Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 231 din 9 mai 2013

Asupra cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre puterea judecatoreasca, reprezentata prin Consiliul Superior al Magistraturii, si puterea executiva, reprezentata prin Guvernul Romaniei, formulata de presedintele Consiliului Superior al Magistraturii

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Iulia Antoanella Motoc - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

 

I. Pe rol se afla cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre puterea judecatoreasca, reprezentata prin Consiliul Superior al Magistraturii, si puterea executiva, reprezentata prin Guvernul României, transmisa Curtii Constitutionale prin Adresa nr. 9.645/1.154 din 15 aprilie 2013 a presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii.

Sesizarea a fost formulata în temeiul art. 146 lit. e) din Constitutie si al art. 11 alin. (1) lit. A e) si art. 34 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a fost înregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 1.516 din 17 aprilie 2013 si constituie obiectul Dosarului nr. 270 E/2013.

Autorul sesizarii solicita Curtii Constitutionale constatarea existentei unui conflict juridic de natura constitutionala între puterea judecatoreasca, reprezentata prin Consiliul Superior al Magistraturii, si puterea executiva, reprezentata prin Guvernul României, constând în împiedicarea Consiliului Superior al Magistraturii de a-si îndeplini atributiile prevazute de normele constitutionale, determinata de modificarea, printr-o ordonanta de urgenta a Guvernului, a procedurii de desemnare a judecatorului român la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Totodata, se solicita Curtii Constitutionale dispunerea unor masuri pentru restabilirea ordinii constitutionale care trebuie sa existe între autoritatile publice prevazute în titlul III din Constitutie.

Prevederile constitutionale "asupra carora poarta conflictul" sunt cele ale art. 1 - Statul român, art. 115 - Delegarea legislativa, art. 133 - Rolul si structura (Consiliului Superior al Magistraturii), art. 134 - Atributii (ale Consiliului Superior al Magistraturii).

II. În motivarea cererii se sustine, în esenta, ca Guvernul a schimbat procedura de numire a judecatorului român la Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2013 pentru modificarea si completarea art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în fata Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Comitetului Ministrilor ale Consiliului Europei si exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotarârilor si conventiilor de rezolvare pe cale amiabila, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 4 aprilie 2013, "reducându-se în mod considerabil atributia Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce priveste propunerea de candidatura."

Potrivit art. I pct. 1 din actul normativ mentionat, "Desemnarea candidatilor în numele României pentru functia de judecator al Curtii se face de catre Guvern, cu avizul comisiilor juridice si pentru drepturile omului din Senat si Camera Deputatilor, reunite în sedinta comuna, la propunerea unei comisii formate din persoanele enumerate mai jos, care îsi exercita mandatul în mod individual si independent si îsi exprima propria opinie:

a) ministrul justitiei;

b) ministrul afacerilor externe;

c) agentul guvernamental pentru Curtea Europeana a Drepturilor Omului;

d) directorul Directiei afaceri europene si drepturile omului din cadrul Ministerului Justitiei;

e) un membru al Consiliului Superior al Magistraturii, desemnat de Plenul acestuia;

f) un judecator la Înalta Curte de Casatie si Justitie, desemnat de Colegiul de conducere al acesteia;

g) Avocatul Poporului;

h) doua cadre didactice universitare de la facultatile de drept din cadrul universitatilor de cercetare avansata si educatie, astfel cum acestea sunt clasificate potrivit art. 193 alin. (4) lit. c) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, desemnate, cu majoritate, de membrii prevazuti la lit. a) - g), în baza propunerilor facultatilor de drept."

Anterior modificarii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2013, art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în fata Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Comitetului Ministrilor ale Consiliului Europei si regresul statului în urma hotarârilor si conventiilor de rezolvare pe cale amiabila, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 31 august 1999, stabilea urmatoarea procedura: "Desemnarea candidatilor în numele României pentru functia de judecator al Curtii se face de Guvern, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în urma audierii persoanelor propuse de membrii acestuia din rândul juristilor cu mare prestanta morala si civica, cu reputatie profesionala recunoscuta, cu avizul Comisiei juridice, de disciplina si imunitati, al Comisiei pentru drepturile omului, culte si problemele minoritatilor nationale ale Camerei Deputatilor si al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari, al Comisiei pentru drepturile omului si minoritati ale Senatului. Comisiile reunite vor audia candidatii propusi, în sedinta comuna. Convocarea Consiliului Superior al Magistraturii se face de ministrul justitiei, care va prezida lucrarile acestuia, fara a participa la vot."

Invocând, în continuare, o serie de dispozitii apreciate ca fiind relevante din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (art. 19 - Înfiintarea Curtii, art. 20 - Numirea judecatorilor, art. 21 - Conditiile exercitarii functiilor, art. 22 - Alegerea judecatorilor), precum si din Regulamentul Curtii (art. 4 - Incompatibilitati), autorul sesizarii sustine ca "statutul judecatorilor Curtii este similar, în multe privinte, statutului judecatorilor români, atât în ceea ce priveste conditiile impuse sub aspectul reputatiei morale ori al competentei profesionale, cât si al interdictiilor si incompatibilitatilor", cea mai importanta dintre acestea fiind "independenta de care se bucura judecatorii internationali în exercitarea mandatului lor." În acest context, propunerea candidatilor la functia de judecator la Curte din partea României de catre Consiliul Superior al Magistraturii, astfel cum stabilea vechea forma a Ordonantei Guvernului nr. 94/1999, "corespundea atât rolului constitutional al Consiliului Superior al Magistraturii, de garant al independentei justitiei, cât si cerintei de independenta a viitorului judecator la Curtea Europeana a Drepturilor Omului". Modificarea acestei proceduri reprezinta "o interventie nejustificata din perspectiva aplicarii principiului constitutional care consacra echilibrul puterilor în stat."

Astfel, "propunerea candidatilor de catre o comisie formata din 9 membri, în care Guvernul este reprezentat de nu mai putin de 4 membri, iar acesti 4 reprezentanti ai executivului pot lua decizia doar ei, în conditiile în care cvorumul de luare a deciziilor este de cel putin 3 voturi [...], cumulat cu faptul ca tot Guvernul este cel care decide cu privire la aceste propuneri, rupe echilibrul între cele trei puteri ale statului, deplasând nejustificat centrul de influenta, inclusiv în etapa formularii propunerilor, spre puterea executiva."

Se mai arata ca acest proiect de act normativ nu a fost supus dezbaterii publice si nu a fost transmis în timp util spre avizare Consiliului Superior al Magistraturii sau Consiliului Legislativ.

În motivarea cererii se invoca Declaratia de la Brighton din aprilie 2012, adoptata la finalul Conferintei privind viitorul Curtii Europene a Drepturilor Omului, organizata de Presedintia britanica a Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei, Ghidul cu privire la selectia candidatilor pentru functia de judecator la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, precum si Avizul nr. 5 al Consiliului Consultativ al Judecatorilor Europeni în atentia Comitetului de Ministri, referitor la regulile si practicile privind desemnarile la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, apreciindu-se ca institutia Consiliului Superior al Magistraturii întruneste cerintele conturate în aceste documente cu privire la selectia candidatilor pentru functia de judecator la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, fiind "singura autoritate independenta constitutional si functional, recunoscuta ca reprezentând garantia independentei judecatorilor".

Se sustine, totodata, ca preluarea atributiei de propunere a candidatilor de catre comisia prevazuta de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2013, în care Guvernul, angajat politic, alaturi de alte persoane pentru care nu exista vreo garantie de neimplicare politica, joaca un rol important, ar putea ridica unele probleme din perspectiva apartenentei de independenta si impartialitate de care trebuie sa se tina cont în procedura de desemnare a judecatorilor Curtii. Se invoca în acest sens Memorandumul explicativ al Ghidului cu privire la selectia candidatilor pentru functia de judecator la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în care s-a retinut ca, daca organismul care propune candidatii este stabilit sub autoritatea Guvernului si cuprinde membri proveniti din administratie, nu poate fi considerat independent.

Se arata ca demersul Guvernului de a modifica o procedura atât de importanta pe calea ordonantei de urgenta trebuie analizat critic si din perspectiva definitiei date conflictului juridic de natura constitutionala în jurisprudenta Curtii Constitutionale, cu referire la Decizia nr. 53/2005 a acestei Curti. Astfel, prin actul normativ mentionat, Guvernul a golit de substanta o atributie care apartine Consiliului Superior al Magistraturii, afectând astfel regimul unei institutii fundamentale a statului, ceea ce înseamna o încalcare a art. 115 alin. (6) din Constitutie.

Se sustine ca art. 134 alin. (1) din Constitutie este principiul general care reglementeaza dreptul Consiliului Superior al Magistraturii de a propune numirea în functie a judecatorilor si procurorilor, iar textul constitutional nu restrânge sfera atributiilor Consiliului numai la numirea în functii a judecatorilor si procurorilor de la instantele si parchetele nationale, ci se refera, implicit, si la candidatii pentru functia de judecator la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

Prin actul normativ adoptat, Guvernul a înfrânt vointa legiuitorului exprimata prin Legea nr. 87/2001 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în fata Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Comitetului Ministrilor ale Consiliului Europei si regresul statului în urma hotarârilor si conventiilor de rezolvare pe cale amiabila, care a tinut seama de rolul constitutional al Consiliului Superior al Magistraturii atunci când a reglementat aceeasi procedura-cadru în etapa propunerilor, pentru desemnarea unor candidati pentru functia de judecator la Curtea Europeana a Drepturilor Omului: Consiliul propune, si o alta autoritate din sfera executivului desemneaza (presedintele tarii - pentru judecatorii nationali sau Guvernul - pentru judecatorul român la Curtea Europeana a Drepturilor Omului), iar cele doua autoritati publice care au competente conjuncte în realizarea obiectivului constitutional conlucreaza în spiritul interpretarii loiale a Constitutiei. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2013 destabilizeaza astfel binomul propunere-numire si încalca principiul echilibrului puterilor în stat în cadrul unei proceduri ce implica doua autoritati publice.

Invocându-se în acest sens deciziile Curtii Constitutionale nr. 98/2008 si nr. 1.221/2008, se apreciaza ca procedura desemnarii unor candidati la functia de judecator din partea României la Curtea Europeana a Drepturilor Omului trebuie sa se supuna aceluiasi principiu general al exercitarii atributiilor constitutionale: cele doua autoritati implicate trebuie sa colaboreze, respectându-si una alteia prerogativele si neintervenind una în prerogativele celeilalte. Or, Guvernul a intervenit prin actul normativ mentionat, anulând prerogativa "propunerii" ce apartinea Consiliului Superior al Magistraturii.

Se mai sustine ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2013 goleste de substanta o atributie fundamentala a Consiliului Superior al Magistraturii, deoarece încalca art. 134 alin. (1) din Constitutie, afecteaza regimul unei institutii fundamentale a statului si încalca art. 115 alin. (6) din Constitutie. Actul normativ mentionat nu a fost adoptat pentru reglementarea unei situatii urgente, ci pentru a contracara o lege adoptata de Parlament în anul 2001 si pentru a reveni la un cadru legislativ care sa excluda Consiliul Superior al Magistraturii din procedura propunere si numire.

În concluzie, se solicita admiterea cererii si pronuntarea unei decizii prin care sa se constate existenta conflictului juridic de natura constitutionala între autoritatea judecatoreasca si puterea executiva, precum si a existentei blocajului institutional ce poate fi înlaturat numai prin statuarea unei modalitati concrete de solutionare a conflictului juridic care produce în continuare efecte, respectiv prin recunoasterea competentei Consiliului Superior al Magistraturii de a propune numirea în functia de judecator la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

III. În conformitate cu dispozitiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, cererea a fost comunicata partilor aflate în conflict pentru a-si exprima în scris punctul de vedere asupra continutului conflictului si a eventualelor cai de solutionare a acestuia.

Consiliul Superior al Magistraturii a comunicat punctul sau de vedere cu Adresa nr. 9.783/1.154 din 22 aprilie 2013, înregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 1.574 din 22 aprilie 2013, prin care arata ca la solutionarea conflictului juridic de natura constitutionala "urmeaza a fi avute în vedere argumentele prezentate în cuprinsul cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala".

Pe lânga aceste argumente, se fac si o serie de precizari suplimentare. Astfel, potrivit autorului sesizarii, faptul ca în alte state europene propunerea candidatilor nationali la functia de judecator al Curtii Europene a Drepturilor Omului este atributul executivului sau al unor organisme constituite în acest scop, cu componenta mixta, nu poate reprezenta un contraargument definitoriu, în lipsa unor dispozitii ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului sau ale altor instrumente juridice care sa oblige la o anumita componenta a organului ce propune candidatii. Se arata ca exista si alte state europene în care consiliile judiciare ori magistratii sunt implicati în procedura de desemnare a candidatilor la Curte, de exemplu Belgia, Croatia, Cehia, Finlanda, Grecia, Lituania, Republica Moldova, Norvegia, Polonia, Portugalia. Se apreciaza ca fiind cel mai relevant exemplul Slovaciei, unde procedura de desemnare a judecatorilor la Curtea Europeana a Drepturilor Omului este foarte apropiata de cea anterioara din România.

Varietatea modalitatilor de constituire a comisiilor trebuie înteleasa si din perspectiva particularitatilor specifice fiecarui stat în parte, iar în România, din perspectiva rolului sau de garant al independentei justitiei, consacrat constitutional, Consiliului Superior al Magistraturii prezentând garantiile cele mai potrivite pentru o propunere a candidatilor nationali la functia de judecator al Curtii nu doar libera de orice influente, ci si care sa induca o asemenea aparenta.

Guvernul a comunicat punctul sau de vedere cu Adresa nr. 5/2.619/2013, înregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 1.625 din 25 aprilie 2013.

În punctul de vedere exprimat se arata, mai întâi, ca cererea presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii este inadmisibila, întrucât în cauza nu a fost declansat un conflict juridic de natura constitutionala, criticile formulate vizând, de fapt, neconstitutionalitatea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 21/2013. Se opineaza ca dispozitiile Constitutiei nu consacra atributia Consiliului Superior al Magistraturii de a propune numirea judecatorului din partea României la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Mai mult, judecatorii din partea statelor membre nu trebuie sa aiba calitatea de judecator în statul membru. Or, Consiliul Superior al Magistraturii, la nivel national, este autoritatea care decide cu privire la cariera judecatorilor, si nu si a altor persoane care exercita profesii juridice. În consecinta, nu se poate sustine ca Guvernul si-a arogat o competenta care nu îi apartine potrivit Constitutiei, actiune de natura a determina un conflict juridic de natura constitutionala între cele doua autoritati publice, Consiliul Superior al Magistraturii si Guvern. Se apreciaza ca nu poate fi primita nici sustinerea potrivit careia Guvernul si-ar fi arogat competenta de a modifica prin intermediul unei ordonante de urgenta procedura de numire a judecatorului din partea României la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, golind de substanta rolul Consiliului Superior al Magistraturii, întrucât Guvernul poate legifera în acest domeniu, prin intermediul ordonantei de urgenta, în masura în care sunt respectate conditiile constitutionale privind emiterea ordonantelor de urgenta. Se mai sustine ca este inadmisibila solicitarea de recunoastere a competentei Consiliului Superior al Magistraturii de a propune numirea în functia de judecator la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Curtea Constitutionala nu este competenta sa modifice acte normative, întrucât nu are calitatea de legiuitor pozitiv, neputând sa recunoasca astfel competenta Consiliului Superior al Magistraturii de a propune numirea în functia de judecator la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

Sub aspectul fondului cauzei, se apreciaza ca norma de modificare a procedurii de selectare a candidatilor, din partea României, la functia de judecator al Curtii Europene a Drepturilor Omului, nu aduce atingere atributiilor constitutionale ale Consiliului Superior al Magistraturii, prin urmare nu este susceptibila de a crea premisele unui conflict juridic de natura constitutionala. Prin norma criticata nu au fost atrase de catre puterea executiva competente exclusive, determinând astfel, cum se sustine în cerere, limitarea atributiilor Consiliului Superior al Magistraturii. Ordonanta de urgenta, mentinând rolul Guvernului deja consacrat în forma anterioara a reglementarii, creioneaza o procedura de selectie în sensul recomandarilor cuprinse în Ghidul Comitetului de Ministri al Consiliului Europei privind selectia candidatilor la postul de judecator la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Modificarea adusa asigura o componenta echilibrata a structurii colegiale care gestioneaza procedura de selectie a candidatilor, prin cooptarea unor institutii cu atributii în domeniul protectiei drepturilor omului, a celei mai înalte instante nationale si a mediului academic juridic, fara a leza implicarea Consiliului Superior al Magistraturii si, mai ales, fara a aduce atingere competentei sale de garant al independentei justitiei. Criticând configuratia comisiei, Consiliul Superior al Magistraturii se pronunta, în fapt, asupra oportunitatii solutiei legislative, or, legiuitorul national poate sa promoveze modificari ale cadrului normativ, în limitele stabilite de Constitutie, de tratatele la care România este parte, si tinând seama de recomandarile organismelor internationale al caror membru este România.

IV. Potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, presedintele Curtii Constitutionale a fixat termenul sedintei de judecata pentru data de 9 mai 2013, cu citarea partilor implicate în conflict.

La termenul de judecata, presedintele Curtii Constitutionale, în temeiul dispozitiilor art. 216 alin. (1) din Codul de procedura civila coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, declara deschise lucrarile sedintei de judecata si invita prim-magistratul-asistent sa faca referatul cauzei.

Sunt prezenti, pentru autorul sesizarii, doamna procuror Oana Andrea Schmidt Haineala, presedintele Consiliului Superior al Magistraturii, iar pentru Guvern, prim-ministrul, domnul Victor-Viorel Ponta, împreuna cu ministrul justitiei, domnul Robert Marius Cazanciuc, Agentul guvernamental pentru Curtea Europeana a Drepturilor Omului, doamna Catrinel Brumar, si consilierul onorific al prim-ministrului, domnul Gyorgy Frunda.

Procedura de citare este legal îndeplinita.

Presedintele Curtii Constitutionale, în temeiul dispozitiilor art. 216 alin. (2) din Codul de procedura civila, coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, acorda cuvântul doamnei procuror Oana Andrea Schmidt Haineala, presedintele Consiliului Superior al Magistraturii, pentru sustinerea cererii formulate.

Doamna procuror Oana Andrea Schmidt Haineala reitereaza motivele expuse pe larg în cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala. Mai arata ca actul normativ emis de Guvern determina împiedicarea Consiliului Superior al Magistraturii sa îsi exercite rolul de garant al independentei justitiei. Prin natura litigiilor la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în fata Curtii este chemat statul român prin intermediul Guvernului. În aceasta situatie, este necesar sa se asigure aparenta de impartialitate a magistratilor Curtii, acestia neputând fi desemnati de aceeasi autoritate care este chemata ulterior în judecata. Considera ca în cauza exista un conflict juridic de natura constitutionala si solicita Curtii sa constate existenta blocajului institutional care impune statuarea unei modalitati concrete de rezolvare, respectiv recunoasterea competentei Consiliului Superior al Magistraturii de a propune candidatii nationali la functia de judecator al Curtii Europene a Drepturilor Omului.

În continuare, presedintele Curtii Constitutionale acorda cuvântul prim-ministrului, domnul Victor-Viorel Ponta.

Acesta arata ca în cauza nu exista un conflict juridic de natura constitutionala. Propunerea judecatorilor din partea României la Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu figureaza în Constitutie ca fiind în competenta Consiliului Superior al Magistraturii. Este însa necesar rolul de arbitru al Curtii Constitutionale având în vedere ca Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 21/2013. Prim-ministrul invoca si reglementarea în materie din alte state europene, în majoritatea (23 din 30 exemple analizate), competenta de propunere a judecatorilor nationali la Curtea Europeana a Drepturilor Omului revenind autoritatii executive. Mai arata ca este adevarat ca judecatorul român numit la Curtea Europeana a Drepturilor Omului va judeca si cauze împotriva statului român, însa acele cauze sunt finalizate de justitia româna. Subliniaza ca institutia Consiliului Superior al Magistraturii nu este eliminata din procedura de selectie a judecatorilor din partea României pentru Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Cât priveste justificarea urgentei pentru adoptarea actului normativ în cauza, arata ca pe data de 16 iulie 2013 trebuie finalizata aceasta procedura de selectie.

Presedintele Curtii Constitutionale, având în vedere dispozitiile art. 216 alin. (5) din Codul de procedura civila, coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, da cuvântul judecatorilor care au pus întrebari partilor.

Doamna judecator Iulia Antoanella Motoc întreaba care este autoritatea competenta sa decida asupra numirii judecatorilor la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

Domnul Victor-Viorel Ponta arata ca aceasta autoritate este Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei.

Domnul judecator Petre Lazaroiu întreaba daca judecatorul român la Curtea Europeana a Drepturilor Omului reprezinta statul român sau se integreaza în structura în care a fost numit.

Doamna procuror Oana Andrea Schmidt Haineala arata ca judecatorii la Curtea Europeana a Drepturilor Omului au statut de magistrati independenti, subliniind ca acest considerent fundamenteaza interpretarea data în cauza art. 134 din Constitutie.

Domnul Victor-Viorel Ponta arata ca doar în procedura de selectie a candidatilor exista criteriul national; de la momentul numirii, judecatorii Curtii Europene a Drepturilor Omului devin impartiali.

Presedintele Curtii Constitutionale, domnul Augustin Zegrean, solicita opinia Guvernului cu privire la posibilitatea alegerii, pâna la data de 16 iulie 2013, a celor doua cadre didactice universitare de la facultatile de drept din cadrul universitatilor de cercetare avansata si educatie care vor fi membri ai comisiei ce va realiza desemnarea candidatilor în numele României pentru functia de judecator la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

Domnul Victor-Viorel Ponta asigura ca imediat dupa decizia Curtii Constitutionale, comisia va fi înfiintata. Subliniaza si existenta unei conditii de cvorum prevazuta de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2013, care acopera acele situatii în care ar lipsi vreunul dintre membrii comisiei.

Doamna judecator Aspazia Cojocaru întreaba daca reglementarea actuala privind propunerile de numire a judecatorilor la Curtea Europeana a Drepturilor Omului reflecta un echilibru între cele trei puteri ale statului.

Domnul Victor-Viorel Ponta arata ca procedura implica o comisie, existând un echilibru între puterile statului în cadrul acesteia.

Doamna procuror Oana Andrea Schmidt Haineala arata ca mecanismul checks and balances era asigurat doar prin procedura precedenta, în prezent decizia fiind deplasata în zona puterii executive.

Nemaifiind alte întrebari, presedintele Curtii Constitutionale, în temeiul dispozitiilor art. 216 alin. (1) din Codul de procedura civila coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, declara dezbaterile închise si ridica sedinta.

 

CURTEA,

examinând cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala formulata de Consiliul Superior al Magistraturii, punctele de vedere ale Consiliului Superior al Magistraturii si Guvernului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile reprezentantilor autoritatilor publice aflate în conflict, dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:

 

V. Curtea este competenta potrivit dispozitiilor art. 146 lit. e) din Constitutie, precum si ale art. 1, 10, 34 si 35 din Legea nr. 47/1992, sa se pronunte asupra conflictului juridic de natura constitutionala dintre autoritatile publice.

VI. Cu privire la cererea formulata, Curtea retine urmatoarele:

1. Izvorul conflictului juridic de natura constitutionala, potrivit sesizarii, îl constituie exclusiv Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2013 pentru modificarea si completarea art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în fata Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Comitetului Ministrilor ale Consiliului Europei si exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotarârilor si conventiilor de rezolvare pe cale amiabila, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 4 aprilie 2013.

Prin actul normativ mentionat s-a modificat procedura de desemnare a candidatilor în numele României pentru functia de judecator al Curtii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, anterior modificarii intervenite prin actul normativ mentionat, desemnarea acestora se realiza de Guvern, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul Comisiei juridice, de disciplina si imunitati, al Comisiei pentru drepturile omului, culte si problemele minoritatilor nationale ale Camerei Deputatilor si al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari, al Comisiei pentru drepturile omului si minoritati ale Senatului. În prezent, potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 21/2013, desemnarea se realizeaza de catre Guvern cu avizul comisiilor parlamentare, însa la propunerea unei comisii formate din: ministrul justitiei; ministrul afacerilor externe; agentul guvernamental pentru Curtea Europeana a Drepturilor Omului; directorul Directiei afaceri europene si drepturile omului din cadrul Ministerului Justitiei; un membru al Consiliului Superior al Magistraturii, desemnat de Plenul acestuia; un judecator de la Înalta Curte de Casatie si Justitie desemnat de Colegiul de conducere al acesteia; Avocatul Poporului; doua cadre didactice universitare de la facultatile de drept din cadrul universitatilor de cercetare avansata si educatie, desemnate, cu majoritate, de membrii prevazuti la lit. a) - g), în baza propunerilor facultatilor de drept.

Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2013 este apreciata de Consiliul Superior al Magistraturii ca stabilind o reglementare a desemnarii judecatorului la Curtea Europeana a Drepturilor Omului contrara principiului constitutional al separatiei si echilibrului puterilor în stat, principiului constitutional care consacra suprematia Constitutiei si a legilor, precum si dispozitiilor constitutionale referitoare la delegarea legislativa si celor referitoare la rolul si atributiile Consiliului Superior al Magistraturii. Din întreaga motivare transpare faptul ca esenta criticii vizeaza actiunea Guvernului de a împiedica Consiliul Superior al Magistraturii sa îsi îndeplineasca atributiile constitutionale si, din aceasta perspectiva, afectarea acestuia ca institutie fundamentala a statului în sensul art. 115 alin. (6) din Constitutie. Se mai invoca faptul ca actul normativ ce constituie izvorul conflictului juridic de natura constitutionala nu a fost supus dezbaterii publice si nu a fost transmis în timp util spre avizare Consiliului Superior al Magistraturii. Înlaturarea blocajului institutional cu privire la care se afirma ca a fost creat se poate realiza, potrivit sesizarii, numai prin recunoasterea competentei Consiliului Superior al Magistraturii de a propune numirea în functia de judecator la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, asadar prin revenirea la procedura anterioara adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 21/2013.

2. În ceea ce priveste notiunea de conflict juridic de natura constitutionala dintre autoritati publice, Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005, ca acesta presupune "acte sau actiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îsi aroga puteri, atributii sau competente, care, potrivit Constitutiei, apartin altor autoritati publice, ori omisiunea unor autoritati publice, constând în declinarea competentei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intra în obligatiile lor". De asemenea, prin Decizia nr. 97 din 7 februarie 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 5 martie 2008, Curtea a retinut: "conflictul juridic de natura constitutionala exista între doua sau mai multe autoritati si poate privi continutul ori întinderea atributiilor lor decurgând din Constitutie, ceea ce înseamna ca acestea sunt conflicte de competenta, pozitive sau negative, si care pot crea blocaje institutionale." Curtea a mai statuat ca textul art. 146 lit. e) din Constitutie "stabileste competenta Curtii de a solutiona în fond orice conflict juridic de natura constitutionala ivit între autoritatile publice, iar nu numai conflictele de competenta nascute între acestea". (Decizia nr. 270 din 10 martie 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 15 aprilie 2008). Notiunea de conflict juridic de natura constitutionala "nu se limiteaza numai la conflictele de competenta, pozitive sau negative, care ar putea crea blocaje institutionale, ci vizeaza orice situatii juridice conflictuale a caror nastere rezida în mod direct în textul Constitutiei" (Decizia Curtii Constitutionale nr. 901 din 17 iunie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 21 iulie 2009).

3. Având în vedere definitiile jurisprudentiale ale sintagmei cuprinse în art. 146 lit. e) din Constitutie, Curtea urmeaza sa se pronunte daca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2013 a produs, în sine, un conflict juridic de natura constitutionala între Consiliul Superior al Magistraturii si Guvern prin netransmiterea "în timp util" a actului normativ, spre avizare, Consiliului Superior al Magistraturii si, respectiv, prin stabilirea unei proceduri de desemnare a judecatorului la Curtea Europeana a Drepturilor Omului în care Consiliul Superior al Magistraturii nu mai are atributii exclusive în ceea ce priveste propunerile de candidatura. Aceste critici vizeaza o examinare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 21/2013 în raport cu normele constitutionale invocate de autorul sesizarii, asadar verificarea constitutionalitatii acestui act normativ atât din punctul de vedere al solutiei legislative pe care o consacra, cât si din punctul de vedere al procedurii de adoptare.

4. Pâna în prezent, Curtea Constitutionala nu a statuat asupra existentei unor conflicte juridice de natura constitutionala ale caror izvoare sa rezide în chiar continutul unor acte normative, distinct de orice act de aplicare a lor, respectiv de conduite comisive sau omisive ale autoritatilor publice prevazute de Constitutie.

Cât priveste procedura de adoptare a actelor normative, exista precedente în jurisprudenta Curtii Constitutionale, când, prin cererile de solutionare a unor conflicte juridice de natura constitutionala, au fost formulate si astfel de critici, apreciate de Curte ca vizând neconstitutionalitatea actelor normative în cauza. Astfel, prin Decizia nr. 97 din 7 februarie 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 5 martie 2008, pronuntându-se asupra criticii referitoare la adoptarea unor ordonante de urgenta ale Guvernului fara avizul Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, Curtea a statuat ca "în speta nu suntem în prezenta unui astfel de conflict [n.a - de natura constitutionala], ci în prezenta neîndeplinirii de catre Guvernul României a unei obligatii legale în cadrul unei proceduri de legiferare". Dezvoltând aceste considerente prin Decizia nr. 901 din 17 iunie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 21 iulie 2009, în care analiza Curtii a purtat cu privire la lipsa unui aviz al Consiliului Superior al Magistraturii, Curtea a retinut ca "aspectele semnalate de catre presedintele Consiliului Superior al Magistraturii ar viza o eventuala neconstitutionalitate a unor acte normative, si nu un conflict juridic de natura constitutionala". Or, "neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante poate fi stabilita numai în conditiile art. 146 lit. a) si d) din Constitutie, si nu în temeiul textului constitutional al art. 146 lit. e)."

5. Aceasta viziune restrictiva a Curtii Constitutionale, în sensul posibilitatii de a se stabili neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante numai în conditiile art. 146 lit. a) si d) din Constitutie, a fost nuantata, cu raportare însa la atributia prevazuta de art. 146 lit. i) din Constitutie ("vegheaza la respectarea procedurii pentru organizarea si desfasurarea referendumului si confirma rezultatele acestuia"). Astfel, de exemplu, prin Hotarârea nr. 2 din 24 iulie 2012 asupra cererii referitoare la constatarea inaplicabilitatii la referendumul din 29 iulie 2012 a prevederilor articolului unic pct. 4 [referitor la art. I pct. 5^2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/2012] din Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, precum si ale articolului unic pct. 2 din Legea pentru modificarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 25 iulie 2012, Curtea a statuat ca, pentru a fi calificata ca fiind o contestatie care sa se circumscrie atributiei Curtii Constitutionale prevazute de art. 146 lit. i) din Constitutie, cererea formulata trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii alternative: "sa antameze probleme de constitutionalitate, respectiv sa se solicite Curtii Constitutionale exercitarea unui control de constitutionalitate a posteriori asupra actelor normative incidente în cadrul procedurii referendumului; sa vizeze contestarea legalitatii unor acte (inclusiv cele emise de Biroul Electoral Central) sau fapte îndeplinite pe parcursul desfasurarii procedurii referendumului, cu conditia ca solutionarea unei asemenea cereri sa nu intre în competenta birourilor electorale sau a instantelor judecatoresti." Curtea a acceptat asadar posibilitatea verificarii constitutionalitatii unor acte normative în exercitarea unei alte atributii decât cele prevazute la lit. a) si d) ale art. 146 din Constitutie, însa numai în situatia în care aceasta verificare este subsumata atributiei esentiale în care se solicita controlul de constitutionalitate. Este o viziune constanta, reflectata si în jurisprudenta mai veche în aceeasi materie, de exemplu Hotarârea nr. 1 din 15 octombrie 2003, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 17 octombrie 2003, prin care Curtea a realizat un control de constitutionalitate a posteriori cu privire la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92/2003 pentru modificarea si completarea unor reglementari referitoare la organizarea si desfasurarea referendumului, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710 din 10 octombrie 2003. În considerentele hotarârii mentionate, Curtea a retinut ca "are atributia de a veghea la respectarea procedurii pentru organizarea si desfasurarea referendumului si de a confirma rezultatele acestuia. În întelesul prevederii constitutionale mentionate, solutionarea contestatiilor care îi sunt adresate cu privire la respectarea procedurii pentru organizarea si desfasurarea referendumului national, inclusiv cele referitoare la legile si ordonantele prin care se stabilesc norme cu caracter procedural de organizare si desfasurare a acestuia, apartin sferei sale de competenta, în masura în care solutionarea contestatiilor nu intra în atributiile birourilor electorale sau ale instantelor judecatoresti".

6. În cauza nu subzisa însa o situatie asemanatoare, care sa sustina posibilitatea examinarii, cu caracter subsecvent în cadrul conflictului juridic de natura constitutionala, a constitutionalitatii unui act normativ.

Unicul scop al cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala formulate în prezenta cauza, distinct de orice acte comisive sau omisive ale autoritatilor implicate sau alte situatii care ar putea fi circumscrise sintagmei de conflict juridic de natura constitutionala, este acela de constatare a neconstitutionalitatii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 21/2013 si a lipsirii de efecte juridice a acesteia. Or, neconstitutionalitatea unei ordonante, cu circumstantierea enuntata, poate fi stabilita numai în conditiile art. 146 lit. d) din Constitutie [si, prin intermediul legii de aprobare, în conditiile art. 146 lit. a) din Constitutie], iar nu în temeiul textului constitutional al art. 146 lit. e), atât timp cât neconstitutionalitatea invocata se identifica chiar cu obiectul cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala. Atributia Curtii Constitutionale de solutionare a conflictelor juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice nu a fost conceputa de legiuitorul constituant ca o a treia cale distincta de examinare a constitutionalitatii actelor normative.

De altfel, asupra constitutionalitatii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 21/2013 Curtea Constitutionala s-a pronuntat cu prilejul solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului si care formeaza obiectul Dosarului nr. 269 D/2013 al Curtii Constitutionale. Prin Decizia nr. 230 din 9 mai 2013, Curtea a respins, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate invocata.

 

Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispozitiile art. 146 lit. e) din Constitutie, precum si prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.e), art. 34 si art. 35 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, cu unanimitate de voturi,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge cererea formulata de Consiliul Superior al Magistraturii si constata ca nu exista conflict juridic de natura constitutionala între Consiliul Superior al Magistraturii si Guvernul României.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Consiliului Superior al Magistraturii si Guvernului României si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronuntata în sedinta din 9 mai 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf