Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 218 din 9 mai 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Iulia Antoanella Motoc - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Valentina Barbateanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, exceptie ridicata de Iulian Cristian Topalea în Dosarul nr. 1.328/1/2012 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal si care constituie obiectul Dosarului nr. 1.524D/2012 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Magistratul-asistent refera asupra faptului ca dosarul este la al doilea termen de judecata, acordat de Curte ca urmare a cererii de amânare a solutionarii cauzei formulate de autorul exceptiei, motivat de faptul ca solicitase Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal completarea încheierii de sesizare a Curtii Constitutionale în ce priveste motivarea exceptiei de neconstitutionalitate. Totodata, magistratul-asistent arata ca Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a transmis la dosarul cauzei o încheiere de îndreptare a erorii materiale din încheierea de sesizare înaintata initial Curtii Constitutionale. De asemenea, precizeaza ca autorul exceptiei de neconstitutionalitate a transmis la dosarul cauzei note scrise prin care dezvolta motivarea exceptiei si solicita admiterea acesteia.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiata, apreciind ca nu se impune reconsiderarea solutiei pronuntate prin Decizia nr. 14 din 22 ianuarie 2013.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 4 octombrie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 1.328/1/2012, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, exceptie ridicata de Iulian Cristian Topalea într-o cauza având ca obiect solutionarea recursului declarat de acesta împotriva unei hotarâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care i-a fost respinsa contestatia formulata împotriva unei hotarâri a Sectiei pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la cererea sa pentru constatarea îndeplinirii conditiilor prevazute de lege pentru numirea în functia de judecator si pentru înaintarea catre Presedintele României a propunerii de eliberare din functia de procuror la Parchetul de pe lânga Judecatoria Simleu Silvaniei si numirea în functia de judecator la Judecatoria Botosani.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 instituie, în ceea ce priveste delegarea, detasarea, transferarea si promovarea la alte instante sau parchete, un tratament diferentiat aplicabil magistratilor, în functie de modalitatea de admitere în profesie - prin admitere la Institutul National al Magistraturii, respectiv admiterea direct pe post -, fara ca pentru aceasta sa existe o justificare obiectiva si rezonabila. Arata, în esenta, ca legea confera calitatea de magistrat atât absolventilor Institutului National al Magistraturii, cât si candidatilor admisi în conditiile art. 33 din Legea nr. 303/2004, toti magistratii având acelasi statut, odata ce au fost numiti în functie prin decret al Presedintelui României, motiv pentru care este firesc ca toti sa beneficieze de aceleasi drepturi profesionale, indiferent de modalitatea de admitere în profesie. De aceea, sustine ca interdictia prevazuta de textul de lege criticat defavorizeaza magistratii admisi în profesie în temeiul art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care sunt supusi unei importante restrângeri a drepturilor, în comparatie cu magistratii absolventi ai Institutului National al Magistraturii, care beneficiaza plenar de dreptul de mobilitate si dezvoltare profesionala specifice statutului.

De asemenea, în opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, consecintele tratamentului discriminatoriu instituit prin textul de lege ce formeaza obiectul acesteia afecteaza dreptul la viata privata, prin imposibilitatea absoluta de a schimba locul de munca - sub rezerva demisiei, precum si dreptul la dezvoltarea carierei, prin instituirea unui impediment de 3 ani la ocuparea unei functii sau exercitarea unor atributii deschise altor magistrati, dar care nu au fost admisi în magistratura în conditiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. Astfel, textul de lege supus controlului de constitutionalitate impune o interdictie generala si abstracta de mobilitate care împiedica reunirea familiilor în cazul în care magistratul numit potrivit acestui text de lege desfasoara activitatea în alta localitate decât cea în care convietuieste cu familia. Autorul exceptiei arata ca "o asemenea masura legislativa care, prin formularea imperativa, împiedica orice analiza de oportunitate si impune ignorarea de plano a circumstantelor personale, a drepturilor persoanelor implicate si a conditiilor deosebite în care se poate afla o familie datorita unei dezbinari mentinute fortat, indiferent de consistenta oricaror argumente contrare, reprezinta o ingerinta certa în exercitiul dreptului la viata privata si de familie". Sustine, totodata, ca o asemenea ingerinta nu are un scop legitim si nici nu este justificata de o nevoie imperioasa, întrucât "deficientele de ocupare a schemei se pot corecta prin analize riguroase de oportunitate si o politica adecvata de resurse umane si nu prin interdictii sterile si discriminatorii, pentru o perioada atât de lunga de timp". În plus, nu este respectata nici cerinta proportionalitatii, daca se iau în considerare împrejurarile personale deosebite, ca, de exemplu, copii minori, parinti cu boli incurabile degenerative, distanta de sute de kilometri dintre locul de munca si locuinta statornica a familiei.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciaza ca textul de lege criticat este constitutional, neputându-se constata existenta vreunei discriminari în sensul art. 16 alin. (1) din Constitutie sau a vreunei restrângeri de drepturi sau libertati, concretizata în ingerinte în respectarea dreptului la viata privata, inclusiv viata de familie. Precizeaza ca principiul constitutional al egalitatii în drepturi presupune identitate de solutii numai pentru situatii identice. Or, scopul normei în discutie, norma cu caracter special în raport cu dreptul comun reprezentat de prevederile art. 31 raportat la art. 12 din Legea nr. 303/2004 si care instituie o interdictie temporara criticata, este acela de a asigura stabilitatea în sistemul judiciar si eficientizarea actului de justitie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata. În argumentarea acestui punct de vedere, precizeaza ca art. 33 din Legea nr. 303/2004 contine o derogare de la modalitatea generala de admitere în magistratura, al carei scop îl reprezinta acoperirea posturilor vacante de judecator sau procuror existente în sistemul judiciar. Aminteste, în acest context, ca regula pentru ocuparea unei functii de judecator sau de procuror este admiterea în magistratura si formarea profesionala prin Institutul National al Magistraturii. De aceea, concursul la care se refera art. 33 din Legea nr. 303/2004 se desfasoara pentru ocuparea anumitor posturi vacante, strict determinate, în cadrul unor instante sau parchete cu deficit mare de personal. Sustine ca textul criticat nu creeaza un regim discriminatoriu, deoarece însasi modalitatea de acces în magistratura prevazuta de acesta este o exceptie de la regula generala a admiterii în magistratura prin intermediul Institutului National al Magistraturii. Asadar, întrucât cele doua categorii de magistrati se afla în situatii juridice diferite, legiuitorul poate stabili un tratament juridic diferentiat.

Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale. Arata, în acest sens, ca acestea se aplica în mod egal fata de toti destinatarii legii care se afla în situatii identice, fara privilegii si fara discriminari. Considera ca nu poate fi retinuta nici critica prin raportare la art. 53 din Constitutie, textul de lege ce formeaza obiectul exceptiei fiind în deplina concordanta cu textul constitutional mentionat.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, notele scrise transmise de autorul exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, modificate prin art. I pct. 4 din Legea nr. 97/2008 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea si completarea unor acte normative în domeniul justitiei, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 15 aprilie 2008, care au urmatorul cuprins: "(14) Persoanele numite în conditiile prezentului articol nu pot fi delegate, detasate, transferate si nu pot promova la alte instante sau parchete timp de cel putin 3 ani de la numirea în functie."

Textul se refera la persoanele care pot fi numite în magistratura, pe baza de concurs, daca îndeplinesc anumite conditii, prevazute la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004. Este vorba despre persoanele enumerate la art. 33 alin. (1) din lege, si anume fostii judecatori si procurori care si-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridica din Ministerul Justitiei, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul National de Criminologie, Institutul National de Expertize Criminalistice si din Institutul National al Magistraturii, avocatii, notarii, asistentii judiciari, consilierii juridici, personalul de probatiune cu studii superioare juridice, ofiterii de politie judiciara cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit functii de specialitate juridica în aparatul Parlamentului, Administratiei Prezidentiale, Guvernului, Curtii Constitutionale, Avocatului Poporului, Curtii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, din Institutul de Cercetari Juridice al Academiei Române si Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din învatamântul juridic superior acreditat, precum si magistratii-asistenti de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, cu o vechime în specialitate de cel putin 5 ani.

În opinia autorului exceptiei, textul de lege criticat încalca prevederile din Constitutie cuprinse la art. 16 alin. (1) care consacra egalitatea cetatenilor în fata legii si a autoritatilor publice, la art. 26 alin. (1) referitor la viata intima, familiala si privata si la art. 53 care prevede conditiile în care poate fi restrâns exercitiul unor drepturi sau al unor libertati. De asemenea, invoca, raportându-se la art. 20 din Legea fundamentala, si dispozitiile din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale cuprinse la art. 8 - "Dreptul la respectarea vietii private si de familie" si la art. 14 - "Interzicerea discriminarii", precum si cele ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeasi conventie, privind interzicerea generala a discriminarii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca autorul acesteia sustine, pe de o parte, ca textul de lege criticat este discriminatoriu, întrucât împarte în mod nejustificat magistratii în doua categorii, în functie de modalitatea de admitere în magistratura, iar, pe de alta parte, aceasta departajare este de natura sa încalce dreptul la viata de familie, consacrat si garantat prin Constitutie si prin Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

În ceea ce priveste primul aspect, Curtea constata ca, prin Decizia nr. 14 din 22 ianuarie 2013, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 20 martie 2013, a statuat ca dispozitiile de lege criticate respecta exigentele principiilor egalitatii si nediscriminarii. Analizând dispozitiile Legii nr. 303/2004, Curtea a retinut, cu acel prilej, ca aceasta reglementeaza doua modalitati de admitere în magistratura, prin absolvirea Institutului National al Magistraturii, conform art. 13 din lege, sau prin promovarea concursului organizat pentru ocuparea unor posturi vacante din sistemul judiciar, potrivit art. 33 alin. (1) din aceeasi lege. Cele doua modalitati au doua elemente comune, primul constând în conditiile generale, enumerate la art. 14 alin. (2), ce definesc vocatia sau posibilitatea unei persoane de a dobândi calitatea de magistrat, iar al doilea în promovarea concursului organizat, în acest scop, pe baza competentei profesionale, a aptitudinilor si a bunei reputatii.

Prin decizia mentionata, examinând critica referitoare la caracterul discriminatoriu al textului de lege supus controlului de constitutionalitate, Curtea a retinut ca egalitatea impune ca, la situatii identice, tratamentul juridic sa fie identic, asa cum si la situatii distincte este just ca tratamentul juridic sa fie deosebit. Pentru a nu lasa loc arbitrariului, calificarea unei situatii ca fiind diferita de o alta aparent identica trebuie sa respecte criteriul obiectivitatii, iar tratamentul juridic diferit trebuie, la rândul sau, sa îndeplineasca criteriul rezonabilitatii. Ca atare, Curtea a analizat respectarea celor doua conditii în situatia reglementata de dispozitiile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004.

Astfel, sub aspectul diferentei obiective, Curtea a constatat ca aceasta se identifica cu împrejurarile în care este organizat concursul în urma promovarii caruia persoanele mentionate la art. 33 alin. (1) din lege au dobândit calitatea de judecator sau procuror. Curtea a observat ca posturile pentru care se organizeaza acest concurs sunt individualizate prin indicarea judecatoriei sau parchetului la care exista posturi vacante, aceasta identificare constituind un element obiectiv, de caracterizare a postului respectiv, si o conditie concreta si predeterminata de participare la acel concurs. Înscrierea la concurs echivaleaza cu faptul ca persoana interesata este implicit de acord cu aceasta conditie, precum si cu faptul ca urmeaza sa se supuna prevederilor Legii nr. 303/2004, asumându-si toate obligatiile ce decurg din acest statut, nu doar drepturile. Prin urmare, Curtea a retinut ca elementul obiectiv al situatiei constând în admiterea în magistratura prin ocuparea unui post vacant la judecatorii sau parchete de pe lânga acestea îl reprezinta tocmai înscrierea la un concurs organizat special pentru ocuparea acelui post vacant, din sistemul judiciar, în cadrul unei anumite judecatorii sau unui anumit parchet de pe lânga aceasta, si nu a altei instante sau a altui parchet.

Curtea a mai observat ca, potrivit preambulului Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea si completarea unor acte normative în domeniul justitiei, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2007, prin care a fosta introdusa în Legea nr. 303/2004 solutia legislativa ce formeaza obiectul prezentei exceptii, ratiunea pentru care legiuitorul a gândit o asemenea modalitate de acces în magistratura consta tocmai în acoperirea numarului mare de posturi vacante temporar la instante si parchete, fiind necesara crearea unui fond de rezerva cu posturi bugetate de judecator si procuror. În considerarea acestui obiectiv, Curtea a apreciat ca este pe deplin justificata încercarea de contracarare a fenomenului migrationist al magistratilor si impunerea, în acest scop, a unei anumite perioade de timp în care magistratul sa îsi exercite în concret functia pentru care a concurat, iar statul, în calitate de administrator al sistemului judiciar si de gestionar al resurselor umane încadrate în acest sistem, în vederea bunei functionari a justitiei, în general, sa aiba siguranta ocuparii acelui post, pâna atunci vacant.

Sub aspectul rezonabilitatii si al proportionalitatii tratamentului juridic instituit, diferit de cel corespunzator magistratilor absolventi ai Institutului National al Magistraturii, Curtea a constatat ca interdictia de 3 ani reglementata de art. 33 alin. (14) are un caracter temporar, fara a se întinde, totodata, pe o perioada foarte mare de timp. Pe de alta parte, Curtea a subliniat ca trebuie avut în vedere faptul ca si absolventilor Institutului National al Magistraturii li se impune executarea unui stagiu de 1 an, iar dupa promovarea examenului de capacitate, vor ocupa posturile vacante de la judecatorii si parchete de pe lânga acestea, fiind obligati sa exercite functia de procuror sau judecator timp de 6 ani, sub sanctiunea restituirii bursei de auditor de justitie si a cheltuielilor de scolarizare efectuate pentru formarea lor profesionala.

În ceea ce priveste consecintele prin care aceasta interdictie afecteaza persoanele vizate, pe care autorul acelei exceptii, la fel ca si cel al prezentei exceptii de neconstitutionalitate, le raporteaza la aspecte privind viata de familie, Curtea a constatat ca asemenea critici nu pot fi retinute, întrucât individualizarea instantei sau parchetului unde se organizeaza concurs pentru ocuparea postului vacant de judecator sau procuror se constituie într-o conditie predeterminata a acelui post si cunoscuta în prealabil, iar înscrierea la concurs semnifica acordul fata de aceasta conditie. În plus, magistratul numit în functie în conditiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu poate invoca dezacordul sau fata de aceasta interdictie ulterior ocuparii postului, deoarece se prezuma în mod justificat ca a cunoscut, cel putin de la momentul înscrierii la concurs, prevederile Legii nr. 303/2004 si si-a asumat toate consecintele ce decurg din acestea, ceea ce implica si adaptarea vietii sale private si de familie la noul statut profesional.

Considerentele Deciziei nr. 14 din 22 ianuarie 2013 si solutia pronuntata prin aceasta îsi mentin valabilitatea si în cauza de fata. Circumstantele personale pe care le invoca autorul prezentei exceptii în motivarea contradictiei dintre textul de lege criticat si prevederile constitutionale si conventionale ce protejeaza dreptul la viata familiala nu pot conduce la constatarea caracterului neconstitutional al prevederii legale supuse controlului. Faptul ca prin interdictia instituita prin textul de lege criticat, autorul prezentei exceptii se afla într-o situatie familiala foarte dificila nu constituie un fine de neconstitutionalitate. Curtea Constitutionala nu are competenta de a aprecia impactul pe care un anumit text de lege îl are asupra unor cazuri punctuale si nu poate deduce neconstitutionalitatea dintr-un complex de împrejurari care se constituie în factori individuali, specifici unei anumite spete. De altfel, Curtea observa ca, evidentiind faptul ca în situatia actuala a diminuarii deficitului de magistrati, comparativ cu cel existent la data edictarii textului de lege criticat, si care a determinat o astfel de solutie legislativa, autorul exceptiei critica interdictia absoluta a transferarii magistratilor pe intervalul de timp mentionat. Or, reprezinta atributul suveran al legiuitorului modificarea textului de lege astfel încât sa fie permisa aprecierea de la caz la caz a gravitatii eventualelor atingeri asupra vietii de familie produse prin respectivele dispozitii legale.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Iulian Cristian Topalea în Dosarul nr. 1.328/1/2012 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal si constata ca prevederile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor sunt constitutionale în raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronuntata în sedinta din data de 9 mai 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Valentina Barbateanu
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf