Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 226 din 9 mai 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5^2 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Iulia Antoanella Motoc - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5^2 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, exceptie ridicata de Societatea Comerciala B.R.D. - Groupe Societe Generale - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 13.252/3/2012 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a civila si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 74D/2013.

La apelul nominal se prezinta, pentru partea Societatii Comerciale B.R.D. - Groupe Societe Generale - S.A. din Bucuresti, domnul avocat Cosmin Cojocaru din Baroul Bucuresti, iar pentru Administratia Nationala a Rezervelor de Stat si Probleme Speciale, doamna consilier juridic Gratiela Albus, lipsind cealalta parte.

Procedura de citare este legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului autoarei exceptiei de neconstitutionalitate, care solicita admiterea acesteia. Acesta arata ca prioritatea acordata statului încalca dispozitiile constitutionale, precum si pe cele ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. În opinia sa, având în vedere ca exista contracte încheiate de catre stat care nu sunt facute publice, ceilalti creditori nu pot lua cunostinta de privilegiul Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat si Probleme Speciale.

În continuare, doamna consilier juridic Gratiela Albus solicita respingerea ca neîntemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate, având în vedere si deciziile Curtii Constitutionale nr. 51 din 21 martie 2000 si nr. 1.239 din 6 octombrie 2009.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 17 ianuarie 2013, pronuntata în Dosarul nr. 13.252/3/2012, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5^2 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat.

Exceptia a fost invocata de Societatea Comerciala B.R.D. - Groupe Societe Generale - S.A. din Bucuresti într-un dosar având ca obiect o contestatie la tabelul de creante, întemeiata pe dispozitiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine, în esenta, ca actul normativ criticat este neconstitutional prin faptul ca se confera prioritate statului prin autoritatile sale în detrimentul celorlalti creditori. Acesti creditori trebuie sa beneficieze de garantii adecvate si suficiente care sa îi protejeze împotriva eventualelor abuzuri comise de autoritatile statului sau împotriva pasivitatii acestuia din urma.

Autoarea mai arata ca, potrivit jurisprudentei constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului, statelor le este permisa instituirea anumitor forme de prioritate la recuperarea creantelor, sub rezerva îndeplinirii anumitor conditii: prioritatea sa fie stabilita prin lege, sa urmareasca un scop legitim si sa fie asigurat un just echilibru între scopul legitim urmarit si protectia drepturilor si intereselor celorlalti creditori. De asemenea, se mai citeaza Hotarârea din 2 aprilie 2009 pronuntata în Cauza Belev si altii împotriva Bulgariei, potrivit careia privilegiile statului ar trebui sa fie acompaniate de garantii de procedura care sa vegheze ca punerea lor în aplicare si impactul pe care îl au asupra celorlalti creditori nu sunt nici arbitrare, nici imprevizibile.

Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat vizeaza reglementarea regimului juridic al unei categorii speciale de bunuri, respectiv rezervele de stat constituite ca rezerve materiale. Protectia aferenta acestor rezerve ar trebui sa fie oferita strict în legatura si în limita acestor rezerve. Asadar, ordinea de preferinta ar trebui sa fie limitata strict asupra bunurilor constituite ca rezerve de stat.

Prin aplicarea art. 5^2 din Legea nr. 82/1992 se ajunge la instituirea unui tratament preferential în cadrul procedurii insolventei a unor categorii de creante doar în functie de titular (Agentia Nationala a Rezervelor de Stat si Probleme Speciale), fara legatura efectiva cu rezervele de stat avute în vedere, respectiv nivelul legal al acestora si scopul urmarit de legiuitor prin reglementarea acestor categorii speciale de bunuri.

De asemenea, interpretarea data de dispozitiile legale criticate în sensul ca ar conferi o prioritate asupra bunurilor imobile chiar si fara sa fie facut public acest privilegiu (în absenta unei derogari legale exprese de la regulile generale de publicitate a privilegiilor) conduce la o nesocotire a tratamentului egalitar si a dreptului de proprietate a altor creditori.

Mai mult, prin asimilarea fara nicio distinctie sau fara vreo limitare a creantelor Agentiei Nationale a Rezervelor de Stat si Probleme Speciale cu cheltuielile necesare, acestea sunt asezate pe acelasi plan cu cheltuielile procedurii insolventei care fac posibila derularea respectivei proceduri. Or, confundarea celor doua categorii de creante - care au un scop si o ratiune diferite - poate conduce la îngreunarea derularii procedurii si atingerea scopului acesteia, respectiv "acoperirea pasivului debitorului" într-o procedura colectiva, fiind afectat astfel dreptul de proprietate al celorlalti creditori. De asemenea, ar putea fi chiar interpretat ca nu permite efectuarea de cheltuieli de administrare si conservare a averii debitoarei.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a civila considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata. Acesta mentioneaza jurisprudenta Curtii Constitutionale, respectiv Decizia nr. 51 din 21 martie 2000, potrivit careia asimilarea creantelor Autoritatii Nationale a Rezervelor de Stat/unitatilor teritoriale subordonate cheltuielilor necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, precum si constituirea acestui privilegiu în favoarea statului reprezinta o optiune a legiuitorului si nu poate fi considerata o restrângere a drepturilor celorlalti creditori, ci doar o constituire prin lege a unui privilegiu.

De asemenea, se mai arata prin Decizia nr. 835 din 11 octombrie 2012, Curtea a statuat ca toti creditorii au acelasi interes si aceeasi legitimitate în recuperarea creantelor lor, dar lichidarea bunurilor din averea debitorului si falimentul se fac în timp, în mod treptat, situatie în care nu se pot recupera deodata toate creantele. Aceasta împrejurare impune stabilirea unei ordini de plata în raport cu natura creantelor, ceea ce intra în atributiile legiuitorului. Or, stabilirea ordinii de plata a creantelor se face prin norme juridice cu caracter procedural, iar, potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege".

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile reprezentantilor partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 5^2 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 11 decembrie 1997, dispozitii care au urmatorul cuprins: "La cererea expresa a Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat sau, dupa caz, a unitatilor teritoriale subordonate, adresata judecatorului-sindic, creantele acesteia, precum si ale unitatilor teritoriale subordonate, fata de agentii economici care intra sub incidenta prevederilor Legii nr. 64/1995, cu modificarile ulterioare, se asimileaza cheltuielilor necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, care se satisfac cu prioritate fata de toti creditorii."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privata, art. 136 alin. (5) privind proprietatea, precum si celor ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca s-a mai pronuntat asupra dispozitiilor legale criticate, prin raportare la critici asemanatoare, în sensul constitutionalitatii acestora.

Astfel, prin Decizia nr. 51 din 21 martie 2000, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 14 iulie 2000, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 133/1999 privind completarea Legii nr. 82/1992 privind rezervele de stat (dispozitii prin care au fost introduse prevederile art. 5^2 din Legea nr. 82/1992), Curtea a statuat, în esenta, ca reglementarea acestui privilegiu în favoarea statului reprezinta o optiune a legiuitorului, care nu poate fi considerata o restrângere a drepturilor celorlalti creditori.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în aceasta decizie îsi pastreaza valabilitatea si în prezenta cauza.

În ceea ce priveste invocarea Hotarârii din 2 aprilie 2009 pronuntata în Cauza Belev si altii împotriva Bulgariei, Curtea de la Strasbourg a constatat ca s-au încalcat prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie. În speta, fostii salariati ai unei societati comerciale care obtinusera sentinte judecatoresti împotriva acesteia nu le-au putut pune în executare din cauza opozitiei Agentiei pentru Creante Publice. Agentia a actionat în baza unor dispozitii legale nationale în scopul apararii unor creante publice.

Curtea a admis ca statele membre au o anumita marja de apreciere, autoritatilor fiscale putându-li-se acorda anumite privilegii pentru a se asigura recuperarea creantelor publice. Totusi, în aceasta speta, desi interventia autoritatilor urmarea obiectivul respectiv, actiunile acestora nu au respectat un raport de proportionalitate între mijloacele folosite si scopul urmarit (paragraful 65).

Curtea a constatat ca interventia Agentiei Creantelor Statului în cursul procedurilor angajate de reclamanti, precum si pasivitatea sa subsecventa, în timp ce procedurile celor interesati erau blocate, a facut aproape imposibila executarea hotarârilor judecatoresti ale reclamantilor pentru mai bine de patru ani, fara ca aceasta situatie sa apara ca fiind justificata de vreun scop legitim (paragraful 66).

Având în vedere riscul pe care îl comporta astfel de privilegii pentru ceilalti creditori, în sensul ca se ajunge la imposibilitatea executarii creantelor lor, Curtea a considerat ca asemenea privilegii ar fi trebui sa fie însotite de anumite garantii de procedura pentru a veghea la satisfacerea lor, iar consecintele pentru ceilalti creditori sa nu fie nici arbitrarii, nici imprevizibile (paragraful 91).

Curtea a mai retinut ca reclamantii au fost lasati timp de 4 ani într-o stare de incertitudine cu privire la executarea hotarârilor judecatoresti pronuntate în favoarea lor (paragraful 91).

Curtea Constitutionala observa însa ca situatia juridica descrisa în cazul invocat este diferita, astfel ca jurisprudenta instantei de la Strasbourg nu poate fi luata în considerare în dosarul de fata.

 

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Societatea Comerciala B.R.D. - Groupe Societe Generale - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 13.252/3/2012 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a civila si constata ca dispozitiile art. 5^2 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat sunt constitutionale în raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a civila si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronuntata în sedinta din data de 9 mai 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf