Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 278 din 23 mai 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (10) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Valentina Barbateanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (10) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Raiffeisen Bank" - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 6.128/2/2012 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si care constituie obiectul Dosarului nr. 30D/2013 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal raspunde, pentru autorul exceptiei, doamna Monica-Iulia Costea, în calitate de consilier juridic cu delegatie depusa la dosar. Se constata lipsa partii Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii.

Procedura de citare este legal îndeplinita.

Magistratul-asistent învedereaza ca partea Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a transmis la dosar note scrise prin care solicita respingerea exceptiei, în principal ca inadmisibila, întrucât este criticata o omisiune de reglementare, si, în subsidiar, ca neîntemeiata, argumentând conformitatea textului de lege ce formeaza obiectul acesteia cu prevederile constitutionale invocate.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului autorului exceptiei, care solicita admiterea acesteia, reiterând argumentele expuse în motivarea scrisa.

Reprezentantul Ministerului Public considera ca textul de lege criticat este constitutional numai în masura în care termenul în care pot fi atacate hotarârile Colegiului director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii este termenul de 15 zile de la comunicare, prevazut de art. 6 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Apreciaza ca s-ar impune o decizie interpretativa care sa suplineasca lacuna legislativa semnalata.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Sentinta civila nr. 6.245 din 5 noiembrie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 6.128/2/2012, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (10) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Raiffeisen Bank" - S.A. din Bucuresti într-o cauza de contencios administrativ având ca obiect solutionarea cererii de anulare a unei hotarâri a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca textul de lege criticat încalca regulile de tehnica legislativa prevazute de Legea nr. 24/2000, cu efectul împiedicarii exercitarii dreptului la aparare de catre persoana interesata. Arata ca art. 20 alin. (10) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 reglementeaza un termen de 15 zile al carui obiect nu se poate cunoaste cu exactitate, întrucât nu se stie daca se refera si la termenul în care trebuie introdusa calea de atac împotriva hotarârilor Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii sau doar la termenul în care hotarârea neatacata - într-un termen neprecizat de ordonanta si care poate fi mai scurt sau mai lung de 15 zile - devine titlu executoriu. Precizeaza ca Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 instituie un contencios administrativ special, în care termenul caii de atac pentru hotarârile Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii nu este nicaieri reglementat expres si nici nu se face trimitere la vreun alt act normativ pentru instituirea termenului caii de atac. Mentioneaza ca hotarârile Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii nu au întotdeauna natura juridica a unui act administrativ jurisdictional, astfel ca nu se poate retine faptul ca termenul la care se refera art. 20 alin. (10) din ordonanta ar fi cel prevazut la art. 6 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Apreciaza ca, în acest context, interpretul legii este obligat sa suplineasca reglementarea cu supozitii, iar, prin modul de redactare, textul de lege criticat creeaza o confuzie care împiedica accesul liber la justitie si dreptul la aparare.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, aratând în acest sens ca îsi însuseste pe deplin motivarea cuprinsa în Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.494 din 10 noiembrie 2009.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciaza ca prevederile de lege criticate sunt constitutionale, întrucât nu aduc atingere liberului acces la justitie si nici nu sunt de natura sa îngradeasca dreptul partilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil. Invocând cele retinute de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 1.494 din 10 noiembrie 2009, precizeaza ca, potrivit art. 20 alin. (8) si (9) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, hotarârile Colegiului director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii prin care se solutioneaza sesizarile persoanelor care se considera discriminate se comunica partilor în termen de 30 de zile de la adoptare si produc efecte de la data comunicarii, putând fi atacate la instanta de contencios administrativ. Arata ca textul de lege ce formeaza obiectul exceptiei de neconstitutionalitate este în deplina concordanta si cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, în conformitate cu care legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitati particulare de exercitare a drepturilor procedurale.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile reprezentantului autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 20 alin. (10) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora "(10) Hotarârile emise potrivit prevederilor alin. (2) si care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 21 - "Accesul liber la justitie" si art. 24 - "Dreptul la aparare" din Constitutie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 20 alin. (10) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 încalca dreptul la aparare ca urmare a faptului ca reglementeaza un termen de 15 zile al carui obiect nu se poate cunoaste cu exactitate, întrucât nu se stie daca se refera la termenul în care trebuie introdusa calea de atac împotriva hotarârilor Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii sau doar la termenul în care hotarârea neatacata devine titlu executoriu.

Curtea constata ca textul de lege supus controlului de constitutionalitate stabileste ca hotarârile emise potrivit prevederilor alin. (2) ale art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 "care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu". Alin. (2) al art. 20, la care face referire textul de lege criticat, prevede dupa cum urmeaza: "Consiliul solutioneaza sesizarea prin hotarâre a Colegiului director prevazut la art. 23 alin. (1)". Este vorba despre sesizarea pe care persoana care se considera discriminata o poate adresa Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, potrivit art. 20 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, în termen de un an de la data savârsirii faptei sau de la data la care putea sa ia cunostinta de savârsirea ei.

Art. 23 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, la care se face trimitere în textul mai sus redat, priveste structura si rolul Colegiului director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, stabilind ca acesta este un "organ colegial, deliberativ si decizional, responsabil pentru îndeplinirea atributiilor prevazute de lege".

Prin Decizia nr. 1.494 din 10 noiembrie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 909 din 24 decembrie 2009, analizând o critica similara, referitoare la faptul ca nu este precis determinat momentul de la care începe sa curga termenul prevazut de textul de lege ce formeaza si obiectul prezentei exceptii de neconstitutionalitate, Curtea a retinut ca, potrivit dispozitiilor alin. (8) si (9) ale art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, hotarârile Colegiului director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii prin care acesta solutioneaza sesizarile persoanelor care se considera discriminate se comunica partilor în termen de 15 zile de la adoptare si produc efecte de la data comunicarii, putând fi atacate la instanta de contencios administrativ, potrivit legii. De asemenea, Curtea a observat ca, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, stabilirea procedurii de judecata constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta având obligatia ca, în procesul de legiferare, sa se circumscrie cadrului constitutional. Or, reglementarile deduse controlului de constitutionalitate satisfac exigentele impuse de normele constitutionale, fiind în deplina concordanta cu prevederile art. 16, 21 si 24 din Legea fundamentala si cu cele ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Aceste considerente îsi mentin valabilitatea si în cauza de fata.

În plus, Curtea remarca faptul ca textul de lege a fost introdus prin art. I pct. 6 din Legea nr. 324/2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 626 din 20 iulie 2006. Or, la acel moment, art. 6 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 avea o redactare diferita de cea din prezent, astfel ca folosirea, în cuprinsul textului de lege criticat, a formei articulate cu articol hotarât a substantivului "termen" se justifica, având în vedere ca acesta viza ipoteza normativa a art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care, la data respectiva, prevedea ca "Actele administrativ-jurisdictionale pot fi atacate direct la instanta de contencios administrativ competenta potrivit art. 10, în termen de 15 zile de la comunicare, daca partea nu exercita caile administrativ-jurisdictionale de atac".

Totodata, în acelasi sens, Curtea observa ca textul de lege criticat este plasat în corpul ordonantei imediat dupa prevederea care stabileste ca "hotarârea Colegiului director poate fi atacata la instanta de contencios administrativ, potrivit legii", cuprinsa în art. 20 alin. (9) din ordonanta, ceea ce conduce, printr-o interpretare teleologica, la ideea ca termenul de 15 zile la care se refera art. 20 alin. (10) este cel prevazut de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în redactarea de la data introducerii în ordonanta a textului de lege supus în cauza de fata controlului de constitutionalitate. Ca atare, termenul de 15 zile curge de la data comunicarii hotarârii Colegiului director, fiind termenul în care aceasta poate fi atacata la instanta de contencios administrativ. Necontestarea în acest termen a hotarârii mentionate confera acesteia caracter de titlu executoriu.

De altfel, Curtea observa ca, în art. 82 alin. (1) din anexa la Ordinul presedintelui Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii nr. 144 din 11 aprilie 2008 privind aprobarea Procedurii interne de solutionare a petitiilor si sesizarilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 6 mai 2008, se precizeaza explicit si fara niciun echivoc ca hotarârea Colegiului director poate fi atacata la instanta de contencios administrativ, în termen de 15 zile de la data comunicarii hotarârii. Alin. (2) al aceluiasi articol reia cuprinsul textului de lege criticat în cauza de fata, dar în conditiile clarificarii aduse prin alineatul precedent al art. 82 din ordinul mentionat.

Tot astfel, Curtea retine ca împrejurarea ca hotarârile Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii nu au întotdeauna natura juridica a unui act administrativ jurisdictional, asa cum arata autorul exceptiei, nu are nicio relevanta sub aspectul posibilitatii existentei unui alt termen decât cel prevazut de art. 6 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, de vreme ce acesta din urma nu distinge dupa cum actele administrative contestate pe calea contenciosului administrativ au sau nu caracter jurisdictional. Mai mult decât atât, caracterul administrativ jurisdictional este de esenta hotarârilor pronuntate în baza art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Societatea Comerciala "Raiffeisen Bank" - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 6.128/2/2012 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si constata ca prevederile art. 20 alin. (10) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare sunt constitutionale în raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronuntata în sedinta din data de 23 mai 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Valentina Barbateanu
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf