Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 265 din 21 mai 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Iulia Antoanella Motoc - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea în sedinta publica a reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, exceptie ridicata de Vlad Mihai Neagoe în Dosarul nr. 2.222/1/2012 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal si care constituie obiectul Dosarului nr. 1.405D/2012 al Curtii Constitutionale.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din 9 mai 2013, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind consemnate în încheierea din acea data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispozitiile art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a amânat pronuntarea pentru data de 21 mai 2013, când a pronuntat prezenta decizie.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 27 septembrie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 2.222/1/2012, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, exceptie ridicata de Vlad Mihai Neagoe într-o cauza având ca obiect solutionarea unui recurs declarat de acesta împotriva Hotarârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost respinsa contestatia formulata împotriva Hotarârii Sectiei pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii de respingere a contestatiei formulate împotriva Hotarârii Comisiei de organizare a concursului de promovare în functii de executie a judecatorilor si procurorilor din data de 25 martie 2012, prin care a fost respinsa cererea sa de înscriere la concurs pentru un post de judecator, pe motivul neîndeplinirii conditiilor prevazute de art. 44 din Legea nr. 303/2004.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine urmatoarele argumente:

În privinta admisibilitatii exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca dispozitiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 constituie însusi temeiul legal în aplicarea caruia intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a pronuntat hotarârea recurata, aceste dispozitii fiind criticate în interpretarea ce a fost data în speta de Consiliul Superior al Magistraturii.

Pe fondul exceptiei se sustine ca prevederile art. 44 alin. (1) sunt neconstitutionale în masura în care sunt interpretate în sensul ca participarea la concursul de promovare în functii de executie a judecatorilor si procurorilor este conditionata de îndeplinirea la data cererii de înscriere la concurs a functiei de judecator si, respectiv, de procuror, pentru posturile de judecator si respectiv procuror.

Autorul exceptiei apreciaza ca în cauza sunt aplicabile, ad similis, considerentele retinute de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 866 din 28 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. Prin aceasta decizie se arata, în mod neechivoc, ca procurorii si judecatorii au acelasi statut constitutional de magistrati, Ministerul Public fiind instituit ca o magistratura componenta a autoritatii judecatoresti. Prin urmare, diferentierea legala a conditiilor de promovare între cele doua categorii de magistrati nu tine seama de caracterul de unicitate al statutului constitutional al celor doua categorii profesionale si încalca principiul egalitatii în drepturi prevazut de art. 16 alin. (1) din Constitutie.

În acest context, institutia promovarii în functie a judecatorilor si procurorilor este privita sub aspectul apartenentei la categoria profesionala a magistratilor si tine de cariera profesionala a acestora, având astfel a fi considerata din acest punct de vedere ca implicând un drept subiectiv, neantamându-se deci chestiuni legate de caracteristici privind activitatea functiilor respective. Prin urmare, interpretarea data de Consiliul Superior al Magistraturii dispozitiilor art. 44 alin. (1), prin care se diferentiaza cele doua categorii profesionale, "aratându-se clar în ce functie anume trebuie sa fie împlinita vechimea si care este, în mod logic, traseul pe care îl poate avea fiecare categorie profesionala în parte, anume 6 ani în functia de judecator pentru a promova în functia de judecator la curtea de apel, respectiv de 6 ani pentru a promova ca procuror la un parchet de pe lânga o curte de apel", este nu numai discriminatorie, ci lipsita de un suport faptic si legal adecvat. Desi, din punctul de vedere al prevederilor legale, conditiile de promovare în functii de executie a judecatorilor si procurorilor, indiferent de gradul profesional, sunt identice, autorul exceptiei afirma ca, în practica, Consiliul Superior al Magistraturii interpreteaza textul legal în aceasta forma discriminatorie, înregistrând în mod distinct cererile de înscriere a candidatilor judecatori si procurori pentru posturile de judecatori si, respectiv, procurori.

Dispozitiile art. 44 alin. (1) lit. c), care prevad conditia de "8 ani vechime în functia de judecator sau procuror, pentru promovarea în functia de procuror la Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie", întaresc fara echivoc echivalenta celor doua calitati sub aspectul conditiilor de vechime privind promovarea procurorilor si judecatorilor în functia de procuror la Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie. Or, în conditiile unui sistem unic al instantelor judecatoresti, este evident ca situatia din vârful ierarhiei sistemului judiciar, reprezentat prin Înalta Curte de Casatie si Justitie, nu poate decât sa fie o linie directoare si un model pentru palierele inferioare. Prin urmare, în mod logic, daca pentru promovarea în functia de procuror la instanta din vârful ierarhiei sistemului judiciar nu are a se face distinctia între candidatii judecatori sau procurori, cu atât mai mult aceasta diferentiere nu are a fi facuta în cazul instantelor inferioare - o abordare contrara fiind lipsita de orice justificare obiectiva si rationala.

Mai mult, o asemenea interpretare restrictiva poate forta optiunea pentru o anumita categorie profesionala, ceea ce ar constitui un impediment în desavârsirea carierei profesionale si nu ar face decât sa adauge o delimitare între cele doua categorii de magistrati în detrimentul formarii si experientei profesionale depline.

Autorul exceptiei mai face observatia ca posibilitatea numirii judecatorilor în functia de procuror sau a procurorilor în functia de judecator, reglementata de art. 61 din Legea nr. 303/2004, reprezinta o institutie distincta de cea referitoare la promovarea în functia de executie a judecatorilor si procurorilor, prevazuta de art. 44 alin. (1), astfel ca nu se poate opune, asa cum a argumentat Consiliul Superior al Magistraturii, aplicarea, la promovarea în functie, a conditiilor specifice numirii în functie. Totodata, daca numirea judecatorilor în functia de procuror si a procurorilor în functia de judecator se poate face, potrivit art. 61, la simpla cerere a celui în cauza, iar solutionarea acesteia depinde exclusiv de ratiuni de oportunitate apreciate de Consiliul Superior al Magistraturii pe considerente de politica manageriala de personal, la acelasi nivel de competenta, promovarea în functia de executie tine de optiunea candidatului respectiv de înaintare în grad profesional si depinde exclusiv de competentele sale profesionale, verificate concurential, pentru promovarea în gradul imediat urmator.

În final, se arata ca dispozitiile legale criticate, în interpretarea mentionata, nu satisfac exigentele de precizie si previzibilitate, fiind astfel în dezacord cu principiul preeminentei dreptului si al securitatii juridice, consacrat de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Curtii Constitutionale. Tocmai în considerarea caracterului previzibil al prevederilor legale, autorul exceptiei, exercitând în concret optiunea personala privind cariera profesionala - judecator sau procuror în cadrul Institutului National al Magistraturii -, a optat, ulterior numirii în functia de procuror, sa se înscrie la un concurs de promovare în functia de executie de judecator la o instanta imediat superioara, actionând, prin urmare, în sensul adaptarii conduitei sale profesionale la continutul presupus previzibil al normelor legale incidente.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor sunt constitutionale.

Este adevarat ca legiuitorul a alaturat functiile de judecator si procuror, întrucât textul de lege supus discutiei vizeaza ambele categorii profesionale, dar a indicat în mod expres care este traiectoria permisa promovarii pentru fiecare categorie în parte, fara a exista confuzii cu privire la interpretarea care ar putea fi data textelor legale. Prevederile legale criticate creeaza o egalitate între magistrati, judecatori sau procurori, doar prin prisma vechimii care le poate permite acestora sa promoveze în functii de executie. Dincolo de acest aspect, însa, diferentierea este evidenta, aratându-se foarte clar care este vechimea si care este, în mod logic, traseul pe care îl poate avea fiecare categorie profesionala în parte: 6 ani pentru functia de judecator pentru a promova în functie de executie la o curte de apel, respectiv 6 ani pentru a putea promova ca procuror la un parchet de pe lânga o curte de apel.

Pe de alta parte, legiuitorul nu prevede expres faptul ca este imposibil ca un procuror sa promoveze la o instanta superioara pe un post de judecator sau ca un judecator sa promoveze la o instanta superioara pe un post de procuror. Acest lucru rezulta, însa, din interpretarea coroborata cu alte dispozitii legale, si anume art. 4 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si desfasurarea concursului de promovare a judecatorilor si procurorilor si art. 61 din Legea nr. 303/2004. Asadar, este evidenta optiunea legiuitorului de a oferi posibilitatea judecatorilor sa promoveze la o instanta superioara tot ca judecator, respectiv procurorilor sa promoveze la un parchet superior tot ca procuror.

În aceste conditii, dispozitiile art. 44 alin. (1), supuse controlului de constitutionalitate, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.

În plus, daca se pune în discutie lipsa unor prevederi legale clare, Curtea Constitutionala nu se poate transforma în legiuitor pozitiv, acest aspect fiind de natura si rolul functiei exclusive a Parlamentului, ca unica autoritate legiuitoare a statului, asa cum statueaza art. 61 alin. (1) din Legea fundamentala.

Totodata, se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata priveste în esenta modul de interpretare si aplicare a legii aplicabile spetei, aspecte ce excedeaza competentei Curtii Constitutionale.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, notele scrise ale autorului exceptiei si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2006, cu urmatorul continut: "(1) Pot participa la concursul de promovare la instantele sau parchetele imediat superioare judecatorii si procurorii care au avut calificativul «foarte bine» la ultima evaluare, nu au fost sanctionati disciplinar în ultimii 3 ani si îndeplinesc urmatoarele conditii minime de vechime:

a) 5 ani vechime în functia de judecator sau procuror, pentru promovarea în functiile de judecator de tribunal sau tribunal specializat si procuror la parchetul de pe lânga tribunal sau la parchetul de pe lânga tribunalul specializat;

b) 6 ani vechime în functia de judecator sau procuror, pentru promovarea în functiile de judecator de curte de apel si procuror la parchetul de pe lânga aceasta;

c) 8 ani vechime în functia de judecator sau procuror, pentru promovarea în functia de procuror la Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine normelor constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la principiul egalitatii în drepturi a cetatenilor în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca întreaga argumentatie formulata de autorul acesteia porneste de la modalitatea în care Consiliul Superior al Magistraturii a interpretat dispozitiile art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004 în speta în care autorul exceptiei are calitatea de reclamant.

Astfel, asa cum rezulta din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, dar si din documentele atasate la dosar, Consiliul Superior al Magistraturii a dat prevederilor legale criticate o interpretare literala si restrictiva, în sensul ca se pot înscrie la concursul de promovare la curtea de apel sau la parchetul de pe lânga aceasta doar judecatorii si procurorii care, pe lânga conditiile generale prevazute de art. 44 alin. (1) partea introductiva din Legea nr. 303/2004, trebuie sa îndeplineasca, potrivit lit. b) a alin. (1), cel putin 6 ani vechime în functia de judecator, pentru promovarea în functia de judecator de curte de apel, respectiv de cel putin 6 ani vechime în functia de procuror, pentru promovarea în functia de procuror la parchetul de pe lânga curtea de apel.

Curtea mai constata ca dispozitiile art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004 au constituit temeiul legal în baza caruia Consiliul Superior al Magistraturii a respins, în final, cererea de înscriere a autorului exceptiei - care îndeplinea functia de procuror - la concursul de promovare în functia de judecator de curte de apel, sustinut la data de 25 martie 2012, hotarârile fiind motivate potrivit rationamentului de interpretare si aplicare expus mai sus. Solutiile de respingere sunt întemeiate, totodata, pe dispozitiile art. 4 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si desfasurarea concursului de promovare a judecatorilor si procurorilor, aprobat prin Hotarârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 6 octombrie 2006, cu modificarile si completarile ulterioare.

În concluzie, Curtea constata ca în cauza este pusa în discutie o problema de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, aplicabile în litigiul în care autorul exceptiei are calitatea de reclamant. Acesta reprezinta, pâna la urma, si motivul pentru care acelasi autor al exceptiei s-a adresat justitiei, declansând un proces în privinta caruia Înalta Curte de Casatie si Justitie are competenta materiala de solutionare si în cursul caruia a ridicat prezenta exceptie de neconstitutionalitate. De altfel, la aceeasi data, a invocarii exceptiei, instanta judecatoreasca a transat litigiul prin decizie irevocabila, respingând, ca nefondat, recursul declarat împotriva hotarârii prin care Consiliul Superior al Magistraturii a respins contestatia reclamantului împotriva solutiei de respingere a cererii sale de înscriere la concursul de promovare.

Curtea Constitutionala reaminteste ca atributia sa de solutionare a exceptiei de neconstitutionalitate, statuata de art. 146 lit. d) din Constitutie, nu consta în analizarea conformitatii cu normele fundamentale a anumitor interpretari pe care organe, institutii sau autoritati publice competente le dau textelor legale în procesul de aplicare a legii la diferite cazuri si circumstante, ci rezida în controlul efectuat asupra unei pretinse stari de neconstitutionalitate extrinseca sau intrinseca a unui text legal.

Curtea retine, în continuare, ca, în cauza de fata, autorul exceptiei s-a adresat justitiei, prin autoritatile ce compun puterea judecatoreasca, aceasta fiind unica autoritate statala competenta sa interpreteze si sa aplice actele normative în vigoare incidente. De altfel, potrivit art. 126 alin. (3) din Constitutie, Înalta Curte de Casatie si Justitie este singura competenta sa asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti, sens în care este reglementata, la art. 329 din Codul de procedura civila din anul 1865, cu modificarile si completarile ulterioare, în prezent art. 514 din noul Cod de procedura civila, institutia recursului în interesul legii.

Asa fiind, Curtea constata ca prezenta exceptie de neconstitutionalitate nu poate fi examinata în fond decât cu încalcarea normelor art. 126 alin. (3), dar si ale art. 146 lit. d) din Constitutie, motiv pentru care urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, exceptie ridicata de Vlad Mihai Neagoe în Dosarul nr. 2.222/1/2012 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronuntata în sedinta din data de 21 mai 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf