Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 251 din 21 mai 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 142 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Iulia Antoanella Motoc - judecator

Ion Predescu - judecator

Tudorel Toader - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 142 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Crucea Nordului" - S.R.L. din Poiana Stampei, judetul Suceava, în Dosarul nr. 1.423/334/2012 al Judecatoriei Vatra Dornei. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 134D/2013.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiata, sens în care face referire la Decizia nr. 827/2012.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 6 februarie 2013, pronuntata în Dosarul nr. 1.423/334/2012, Judecatoria Vatra Dornei a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 142 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Crucea Nordului" - S.R.L. din Poiana Stampei, judetul Suceava, cu ocazia solutionarii unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia arata ca perimarea este o sanctiune de drept civil prin care este sanctionata pasivitatea creditorului ce nu staruie în executarea silita, lasând-o în nelucrare o perioada de timp prea mare, efectul perimarii fiind desfiintarea executarii silite. Desi aceasta institutie a fost creata pentru a asigura stabilitatea circuitului civil si securitatea raporturilor juridice, prin faptul ca executarea silita fiscala nu se perimeaza, se acorda posibilitatea organelor fiscale sa lase aceste executari silite în nelucrare perioade lungi de timp si a emite acte de executare la intervale mari de timp, pentru ca ulterior sa culeaga niste creante fiscale oneroase, însotite de multe accesorii (penalitati, dobânzi si majorari de întârziere), ceea ce contravine art. 56 din Constitutie. Se poate ajunge în situatia ca un debitor fiscal sa suporte o raspundere fiscala mai grea decât un infractor, care poarta o raspundere penala de care, la un moment dat, dupa împlinirea termenului de prescriptie, poate fi exonerat. Interesul general da posibilitatea statului sa instituie reguli derogatorii de la dreptul comun, acest drept al statului fiind deja valorificat de acesta în materia raspunderii fiscale prin prelungirea cu doi ani a termenului general de prescriptie al creantelor fiscale, care este, potrivit normelor în materie, de 5 ani, fata de 3 ani, cât este termenul general de prescriptie potrivit dreptului comun.

Judecatoria Vatra Dornei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata. Prin dispozitiile criticate se instituie, în materia executarii creantelor fiscale, un regim derogatoriu de la dreptul comun, prin aceea ca se prevede neperimarea executarii silite a acestor creante. Aceasta derogare este în deplin acord cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia "competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege". Legiuitorul este îndreptatit sa stabileasca norme de procedura derogatorii de la regulile generale, determinate de anumite situatii speciale. În cazul de fata, situatia speciala a fost determinata de faptul ca obiectul executarii silite îl constituie încasarea creantelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, ceea ce reprezinta un interes general.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata. În acest sens, face referire la Decizia nr. 424 din 13 septembrie 2005, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 noiembrie 2005, si la Decizia nr. 432 din 21 octombrie 2004, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.176 din 13 decembrie 2004, prin care Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art. 142 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 sunt constitutionale.

Avocatul Poporului apreciaza ca nu poate fi retinuta critica de neconstitutionalitate, întrucât plata impozitelor sau a contributiilor reprezinta o îndatorire atât a persoanelor fizice, cât si a persoanelor juridice. În considerarea unor situatii deosebite legiuitorul poate institui reguli speciale de procedura care deroga de la regulile generale. Este indiscutabil faptul ca încasarea impozitelor si taxelor constituie sursa principala de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apararii intereselor nationale pe plan financiar. Doar în cazul în care dispune de aceste resurse bugetare, statul îsi va putea îndeplini obligatiile sale fata de cetateni si agentii economici.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 142 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu urmatorul continut: "Executarea silita a creantelor fiscale nu se perimeaza."

În sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autoarea exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 56 alin. (2) referitor la asezarea justa a sarcinilor fiscale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, prin Decizia 283 din 11 martie 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 10 iunie 2008, a retinut ca neperimarea executarii silite a creantelor fiscale, reglementare derogatorie de la dreptul comun, este în deplin acord cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, în temeiul caruia legiuitorul este îndreptatit sa stabileasca norme de procedura derogatorii de la regulile generale, determinate de anumite situatii speciale. În cazul de fata, situatia speciala a fost determinata de faptul ca obiectul executarii silite îl constituie încasarea creantelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, ceea ce reprezinta un interes general.

Totodata, prin Decizia nr. 513 din 8 mai 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 26 iunie 2008, Curtea a constatat ca existenta unei obligatii exprese a fiecarui cetatean de a contribui prin impozite si taxe la cheltuielile publice, prevazuta la art. 56 alin. (1) din Constitutie, si a unei obligatii a statului de a proteja interesele nationale în activitatea financiara, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din Constitutie, este justificata de necesitatea asigurarii certitudinii în constituirea ritmica a resurselor financiare ale statului. Astfel, este în afara de orice îndoiala ca încasarea impozitelor si taxelor constituie sursa principala de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apararii intereselor nationale pe plan financiar. Numai daca dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în masura sa îsi îndeplineasca obligatiile sale fata de cetateni si agentii economici, care au fost stabilite în art. 135 alin. (2) lit. a) si b) din Constitutie.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie, solutia si considerentele deciziilor amintite îsi pastreaza valabilitatea si în prezenta cauza.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Societatea Comerciala "Crucea Nordului" - S.R.L. din Poiana Stampei, judetul Suceava, în Dosarul nr. 1.423/334/2012 al Judecatoriei Vatra Dornei si constata ca dispozitiile art. 142 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala sunt constitutionale în raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Judecatoriei Vatra Dornei si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronuntata în sedinta din data de 21 mai 2013.

 
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf