Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 219 din 9 mai 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Iulia Antoanella Motoc - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Valentina Barbateanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicata de Ovidiu Daniel Galea în Dosarul nr. 474/35/2011 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal si care constituie obiectul Dosarului nr. 1.556D/2012 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal raspunde, pentru partea Uniunea Nationala a Barourilor din România, domnul avocat Constantin Voicescu, în calitate de aparator ales, cu delegatie depusa la dosarul cauzei. Se constata lipsa autorului exceptiei si a partii Baroul Bihor.

Procedura de citare este legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului Uniunii Nationale a Barourilor din România. Acesta solicita respingerea exceptiei, ca neîntemeiata, aratând ca impunerea unor conditii pentru exercitarea unei profesii nu constituie o îngradire a dreptului la munca.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, apreciind ca textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate de autorul acesteia.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 13 noiembrie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 474/35/2011, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicata de Ovidiu Daniel Galea într-o actiune în contencios administrativ având ca obiect solutionarea unui recurs prin care Curtea de Apel Oradea - Sectia a II-a civila, contencios administrativ si fiscal a admis în parte actiunea formulata de autorul exceptiei în scopul anularii unei hotarâri a Consiliului Baroului Bihor si a unei decizii a Consiliului Uniunii Nationale a Barourilor din România.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca, impunând persoanei îndreptatite sa fie primita în profesia de avocat cu scutire de examen obligatia ca în termen de doua luni sa rezolve starea de incompatibilitate, textul de lege criticat îngradeste dreptul la munca al solicitantului si dreptul sau la libera initiativa, iar alegerea profesiei nu mai este libera. Arata ca prevederile de lege supuse controlului de constitutionalitate nu ofera nicio garantie pentru respectarea acestui termen de doua luni, în conditiile în care formalitatile ce trebuie efectuate în scopul înlaturarii starii de incompatibilitate sunt incerte ori imprevizibile, având loc independent de vointa solicitantului. Astfel, precizeaza ca, dupa primirea deciziei de admitere în profesia de avocat, judecatorul solicitant poate adresa Consiliului Superior al Magistraturii cerere de demisie sau de pensionare; hotarârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii va fi trimisa Presedintelui României, pentru a emite decretul de eliberare din functie; decretul urmeaza sa fie publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. Or, pentru niciuna dintre aceste formalitati nu sunt stabilite prin lege termene-limita. Asadar, sustine ca termenul de doua luni impus de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 nu poate fi respectat de solicitant, întrucât formalitatile necesare depasesc aceasta durata.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata. În acest sens, mentioneaza ca dispozitiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 - care, la data introducerii cererii de chemare în judecata, se regaseau la art. 24 alin. (2) din varianta legii anterioara republicarii - nu contravin textelor din Legea fundamentala invocate, având în vedere ca incompatibilitatea la care se face referire este strict reglementata în contextul reglementarilor vizând primirea în profesia de avocat.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile aparatorului Uniunii Nationale a Barourilor din România, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, care au urmatoarea redactare: "(2) În cazurile în care exista incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetarii starii de incompatibilitate, care trebuie rezolvata în termen de doua luni de la emiterea deciziei".

În opinia autorului exceptiei, sunt încalcate urmatoarele dispozitii din Constitutie: art. 41 alin. (1) care prevede ca dreptul la munca nu poate fi îngradit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera, art. 45 care garanteaza accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa si exercitarea acestora în conditiile legii si art. 53 referitor la conditiile în care este permisa restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca, potrivit art. 15 din Legea nr. 51/1995, exercitarea profesiei de avocat este incompatibila cu activitatea salarizata în cadrul altor profesii decât cea de avocat, cu ocupatiile care lezeaza demnitatea si independenta profesiei de avocat sau bunele moravuri, precum si cu exercitarea nemijlocita de fapte materiale de comert.

Textul de lege criticat în cauza de fata se refera la ipoteza în care persoana admisa în profesia de avocat - indiferent ca admiterea are loc în urma examenului prevazut la art. 17 alin. (1) si (2) din legea mai sus mentionata sau la cerere, cu scutire de examen, pentru anumite categorii de persoane, asa cum a fost cazul în speta -, se afla într-o situatie de incompatibilitate, prin suprapunerea, temporara, a calitatii de avocat cu cea pe care o avea înainte de promovarea examenului de admitere în profesie, respectiv înainte de aprobarea cererii de înscriere cu scutire de examen.

Aceasta din urma posibilitate de accedere în profesia de avocat era permisa de prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, fiind, însa, eliminata prin Legea nr. 270/2010 privind modificarea si completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 decembrie 2010. În virtutea textului de lege mentionat, intrarea în profesia de avocat cu scutire de examen era deschisa persoanelor care erau titularele unor diplome de doctor în drept, precum si celor care, pâna la data primirii în profesia de avocat au îndeplinit functia de judecator, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel putin 10 ani si daca nu le-a încetat activitatea din motive disciplinare care sa le faca nedemne pentru profesia de avocat. În prezent, potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, primirea în profesie se realizeaza numai în baza unui examen organizat de Uniunea Nationala a Barourilor din România.

Textul de lege criticat în cauza de fata instituie regula potrivit careia, în cazul în care o persoana ce desfasoara o activitate incompatibila cu cea de avocat, decizia Consiliului baroului de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetarii starii de incompatibilitate, care trebuie rezolvata în termen de doua luni de la emiterea deciziei. Autorul exceptiei sustine ca aceste prevederi de lege ar contraveni dispozitiilor art. 41 alin. (1) din Constitutie, care prevad ca dreptul la munca nu poate fi îngradit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera, si celor ale art. 45 care garanteaza accesul liber al persoanei la o activitate economica si libera initiativa.

În jurisprudenta sa, Curtea a statuat ca libertatea alegerii profesiei, a meseriei si a locului de munca nu înseamna ca orice persoana, oricând si în orice conditii, poate exercita profesia sau meseria pe care o doreste. În acest sens, este, de exemplu, Decizia nr. 233 din 25 mai 2004, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 5 iulie 2004. Tot astfel, prin Decizia nr. 379 din 30 septembrie 2004, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 25 octombrie 2004, Curtea a constatat ca dreptul la munca, dreptul la libera alegere a profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca si dreptul la protectie sociala, consacrate de art. 41 din Constitutie, în concordanta cu reglementarile din instrumentele juridice internationale, sunt drepturi fundamentale si generale. Curtea a retinut ca acestea nu sunt, însa, drepturi absolute, ci presupun îndeplinirea cerintelor impuse de lege cu privire la exercitarea respectivei profesii, meserii sau ocupatii. Concluzia este valabila si în ce priveste prezenta exceptie de neconstitutionalitate, textul de lege ce formeaza obiect al acesteia, având rolul de a preveni întrunirea concomitenta de catre aceeasi persoana a doua calitati care, prin natura lor, sunt incompatibile - cea de avocat si cea de magistrat - conflictul de interese fiind, într-o asemenea situatie, evident. Curtea retine ca aspectele învederate de autorul exceptiei referitoare la imposibilitatea respectarii termenului de doua luni impus de textul de lege criticat, ca urmare a faptului ca, în practica, rezolvarea starii de incompatibilitate presupune parcurgerea unor etape care implica, uneori, un interval de timp mai lung decât cel stipulat de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 nu constituie, în sine, un viciu de neconstitutionalitate. Stabilirea duratei în care persoana admisa în profesie trebuie sa înlature eventuala stare de incompatibilitate reprezinta o optiune a legiuitorului, pe care Curtea Constitutionala nu are competenta sa o cenzureze, de vreme ce nu afecteaza constitutionalitatea textului de lege dedus controlului sau.

Curtea nu poate retine nici pretinsa nesocotire a prevederilor art. 45 din Constitutie, textul de lege criticat nefiind de natura sa împiedice sau sa limiteze libera initiativa, care se poate exercita nestânjenit, în interiorul profesiei de avocat, prin organizarea în diferite forme de asociere profesionala sau prin prestarea activitatii în acele modalitati prevazute de lege pe care avocatul le considera avantajoase si potrivite specializarii sale, în masura în care acesta îndeplineste exigentele impuse de exercitarea profesiei în limitele stabilite de legea de organizare. Libera initiativa garantata de art. 45 din Constitutie trebuie înteleasa ca permitând desfasurarea diverselor activitati profesionale în conditiile respectarii tuturor exigentelor instituite prin legile care organizeaza exercitiul acestora.

În ce priveste raportarea criticii de neconstitutionalitate la dispozitiile art. 53 din Legea fundamentala, Curtea observa ca, de vreme ce nu a constatat o încalcare a vreunui drept sau a vreunei libertati fundamentale, nu se pune problema analizarii îndeplinirii conditiilor în care textul constitutional amintit permite restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertati.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Ovidiu Daniel Galea în Dosarul nr. 474/35/2011 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal si constata ca prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat sunt constitutionale în raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal si se publica în Monitorul Oficial al României. Partea I.

Pronuntata în sedinta din data de 9 mai 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Valentina Barbateanu
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf