Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 270 din 23 mai 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Oana Cristina Puica - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, exceptie ridicata de Ion Baluta în Dosarul nr. 1.828/223/2011 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.496D/2012.

La apelul nominal, pentru autorul exceptiei raspunde avocatul Gheorghe Florea, iar, pentru partea Societatea Comerciala SMR - S.A. din Bals, se prezinta aparatorul ales Gheorghe Ionescu, ambii cu împuterniciri avocatiale la dosar. Lipseste cealalta parte, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Cauza este în stare de judecata.

Presedintele acorda cuvântul avocatului autorului exceptiei de neconstitutionalitate, care solicita admiterea acesteia, reiterând argumentele invocate în fata Curtii de Apel Pitesti - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie. În acest sens, avocatul Gheorghe Florea arata ca dispozitiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 încalca prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fata legii si a autoritatilor publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil si ale art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei, deoarece hotarârile pronuntate în cauzele penale aflate în curs la data intrarii în vigoare a Legii nr. 202/2010, dar solutionate ulterior acestei date, nu sunt supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute de legea sub care a început procesul. În plus fata de sesizarea initiala, invoca si încalcarea art. 53 din Constitutie privind conditiile si limitele restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, text constitutional invocat si prin note scrise depuse anterior la dosarul prezentei cauze.

Avocatul Gheorghe Ionescu, pentru partea Societatea Comerciala SMR - S.A. din Bals, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, întrucât legiuitorul poate limita numarul cailor de atac, cu respectarea prevederilor art. 2 paragraful 1 privind dreptul la doua grade de jurisdictie în materie penala din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, si solicita cheltuieli de judecata.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece dispozitiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 dau eficienta principiului tempus regit actum, potrivit caruia legea aplicabila este legea în vigoare la momentul efectuarii actului, si raspund necesitatii accelerarii justitiei. Totodata, textul de lege criticat nu creeaza discriminare si nu desfiinteaza dreptul la aparare, întrucât recursul, ca si cale unica de atac, este devolutiv integral, instanta de control judiciar luând în considerare toate motivele de fapt si de drept.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 30 octombrie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 1.828/223/2011, Curtea de Apel Pitesti - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor.

Exceptia a fost ridicata de Ion Baluta cu ocazia solutionarii recursului într-o cauza penala, în care prima instanta a fost sesizata anterior intrarii în vigoare a Legii nr. 202/2010, iar hotarârea a fost pronuntata dupa aceasta data.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esenta, ca dispozitiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 încalca egalitatea în fata legii si a autoritatilor publice, dreptul la un proces echitabil, unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei, întrucât hotarârile pronuntate în cauzele penale aflate în curs la data intrarii în vigoare a Legii nr. 202/2010, dar solutionate ulterior acestei date, nu sunt supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute de legea sub care a început procesul. Arata ca apelul, în considerarea caracterului sau devolutiv integral - si în fapt, si în drept -, reprezinta o noua judecata în fond efectuata de instanta imediat superioara, iar acest drept al inculpatului este un drept fundamental care nu poate fi înlaturat printr-o dispozitie procedurala, având, pe deasupra, si caracter tranzitoriu. În acelasi timp, institutia procesuala a cailor de atac este si o incontestabila garantie a dreptului la aparare pentru inculpati, garantie de care acestia au cunostinta înca din momentul declansarii procesului penal, asa încât, prin succesiunea în timp a legilor de procedura penala, nu poate fi stirbita o astfel de garantie. Potrivit dispozitiilor de lege criticate, beneficiul dreptului de control judiciar, prin folosirea si a caii ordinare intermediare de atac a apelului apartine doar unei anumite categorii de inculpati, care este stabilita arbitrar în functie de momentul pronuntarii hotarârii în prima instanta. În acest fel, inculpatii aflati în curs de judecata la prima instanta sunt discriminati în raport cu destinatarii normei criticate, fiind exceptati de la controlul judiciar prin apel, desi aveau recunoscut legal acest drept la momentul sesizarii instantei, cu toate ca nu le sunt imputabile aspectele legate de celeritatea procesului. În acest sens, face trimitere la deciziile Curtii Constitutionale nr. 86/2003 si nr. 89/2003 referitoare la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si înlaturarea unor masuri si sanctiuni, precum si la Decizia nr. 573/2011 cu privire la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 74^1 din Codul penal introduse prin aceeasi Lege nr. 202/2010. Considera ca si în cazul de fata se aduce atingere principiilor prevazute de art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) si art. 124 alin. (2) din Constitutie, întrucât este stabilit un criteriu aleatoriu si exterior persoanei inculpatului pentru a i se mentine sau suprima partial dreptul la caile de atac anterior prevazute de lege. Mai arata ca si Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenta sa ca orice diferenta de tratament facuta de stat între indivizi trebuie sa îsi gaseasca o justificare obiectiva si rezonabila, pentru ca, altfel, în situatii egale tratamentul juridic aplicat nu poate fi diferit [cauzele Marckx împotriva Belgiei, 1979, si Maszni împotriva României, 2006].

Curtea de Apel Pitesti - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, deoarece dispozitiile de lege criticate nu aduc nicio atingere prevederilor din Constitutie invocate de autorul exceptiei. Faptul ca, în speta, partile pot utiliza numai calea de atac a recursului împotriva hotarârii pronuntate de prima instanta nu creeaza dezavantaje sau discriminari procesuale în raport cu partile care, potrivit legii, în alte situatii procesuale, ar putea utiliza si calea de atac a apelului. Recursul în aceasta procedura are caracter devolutiv, partile putând propune probe si formula aparari, iar instanta de control judiciar urmeaza a examina hotarârea de fond sub toate aspectele de legalitate si temeinicie. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curtii Constitutionale nr. 190/2012, nr. 198/2012, nr. 477/2012 si nr. 612/2012.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, întrucât dispozitiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 nu încalca prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei. Arata ca, pe de o parte, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, stabilirea competentei instantelor judecatoresti si a procedurii de judecata reprezinta atributul exclusiv al legiuitorului, iar, pe de alta parte, faptul ca partea nu mai poate exercita calea de atac a apelului, ci doar calea de atac integral devolutiva a recursului, nu este de natura sa afecteze drepturile si garantiile sale procesuale. Invoca, în acest sens, Decizia Curtii Constitutionale nr. 612/2012.

Avocatul Poporului precizeaza ca îsi mentine punctul de vedere retinut în deciziile Curtii Constitutionale nr. 190/2012, nr. 226/2012, nr. 330/2012, nr. 477/2012 si nr. 612/2012, în sensul ca dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, sustinerile autorului exceptiei si partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care au urmatorul cuprins: "Hotarârile pronuntate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi ramân supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute de legea sub care a început procesul."

În sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii de lege, autorul exceptiei invoca încalcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fata legii si a autoritatilor publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil si ale art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate prin raportare la aceleasi prevederi din Constitutie, invocate si în prezenta cauza, si fata de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 612 din 12 iunie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 30 iunie 2012, Curtea a respins ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 si a statuat ca este recunoscut de principiu ca impunerea prin lege a unor exigente, cum ar fi instituirea unor termene sau conditii procesuale pentru valorificarea de catre titular a dreptului sau subiectiv, are o indiscutabila justificare prin prisma finalitatii urmarite, constând în limitarea în timp a starii de incertitudine în derularea raporturilor juridice si în restrângerea posibilitatilor de exercitare abuziva a respectivului drept. Prin intermediul lor se asigura ordinea de drept, indispensabila pentru valorificarea drepturilor proprii, cu respectarea atât a intereselor generale, cât si a drepturilor si intereselor legitime ale celorlalti titulari, carora statul este tinut, în egala masura, sa le acorde ocrotire.

Cu acelasi prilej, Curtea a retinut ca, având dezlegarea constitutionala sa procedeze ca atare, legiuitorul trebuie sa fie preocupat ca exigentele astfel instituite sa fie îndeajuns de rezonabile încât sa nu antreneze o restrângere excesiva a exercitiului vreunui drept, de natura sa puna sub semnul întrebarii însasi existenta acestuia (a se vedea în acest sens Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011).

Durata procesului si finalizarea acestuia depind adesea de o serie de factori, cum sunt: gradul de operativitate a organelor judiciare; incidente legate de îndeplinirea procedurii de citare; complexitatea cazului si alte împrejurari care pot sa întârzie solutionarea cauzei (de exemplu, în situatia disjungerii cauzei fata de un coautor, acesta, gratie întârzierii finalizarii fazei de urmarire penala, spre deosebire de celalalt coautor, poate apela la procedura simplificata prevazuta de art. 320^1 din Codul de procedura penala). De asemenea, în numeroase cazuri, durata proceselor nu depinde numai de atitudinea partilor care pot formula sau nu diverse cereri sau se pot afla în situatii de natura obiectiva, ci se datoreaza unor alte circumstante, care tin de organizarea justitiei si de gradul de încarcare a activitatii parchetelor si instantelor.

Potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, Parlamentul are competenta exclusiva de a reglementa prin lege procedura de judecata. Reglementarea unei noi proceduri ce urmareste accelerarea solutionarii proceselor nu încalca principiul egalitatii si nediscriminarii, decât daca prevede un tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila, sau daca exista o disproportie între mijloacele folosite si scopul urmarit. Or, în acest caz legiuitorul a ales ca aplicarea cailor de atac prevazute de legea noua sa fie facuta în functie de data pronuntarii hotarârilor penale, astfel încât legea noua urmeaza a se aplica în mod egal tuturor persoanelor fata de care au fost pronuntate hotarâri judecatoresti ulterior intrarii în vigoare a Legii nr. 202/2010. Criteriul ales este obiectiv si rezonabil, constituind, în acelasi timp, o garantie în privinta previzibilitatii normelor procedural penale aplicabile în cazul proceselor penale pendinte. Prin urmare, dispozitiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 nu contravin principiului egalitatii în drepturi, fiind operante pentru toti inculpatii aflati în aceeasi situatie juridica si pe deplin aplicabile în virtutea principiului tempus regit actum.

În plus, Curtea a mai constatat ca nu poate fi primita nici critica referitoare la încalcarea celorlalte prevederi constitutionale invocate, deoarece dispozitiile de lege criticate nu contin norme care sa aduca atingere dreptului la un proces echitabil sau principiului unicitatii, impartialitatii si egalitatii justitiei, aplicându-se în mod unitar tuturor persoanelor aflate în aceeasi ipoteza juridica, fara niciun fel de discriminare pe considerente arbitrare.

În acelasi sens sunt si Decizia nr. 986 din 22 noiembrie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 17 ianuarie 2013, si Decizia nr. 137 din 7 martie 2013, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 20 aprilie 2013.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate pronuntata de Curte prin deciziile mai sus mentionate, precum si considerentele care au fundamentat-o îsi pastreaza valabilitatea si în prezenta cauza.

În ceea ce priveste solicitarea autorului exceptiei de a extinde critica si asupra unui alt temei constitutional, si anume art. 53 din Legea fundamentala - potrivit notelor scrise depuse înainte de data dezbaterilor si sustinerilor din sedinta de judecata -, Curtea constata ca o atare solicitare nu poate fi retinuta. Astfel, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecatoresti [...]", iar alin. (4) al aceluiasi articol prevede ca "Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de catre instanta în fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale partilor, opinia instantei asupra exceptiei, si va fi însotita de dovezile depuse de parti [...]". Temeiurile exceptiei de neconstitutionalitate sunt, asadar, cele precizate prin încheierea de sesizare a instantei de judecata în fata careia a fost invocata exceptia, astfel ca în fata Curtii Constitutionale nu pot fi invocate alte temeiuri ale exceptiei decât cele stabilite prin încheierea de sesizare. O extindere a acestora de catre instanta de contencios constitutional ar echivala cu sesizarea din oficiu a Curtii Constitutionale, ceea ce depaseste cadrul legal stabilit de Legea nr. 47/1992. De altfel, jurisprudenta Curtii Constitutionale a statuat ca invocarea în fata Curtii, în cadrul unei exceptii de neconstitutionalitate, a unui alt temei, care nu are nicio legatura cu cel invocat în sesizare si nici nu este o dezvoltare a acestuia, are semnificatia ridicarii unei exceptii direct în fata Curtii, eludându-se, astfel, prevederile art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 10 alin. (2) si ale art. 29 alin. (1) - (4) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).

În fine, referitor la solicitarea avocatului partii Societatea Comerciala SMR - S.A. din Bals de a i se acorda cheltuieli de judecata, Curtea constata, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, ca aceasta nu poate fi primita, deoarece regulile de procedura civila referitoare la acordarea cheltuielilor de judecata nu sunt compatibile cu natura procedurii în fata Curtii Constitutionale.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Ion Baluta în Dosarul nr. 1.828/223/2011 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie si constata ca dispozitiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor sunt constitutionale în raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Curtii de Apel Pitesti - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronuntata în sedinta din data de 23 mai 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puica
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf