Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 217 din 9 mai 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b), art. 7, art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (2) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Iulia Antoanella Motoc - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Valentina Barbateanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din România, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Autosig" - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 2.430/229/2012 al Judecatoriei Fetesti si care constituie obiectul Dosarului nr. 1.493D/2012 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratând ca instanta de contencios constitutional s-a mai pronuntat asupra textelor de lege cuprinse în actul normativ criticat si a constatat constitutionalitatea acestora, iar în cauza de fata criticile sunt similare celor fata de care Curtea Constitutionala a exercitat în precedent controlul de constitutionalitate, fara sa fie aduse argumente suplimentare care sa determine modificarea jurisprudentei deja existente în materie.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 24 octombrie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 2.430/229/2012, Judecatoria Fetesti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din România, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Autosig" - S.R.L. din Bucuresti într-o cauza civila având ca obiect solutionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în ce priveste art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, ca definitia termenului de "utilizator" al drumurilor publice nationale este echivoca, deoarece este posibil ca în certificatul de înmatriculare sa fie trecuta o persoana decedata, o persoana juridica radiata din registrul comertului sau o persoana care a înstrainat vehiculul cu mai mult de un an în urma, astfel ca rovinieta a expirat.

Referitor la art. 7 din acelasi act normativ, arata ca notiunea de "responsabilitate" folosita în cuprinsul acestui text de lege este vaga si neprecizata, sustinând ca cei care încalca art. 7 din ordonanta nu pot fi sanctionati cu nimic, daca se tine seama de faptul ca este perfect legal ca un vehicul sa circule fara rovinieta pe alte drumuri decât cele nationale.

Cu privire la art. 8 alin. (1), arata ca, în opinia sa, este neconstitutional ca pentru fapta soferului sa raspunda proprietarul, iar, în unele cazuri, fostul proprietar. În acest sens, considera ca numai conducatorul auto poate fi contravenient, acesta urmând sa achite amenda, iar nu utilizatorul drumurilor nationale, asa cum este acesta definit în art. 1 din ordonanta.

Mai arata ca este discriminatoriu ca în cazul autovehiculelor straine sa fie sanctionat soferul, dar pentru cele înmatriculate în România sa raspunda proprietarul sau detinatorul.

Referitor la art. 9 alin. (2) din ordonanta, precizeaza ca, în practica, agentii constatatori nu fac diferenta între constatarea contraventiei si stabilirea contravenientului. Fotografierea unei placute cu numarul de înmatriculare nu echivaleaza cu identificarea autovehiculului, cu atât mai putin a contravenientului, daca acesta nu este oprit în trafic pentru identificarea seriei de sasiu.

Cât priveste art. 9 alin. (3), sustine ca Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din România - S.A. ar trebui sa interpreteze acest articol în spiritul legii, si anume în sensul ca, în lipsa contravenientului, acesta ar trebui sa fie identificat pe baza datelor Ministerului Administratiei si Internelor si a declaratiilor proprietarului.

Autorul exceptiei sustine ca este necesar ca instanta de contencios constitutional sa precizeze daca cel care comite fapta este conducatorul auto sau persoana fizica ori juridica mentionata în certificatul de înmatriculare al vehiculului.

În fine, autorul exceptiei critica Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, deoarece îi limiteaza libertatea economica prin aceea ca, prin sanctionarea sa contraventionala în mod automat, fara nicio culpa, duce la paralizarea activitatii sale economice, ca urmare a faptului ca Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din România - S.A. si Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica (CESTRIN) au posibilitatea de a porni executarea silita, urmata de blocarea conturilor bancare si imposibilitatea desfasurarii obiectului principal de activitate, acela de vânzare a autoturismelor. Se încalca, în opinia sa, si dreptul de proprietate privata, prin indisponibilizarea sumelor de bani din conturi pentru fapte ale unor terte persoane pentru care nu este obligat sa raspunda. De asemenea, sustine ca se nesocoteste principiul egalitatii, instituindu-se o discriminare între soferi.

Judecatoria Fetesti apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, precizând ca, prin edictarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2002, s-a urmarit colectarea unor taxe pentru construirea, amenajarea, operarea si întretinerea soselelor, a drumurilor publice din România, de la cei care le utilizeaza, adica de la conducatorii auto în genere, astfel încât întretinerea si construirea soselelor sa nu fie suportata de toti contribuabilii la bugetul statului, ci doar de aceia care utilizeaza în mod efectiv drumurile nationale. Arata ca proprietarul autovehiculului este considerat a fi si utilizatorul retelei nationale de drumuri publice, iar atunci când înstraineaza autovehiculul este obligat sa faca demersuri pentru a fi radiat numele sau din baza de date a Ministerului Administratiei si Internelor - Directia Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor. În cazul în care contractul de vânzare-cumparare nu este înscris în evidentele Serviciului public comunitar regim permise de conducere si înmatriculari ale vehiculelor, proprietarul mentionat în cartea de identitate a vehiculului este considerat utilizator si are obligatia de a achita rovinieta. Calitatea de utilizator apartine proprietarului autoturismului numai daca acesta este singura persoana mentionata în certificatul de înmatriculare ca detinator, chiar daca autoturismul este folosit de catre o alta persoana fizica sau juridica.

Instanta apreciaza totodata ca, prin aplicarea amenzilor contraventionale si a tarifelor de despagubire, nu se limiteaza libertatea economica a autorului exceptiei. Instituirea sanctiunii amenzii si a platii tarifului de despagubire îsi are ratiunea în protejarea integritatii infrastructurii retelei de drumuri nationale, fiind stabilite în functie de tipul autovehiculului folosit fara a detine rovinieta. Conchide ca prin sanctionarea cu amenda contraventionala a celor care utilizeaza reteaua de drumuri publice fara a avea achitata rovinieta, precum si mentionarea de catre agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contraventiei a contravalorii despagubirii si modului de achitare a acesteia, nu se aduce atingere prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, observând totodata ca acestea "nici nu au o legatura semnificativa cu textul de lege criticat".

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata, precizând ca instanta de contencios constitutional s-a mai pronuntat asupra prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 15/2002, prin raportare la dispozitiile constitutionale indicate de autorul acesteia si cu privire la unele critici similare. Aminteste, în acest sens, cele statuate de Curtea Constitutionala prin deciziile nr. 1.376 din 16 decembrie 2008, nr. 1.343 din 22 octombrie 2009, nr. 1.384 din 20 octombrie 2011, nr. 385 din 26 aprilie 2012, nr. 623 din 12 iunie 2012, nr. 651 din 19 iunie 2012.

Arata, de asemenea, ca prin ordonanta criticata a fost introdus tariful de utilizare a retelei de drumuri nationale din România pentru toate vehiculele înmatriculate si pentru toti utilizatorii români si straini, structurat în functie de perioada de parcurs si stationare, încadrarea în clasa de emisii poluante, masa totala maxima autorizata si numarul de axe, ca urmare a transpunerii Directivei nr. 62/1999/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfa pentru utilizarea anumitor infrastructuri. De aceea, considera ca nu sunt nesocotite nici prevederile art. 20 din Constitutie. Tot astfel, în opinia sa, nu se încalca nici dispozitiile constitutionale ale art. 135 din Constitutie referitoare la economia României, iar prevederile art. 23 din Legea fundamentala cu privire la libertatea individuala nu au incidenta în cauza.

Avocatul Poporului precizeaza ca, prin Legea nr. 144/2012, au fost modificate substantial prevederile art. 8 si art. 9 din ordonanta criticata si au fost abrogate textele referitoare la aplicarea tarifului de despagubire, mentiunea din procesul-verbal de constatare a contraventiei a contravalorii despagubirii si retinerea certificatului de înmatriculare. Cât priveste celelalte dispozitii din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, apreciaza ca nu încalca prevederile din Constitutie invocate de autorul exceptiei în motivarea acesteia, amintind si jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile Ordonantei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din România, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 424/2002, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, modificate si completate prin Ordonanta Guvernului nr. 8/2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010, si, ulterior, prin Legea nr. 144/2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012.

Curtea observa ca, desi autorul exceptiei critica întreaga ordonanta, "atât în privinta textului legii, cât mai ales în privinta interpretarii si punerii în aplicare a prevederilor legale ale acestuia de catre CNADNR si subsidiara CESTRIN", în realitate, formuleaza critici explicite doar cu privire la art. 1 alin. (1) lit. b), art. 7, art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (2) si (3) din aceasta, care au urmatoarea redactare:

- Art. 1 alin. (1) lit. b): "(1) În întelesul prezentei ordonante, termenii si expresiile de mai jos se definesc dupa cum urmeaza: (...)

b) utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, dupa caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, dupa caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori straini";

- Art. 7: "Responsabilitatea achitarii tarifului de utilizare si a detinerii rovinietei valabile, precum si a achitarii tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor straini, aceasta revine în exclusivitate conducatorului auto al vehiculului";

- Art. 8 alin. (1): "(1) Fapta de a circula fara a detine rovinieta valabila constituie contraventie continua si se sanctioneaza cu amenda";

- Art. 9 alin. (2) si (3): "(2) Începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe reteaua de drumuri nationale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contraventiei.

(3) În cazurile prevazute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contraventiei se poate încheia si în lipsa contravenientului, dupa identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administratiei si Internelor - Directia Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducatorului auto, în cazul utilizatorilor straini. Procesul-verbal se întocmeste si se comunica contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatarii contraventiei, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contraventiei pentru încalcarea prevederilor art. 8 alin. (1)". În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, ordonanta criticata contravine dispozitiilor din Constitutie cuprinse la art. 16 - "Egalitatea în drepturi", art. 20 - "Tratatele internationale privind drepturile omului", art. 23 - "Libertatea individuala", art. 25 - "Libera circulatie", art. 44 - "Dreptul de proprietate privata", art. 45 - "Libertatea economica", art. 53 - "Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati" si art. 135 - "Economia".

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii textelor de lege ce formeaza obiectul prezentei exceptii, din perspectiva unor critici similare si prin raportare la aceleasi texte de lege invocate si în cauza de fata.

Astfel, referitor la art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, prin Decizia nr. 623 din 12 iunie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 23 iulie 2012, Curtea a apreciat ca neîntemeiata critica potrivit careia sanctiunea pentru nerespectarea obligatiei de a detine rovinieta pentru circulatia pe reteaua de drumuri nationale din România, aplicata persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare al autovehiculului, care au în proprietate sau pot folosi în baza unui drept legal vehiculele, iar nu conducatorului auto, ar conduce la crearea unei discriminari între cele doua categorii. Curtea a retinut, pe de o parte, ca certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza caruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, astfel încât se poate prezuma ca autovehiculul se afla în proprietatea persoanei sau, dupa caz, în folosinta persoanei înscrise în acest certificat, iar, pe de alta parte, nicio norma legala nu interzice încredintarea spre folosinta a autovehiculului unei alte persoane, cu singura conditie sa posede permis de conducere valabil pentru categoria respectiva de autovehicul. În acest din urma caz, persoana înscrisa în certificatul de înmatriculare îsi asuma întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul sa fie folosit si pe reteaua de drumuri nationale, unde detinerea unei roviniete este obligatorie, asa încât vina de a nu detine rovinieta îi apartine. Totodata, detinatorul sau, dupa caz, cel care foloseste în mod legal autovehiculul are actiunea în regres împotriva persoanei careia i-a fost încredintat autovehiculul, daca aceasta a depasit termenii si conditiile în care i-a fost încredintat autovehiculul si a circulat pe reteaua de drumuri nationale fara rovinieta.

Cu privire la prevederile art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, Curtea a observat, prin Decizia nr. 1.376 din 16 decembrie 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 27 ianuarie 2009, ca instituirea în mod distinct a responsabilitatii achitarii tarifului de utilizare si detinere a rovinietei valabile pentru utilizatorii români si cei straini nu încalca principiul egalitatii în drepturi a cetatenilor. Asa cum a statuat în mod constant Curtea Constitutionala în jurisprudenta sa, acest principiu constitutional nu are semnificatia uniformitatii, astfel încât daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, situatiilor diferite trebuie sa le corespunda un tratament diferit. Situatia evident diferita a celor doua categorii de utilizatori, în functie de care distinge textul de lege criticat, justifica tratamentul diferit stabilit de legiuitor.

Referitor la art. 8 alin. (1) din ordonanta criticata, prin Decizia nr. 836 din 16 noiembrie 2006, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 8 ianuarie 2007, Curtea a retinut ca dreptul de proprietate privata nu este un drept absolut, asa încât, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, continutul si limitele acestuia sunt stabilite de lege, iar alin. (7) al aceluiasi articol obliga proprietarul la "respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului", îi revin. Asa fiind, nu se poate sustine ca prin instituirea unei sanctiuni contraventionale în sarcina persoanelor fizice ori juridice se aduce atingere dreptului de proprietate, chiar daca în mod automat executarea contraventiei înseamna diminuarea patrimoniului. De asemenea, Curtea a constatat, prin aceeasi decizie, ca dispozitiile legale criticate nu contin niciun fel de prevederi de natura a afecta în vreun fel libertatea comertului, consacrata de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie.

Prin Decizia nr. 87 din 7 februarie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 14 martie 2012, Curtea a statuat ca instituirea responsabilitatii achitarii tarifului de utilizare si detinere a rovinietei valabile pentru utilizatori nu încalca principiul liberei circulatii. Dreptul la libera circulatie, astfel cum este reglementat de Constitutia României, prin receptarea sa din Pactul international privitor la drepturile civile si politice, nu include si dreptul de a conduce autovehicule, prevederile constitutionale nefacând referire si la mijloacele de transport prin care se realizeaza libera circulatie. De altfel, "libera circulatie", prevazuta de textul constitutional, se desfasoara potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice si sociale, a drepturilor si libertatilor cetatenilor, precum si a unei normale desfasurari a relatiilor interstatale.

Totodata, prin Decizia nr. 860 din 18 octombrie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 11 decembrie 2012, Curtea a retinut, cu referire la dispozitiile art. 9 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, ca acestea se aplica tuturor cetatenilor surprinsi de mijloacele tehnice omologate amintite circulând fara rovinieta valabila, fara nicio discriminare pe considerente arbitrare, remarcând, în acelasi timp, ca nu se poate contesta utilitatea mijloacelor tehnice moderne, prin comparatie cu celelalte modalitati de constatare a contraventiilor, astfel cum acestea sunt prevazute în cuprinsul art. 9 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002.

Întrucât în cauza de fata nu au fost evidentiate elemente noi, care sa justifice reconsiderarea acestei jurisprudente, considerentele si solutia pronuntate cu acele prilejuri îsi mentin valabilitatea si în ceea ce priveste prezenta exceptie de neconstitutionalitate.

Totodata, Curtea nu poate retine nici criticile de neconstitutionalitate formulate prin raportare la art. 45 care garanteaza libertatea economica, întrucât instituirea unor tarife de utilizare si de trecere pe reteaua de drumuri nationale din România nu constituie o piedica în calea exercitarii oricarui tip de activitate economica, cu respectarea exigentelor legale corespunzatoare fiecarui domeniu de activitate. Tot astfel, textele de lege criticate nu sunt de natura sa contravina art. 135 din Legea fundamentala care statueaza ca economia României este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta si care, în acest context, instituie obligatiile care revin statului român.

În fine, Curtea constata ca, de vreme ce nu a retinut încalcarea vreunuia dintre drepturile fundamentale prevazute de art. 21 - 52 din Constitutie, nu se pune problema analizarii conditiilor cuprinse în art. 53 din Legea fundamentala referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.

De asemenea, Curtea observa ca, în motivarea exceptiei ce formeaza obiectul dosarului de fata, autorul acesteia reliefeaza si diverse aspecte de fapt, care ar putea prezenta relevanta din perspectiva instantei învestite cu solutionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, sub aspectul stabilirii existentei faptei care reprezinta contraventia stabilita prin ordonanta criticata, precum si a persoanei care a savârsit-o.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Societatea Comerciala "Autosig" - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 2.430/229/2012 al Judecatoriei Fetesti si constata ca prevederile art. 1 alin. (1) lit. b), art. 7, art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (2) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din România sunt constitutionale în raport de criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Judecatoriei Fetesti si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronuntata în sedinta din data de 9 mai 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Valentina Barbateanu
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf