumparare, tinând seama si de modificarile suferite de Legea nr. 112/1995 pâna la data încheierii acestora.

De asemenea, apreciaza ca prevederile de lege criticate nu sunt discriminatorii, întrucât legalitatea unui act juridic se apreciaza întotdeauna în raport cu normele aflate în vigoare la momentul încheierii sale, conform principiului tempus regit actum.

Avocatul Poporului considera ca prevederile art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 nu aduc atingere principiilor constitutionale invocate. Pe de alta parte, arata ca autorii exceptiei evidentiaza si probleme legate de modul de interpretare si aplicare a legilor în materia retrocedarilor si a normelor care trebuie respectate la încheierea contractelor de vânzare-cumparare în temeiul Legii nr. 112/1995, or, în astfel de situatii, competenta de a stabili valabilitatea contractelor încheiate revine exclusiv instantelor judecatoresti, în fiecare caz în parte, în functie de probele propuse, încuviintate si administrate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei prezent, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, prevederi introduse prin art. I pct. 18 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009.

Textul de lege criticat prevede ca: "Proprietarii ale caror contracte de vânzare-cumparare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, au fost desfiintate prin hotarâri judecatoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor, stabilit conform standardelor internationale de evaluare."

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, aceste prevederi de lege contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi si ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privata.

Examinând critica de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prevederile art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care cuprind sintagma "cu modificarile ulterioare", nu aduc atingere vreunuia dintre cele doua principii fundamentale instituite prin art. 15 alin. (2) si art. 16 din Constitutie, deoarece atât Legea nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, cât si Legea nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se aplica de la data intrarii lor în vigoare, tuturor celor prevazuti în ipoteza normei juridice.

În acest sens, Curtea retine ca textul de lege criticat stabileste conditiile în care cumparatorii apartamentelor achizitionate în baza Legii nr. 112/2005, ale caror contracte de vânzare-cumparare au fost încheiate cu respectarea prevederilor acestei legi, si evinsi de fostii proprietari, pot solicita statului restituirea pretului de piata al apartamentelor. Curtea apreciaza ca reglementarea criticata ca fiind neconstitutionala, si anume sintagma "cu modificarile ulterioare" nu determina retroactivitatea textului criticat, sensul acesteia fiind acela ca instantele de judecata sa procedeze la verificarea legalitatii contractelor de vânzare-cumparare în raport cu reglementarea Legii nr. 112/1995, la data încheierii lor, tinând seama si de modificarile suferite de lege pâna la acel moment. Potrivit principiului tempus regit actum, cauza de nulitate este reglementata de legea în vigoare în momentul încheierii actului juridic civil, în vreme ce efectele nulitatii sunt determinate de legea în vigoare în momentul anularii efective.

Prin Decizia nr. 149 din 8 februarie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011, Curtea a retinut ca nu poate fi primita pretinsa contrarietate a reglementarii criticate fata de dispozitiile art. 16 din Constitutie, deoarece textul legal criticat nu ocroteste în mod egal dreptul de proprietate dobândit de fostii proprietari cu respectarea cerintelor Legii nr. 112/1995 si dreptul de proprietate dobândit prin nerespectarea cerintelor legii sau chiar prin fraudarea ei, deoarece principiul egalitatii impune aplicarea aceluiasi tratament juridic unor persoane aflate în aceeasi situatie juridica. Or, este evident ca persoanele mentionate se afla în situatii juridice diferite.

Apare, deci, ca fiind echitabila solutia ca prima categorie sa beneficieze de plata unor despagubiri ca urmare a desfiintarii pe cale judecatoreasca a contractelor de vânzare-cumparare încheiate în mod valabil, la pretul de piata al imobilelor, care sa permita cumpararea unei noi locuinte, având în vedere ca, la data dobândirii acelui imobil de la stat, cumparatorul a platit pretul real al imobilului, stabilit în conformitate cu actele normative în vigoare la acel moment. În ceea ce priveste a doua categorie de persoane, care au încheiat contracte de vânzare-cumparare cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, acestea sunt lovite de nulitate absoluta si, ca atare, si despagubirile obtinute sunt diferite de prima categorie.

Asa fiind, legiuitorul a prevazut dreptul la despagubiri doar pentru chiriasii-cumparatori care sunt beneficiari ai unor contracte de vânzare-cumparare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, contracte ce au fost desfiintate prin hotarâri judecatoresti definitive si irevocabile. Totodata, legea indica în termeni precisi si clari faptul ca, ori de câte ori printr-o hotarâre judecatoreasca s-a constatat ca nulitatea contractului este generata de încalcarea prevederilor acestui act normativ la încheierea contractului, cumparatorul nu are dreptul la plata pretului de piata al imobilului.

În ceea ce priveste sustinerea autorilor exceptiei, referitoare la faptul ca desfiintarea contractelor de vânzare-cumparare încheiate cu încalcarea prevederilor Legii nr. 112/1995 nu s-a datorat culpei "exclusive" a cumparatorilor, ci si culpei concurente a statului român, în jurisprudenta sa în materie, precum Decizia nr. 380 din 26 aprilie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 13 iunie 2012, Curtea a statuat ca împrejurarea ca persoana interesata, desi cunostea sau ar fi trebuit sa cunoasca prevederile Legii nr. 112/1995 cu privire la conditiile de înstrainare a imobilelor cu destinatia de locuinta, precum si consecintele juridice ale nerespectarii acestora, nu s-a conformat exigentelor legale, da expresie propriei sale culpe, iar, potrivit principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans", lipseste de îndreptatire critica reglementarii în cauza.

Având în vedere cele mentionate, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, considerentele si solutiile deciziilor amintite îsi pastreaza valabilitatea si în prezenta cauza.

 

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Doina Nistor si Mihai Nistor în Dosarul nr. 45.164/3/2011 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronuntata în sedinta din data de 23 mai 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf