Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 287 din 23 mai 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. XI din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor si art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de încalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, exceptie ridicata de Inspectoratul Judetean de Jandarmi Ialomita în Dosarul nr. 4.062/312/2012 al Tribunalului Ialomita si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 106D/2013.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 173D/2013, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de încalcare a unor norme de convietuire sociala, exceptie ridicata de Amelia Corina Mateica în Dosarul nr. 16.635/2015/2012 al Tribunalului Dolj - Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Având în vedere identitatea de obiect a exceptiei de neconstitutionalitate în dosarele mai sus mentionate, Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea Dosarului nr. 173D/2013 la Dosarul nr. 106D/2013.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 173D/2013 la Dosarul nr. 106D/2013, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenita inadmisibila.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:

 

Prin Decizia civila nr. 96/R din 4 februarie 2013, pronuntata în Dosarul nr. 4.062/312/2012, Tribunalul Ialomita a sesizat Curtea Constitutionala pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. XI din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor si art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de încalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, exceptie ridicata de Inspectoratul Judetean de Jandarmi Ialomita cu prilejul judecarii recursului formulat împotriva unei sentinte civile pronuntate într-o cauza având ca obiect solutionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii prevazute de Legea nr. 61/1991.

Prin Încheierea din 5 martie 2013, pronuntata în Dosarul nr. 16.635/215/2012, Tribunalul Dolj - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de încalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, exceptie ridicata de Amelia Corina Mateica într-o cauza având ca obiect solutionarea recursului formulat împotriva sentintei prin care a fost respinsa plângerea sa împotriva unui proces-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii prevazute de Legea nr. 61/1991.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca dispozitiile de lege criticate aduc atingere liberului acces la justitie si dreptului la un proces echitabil, deoarece elimina posibilitatea atacarii cu recurs a hotarârii judecatoresti prin care se solutioneaza plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei. De asemenea, se sustine încalcarea principiului unicitatii, impartialitatii si egalitatii justitiei, a dreptului la exercitarea cailor de atac si a principiului egalitatii si al nediscriminarii, de vreme ce contravenientii sanctionati în temeiul Legii nr. 61/1991 nu beneficiaza de aceeasi cale de atac a recursului împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a altor contraventii prevazute de alte acte normative.

În sprijinul argumentatiei lor, autorii exceptiei invoca motivele retinute de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 prin care a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. (3^1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, prin raportare la prevederile art. 21 alin. (1) - (3), art. 24 alin. (1), art. 124 alin. (2) si ale art. 129 din Constitutie.

Invocând jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (hotarârile din 21 februarie 1975, 16 decembrie 1992, 23 octombrie 1984, 7 octombrie 1988 si 2 septembrie 1998 pronuntate în cauzele Golder împotriva Marii Britanii, Edwards împotriva Marii Britanii, Ozturk împotriva Germaniei, Salabiaku împotriva Frantei si Lauko împotriva Slovaciei), autorul exceptiei arata ca faptele contraventionale se subsumeaza notiunii autonome de "acuzatie în materie penala", astfel ca si în materie contraventionala ar trebui reglementate cel putin doua grade de jurisdictie; în caz contrar, sunt încalcate prevederile art. 6 si ale art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si cele ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Conventie, prin raportare la art. 20 si 148 din Constitutia României.

Se mai arata ca, potrivit teoriei dreptului procesual civil, notiunea juridica de "hotarâri judecatoresti pronuntate în prima si ultima instanta" se refera la acele hotarâri împotriva carora se poate exercita doar calea de atac a recursului, nu si apelul. În temeiul dispozitiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991, legiuitorul a schimbat sensul acestei notiuni juridice, prin eliminarea recursului, atunci când acesta constituia singura cale de atac împotriva unei hotarâri judecatoresti definitive. Este de necontestat ca legiuitorul poate reduce numarul cailor de atac, însa, prin norma legala criticata, se elimina singura cale de atac, si anume recursul. Posibilitatea exercitarii recursului nu are semnificatia asigurarii dublului grad de jurisdictie, având în vedere ca recursul nu are caracter devolutiv, nu conduce la o noua judecata în fond, ci este o cale de atac care asigura controlul de legalitate asupra hotarârii judecatoresti atacate. Din aceasta perspectiva, textul legal criticat contravine si dispozitiilor art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Tribunalul Ialomita considera ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este neîntemeiata, întrucât stabilirea competentelor instantelor judecatoresti si instituirea regulilor de desfasurare a procesului, deci si reglementarea cailor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului.

Tribunalul Dolj - Sectia contencios administrativ si fiscal considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.

Dispozitiile de lege criticate reprezinta expresia la nivel infraconstitutional a dispozitiilor art. 126 alin. (2) si ale art. 129 din Constitutie, în conditiile în care nici Legea fundamentala si nici un act normativ international invocat de autorul exceptiei nu reglementeaza dreptul la exercitarea cailor de atac în orice cauza. Este indicata, de asemenea, si Decizia nr. 476 din 10 mai 2012, prin care Curtea Constitutionala a respins, prin raportare la critici similare, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, deoarece dispozitia legala nu încalca art. 21 din Constitutie si art. 6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, iar stabilirea competentelor instantelor judecatoresti si instituirea regulilor de desfasurare a procesului, inclusiv reglementarea cailor de atac constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Referitor la presupusa încalcare a prevederilor art. 16 din Constitutie, instituirea unor reguli speciale de procedura, inclusiv în ceea ce priveste caile de atac, nu este contrara principiului egalitatii în drepturi, atât timp cât aceste reguli se aplica în mod egal tuturor persoanelor aflate în situatii identice sau similare. De asemenea, dispozitia legala criticata nu încalca nici dreptul la aparare si nici dreptul la un proces echitabil, întrucât nu înlatura posibilitatea de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de catre o instanta independenta, impartiala si stabilita prin lege, într-un termen rezonabil.

De asemenea, apreciaza ca dispozitiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 nu îngradesc accesul liber la justitie al persoanelor interesate, nu contravin dreptului la un proces echitabil si nici dreptului la un recurs efectiv la o instanta nationala, ci, din contra, împiedica prelungirea excesiva a duratei procesului si contribuie, prin aceasta, la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil. Eliminarea caii de atac a recursului împotriva hotarârii judecatoresti prin care a fost solutionata în prima instanta plângerea contraventionala nu înfrânge prevederile constitutionale ale art. 11 si 20, dispozitiile conventionale invocate consacrând posibilitatea de a accede la un grad de jurisdictie, care a si fost exercitat de autorul exceptiei. Totodata, instituirea regulilor de desfasurare a procesului în fata instantelor judecatoresti este de competenta exclusiva a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie. În considerarea unor situatii deosebite, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justitie nu înseamna accesul în toate cazurile la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac.

Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale si precizeaza ca apare ca fiind neîntemeiata critica de neconstitutionalitate formulata prin raportare la prevederile art. 16 din Constitutie, deoarece prevederile criticate se aplica în mod egal tuturor destinatarilor normei juridice aflati în situatii identice sau similare, fara discriminari pe considerente arbitrare. Din perspectiva celorlalte critici de neconstitutionalitate, apreciaza ca eliminarea controlului judiciar al hotarârilor pronuntate de judecatorie ca prima instanta în materia sanctionarii faptelor de încalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice echivaleaza cu imposibilitatea exercitarii unui control judecatoresc efectiv asupra sanctiunilor principale si complementare, aducându-se atingere principiului accesului liber la justitie, dreptului la un proces echitabil, unicitatii, impartialitatii si egalitatii justitiei, golindu-se astfel de continut principiul exercitarii cailor de atac. În acest sens mentioneaza si Decizia Curtii Constitutionale nr. 500 din 15 mai 2012.

Invocând argumentele retinute de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, Avocatul Poporului arata, în concluzie, ca dispozitiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991, republicata, aduc atingere normelor cuprinse la art. 21 alin. (1) - (3), art. 124 alin. (2), art. 129 si art. 148 din Constitutie, dar si celor ale art. 6 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si celor ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Conventie.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecatorii-raportori, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum reiese din actele de sesizare ale Curtii Constitutionale, îl constituie dispozitiile art. XI din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 714 din 26 octombrie 2010, si art. 8 alin (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de încalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 31 ianuarie 2011.

Având în vedere art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, în realitate, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991. Prevederile actuale ale art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 se regaseau initial la art. 9 alin. (2) din lege, în forma în care aceasta a fost republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000, fiind introduse prin art. XI din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor. Ulterior, Legea nr. 61/1991 a fost republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 31 ianuarie 2011 în temeiul art. II din Legea nr. 153/2010 pentru modificarea Legii nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de încalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 19 iulie 2010, dându-se textelor o noua numaratoare, astfel ca art. 9 alin. (2) a devenit art. 8 alin. (2), care face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate.

Astfel, obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de încalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 31 ianuarie 2011. Textul de lege criticat are urmatorul cuprins: "Hotarârea judecatoreasca prin care judecatoria solutioneaza plângerea este definitiva si irevocabila."

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate prevederile legii criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) - (3) privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la aparare, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei, art. 129 privind folosirea cailor de atac si art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeana, precum si prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil si art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ale art. 2 paragraful 1 privind dreptul la nivel dublu de jurisdictie în materie penala din Protocolul nr. 7 la Conventie si art. 14 paragraful 5 privind dreptul la doua grade de jurisdictie în materie penala din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si ale art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficienta si la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma art. 11 si 20 din Legea fundamentala.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca prin Decizia nr. 174 din 28 martie 2013*), nepublicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronuntarii prezentei decizii, Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 sunt neconstitutionale.

------------

*) Decizia nr. 174 din 28 martie 2013 a fost publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 31 mai 2013.

 

Concluzia deciziei mentionate se întemeiaza pe acelasi rationament pentru care Curtea, prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012, a constatat, printre altele, neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 118 alin. (3^1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.

Exceptia de neconstitutionalitate ce formeaza obiectul dosarelor de fata a fost invocata anterior pronuntarii deciziei mentionate, însa aceasta din urma, nefiind înca publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nu poate fi opozabila autorului exceptiei, astfel ca, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, aceasta urmeaza sa fie respinsa ca devenita inadmisibila.

În cauza se impune precizarea ca, întrucât deciziile Curtii produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constitutie, cele stabilite prin acestea urmeaza a se aplica de la data publicarii lor în Monitorul Oficial al României, Partea I; totodata, instantele judecatoresti si orice alte autoritati sau organe competente vor aplica deciziile de admitere ale Curtii Constitutionale numai în cauzele pendinte la momentul publicarii acestora, cauze în care dispozitiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 sunt aplicabile, precum si în cauzele în care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate pâna la data sus mentionata, în aceasta ultima ipoteza deciziile pronuntate de Curtea Constitutionala constituind temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedura civila din anul 1865 sau art. 509 pct. 11 din Codul de procedura civila, dupa caz (a se vedea jurisprudenta Curtii Constitutionale în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 61 din 21 februarie 2013, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 10 aprilie 2013, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, sau Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2013).

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca devenita inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de încalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, exceptie ridicata de Inspectoratul Judetean de Jandarmi Ialomita în Dosarul nr. 4.062/312/2012 al Tribunalului Ialomita si de Amelia Corina Mateica în Dosarul nr. 16.635/2015/2012 al Tribunalului Dolj - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Tribunalului Ialomita si Tribunalului Dolj - Sectia contencios administrativ si fiscal si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronuntata în sedinta din data de 23 mai 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf