Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 207 din 29 aprilie 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Iulia Antoanella Motoc - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, exceptie ridicata de Nicolae Robu în Dosarul nr. 874/59/2011 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal si care formeaza obiectul Dosarului nr. 1.449D/2012 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se prezinta, pentru partea Agentia Nationala de Integritate, directorul Directiei juridice, control, relatii publice si comunicare, Ioana Lazar, cu delegatie depusa la dosar. Lipseste autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Magistratul-asistent refera asupra cauzei si arata ca dezbaterile initiale au avut loc în sedinta publica din 21 februarie 2013, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea a dispus amânarea pronuntarii pentru data de 28 februarie 2013 si, ulterior, pentru datele de 28 martie 2013, 3 aprilie 2013, 4 aprilie 2013 si 18 aprilie 2013. La aceasta data, în temeiul art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus repunerea cauzei pe rol pentru data de 29 aprilie 2013.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvântul reprezentantului Agentiei Nationale de Integritate, care solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, pentru motivele expuse pe larg la termenele anterioare.

Reprezentantul Ministerului Public, mentinând concluziile formulate la termenele anterioare, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca inadmisibila în ceea ce priveste prevederile art. 13 - 19 din Legea nr. 176/2010 si ca neîntemeiata în ceea ce priveste celelalte prevederi ale Legii nr. 176/2010, sens în care invoca jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 11 septembrie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 874/59/2011, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative.

Exceptia a fost ridicata de Nicolae Robu într-o cauza având ca obiect solutionarea recursurilor declarate împotriva Sentintei civile nr. 127 din 27 februarie 2012 si a Încheierii din 20 februarie 2012, pronuntate de Curtea de Apel Timisoara - Sectia de contencios administrativ si fiscal într-o cauza având ca obiect anularea unui raport de evaluare întocmit de Agentia Nationala de Integritate cu privire la încalcarea regimului juridic al incompatibilitatilor.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca Legea nr. 176/2010 contravine Constitutiei, prin aceea ca pastreaza, în esenta, continutul normativ al prevederilor Legii nr. 144/2007, declarate neconstitutionale prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010.

În continuare arata ca, în cauza, îsi mentin relevanta considerentele retinute de Curtea Constitutionala în legatura cu prevederile Legii nr. 144/2007, întrucât legiuitorul nu a modificat sub niciun aspect atributiile Agentiei cu privire la constatarea incompatibilitatilor, mentinând aceeasi procedura administrativa în cuprinsul unor dispozitii cu caracter normativ identic cu cele din vechea reglementare (art. 15, art. 20 - 26 din Legea nr. 176/2010) si operând doar o modificare a denumirii actului de control.

Totodata, sustine ca publicarea declaratiilor de avere si a declaratiilor de interese încalca dreptul la viata privata, astfel cum Curtea Constitutionala a retinut în privinta dispozitiilor cuprinse în Legea nr. 144/2007.

În fine, considera ca prevederile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 încalca art. 15 alin. (2) din Constitutie, deoarece instituie o situatie retroactiva, fara a fi îndeplinite exigentele fundamentale: prevederile care retroactiveaza nu sunt mai favorabile si nu reglementeaza în materia penala ori contraventionala.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciaza drept întemeiata critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15, art. 20 - 26, art. 6 alin. (1) lit. e), f), g), art. 7 alin. (2) si art. 5 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, sens în care invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 415 din 14 aprilie 2010. Referitor la critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, instanta judecatoreasca apreciaza ca aceasta nu este întemeiata, întrucât deciziile Curtii Constitutionale produc efecte obligatorii pentru viitor si, asa cum a statuat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, "o lege nu este retroactiva atunci când modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior".

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, sens în care precizeaza ca Agentia Nationala de Integritate este o autoritate administrativa autonoma, cu personalitate juridica, fiind înfiintata prin lege organica, în conformitate cu dispozitiile art. 117 alin. (3) din Constitutie. Având în vedere statutul constitutional al justitiei si activitatile administrative desfasurate de Agentie, pe baza unei proceduri administrative stabilite de lege si supuse controlului judecatoresc, apreciaza ca prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor art. 124 alin. (2) si art. 126 alin. (1) din Constitutie. Agentia Nationala de Integritate nu desfasoara o activitate de jurisdictie, deoarece nu solutioneaza cazuri litigioase, nu pronunta hotarâri cu autoritate de lucru judecat, procedura de evaluare neidentificându-se cu principiile care guverneaza procedura jurisdictionala.

Totodata, apreciaza ca este respectat principiul constitutional privind separatia puterilor în stat, deoarece raportul de evaluare întocmit de inspectorul de integritate poate fi contestat la instanta competenta, conform procedurii prevazute de lege, acest raport neproducând efecte juridice pâna la data ramânerii definitive si irevocabile a hotarârii instantei judecatoresti.

Cu privire la obligatia depunerii declaratiilor de avere si de interese, considera ca reglementarea criticata, instituita în considerarea necesitatii de a preveni faptele de coruptie în cazul categoriilor de personal individualizate de legiuitor, nu contravine dispozitiilor art. 26 din Constitutie.

Avocatul Poporului arata ca îsi mentine punctul de vedere exprimat anterior în Dosarul nr. 1.528D/2011 al Curtii Constitutionale. Cu acel prilej, Avocatul Poporului a apreciat ca prevederile din Legea nr. 176/2010 supuse controlului de constitutionalitate sunt neconstitutionale în masura în care mentin solutiile legislative care au fost constatate, prin deciziile Curtii Constitutionale nr. 415 din 14 aprilie 2010 si nr. 1.018 din 19 iulie 2010, ca fiind în contradictie cu dispozitiile Legii fundamentale.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de Agentia Nationala de Integritate, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor din Constitutie cuprinse în art. 1 alin. (3) si (4) privind trasaturile statului român si principiul separatiei si echilibrului puterilor în cadrul democratiei constitutionale, art. 23 alin. (11) referitor la prezumtia de nevinovatie, art. 26 referitor la viata intima, familiala si privata, art. 44 alin. (8) si (9) referitor la prezumtia de liceitate a averii si la confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii numai în conditiile legii, art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei, art. 126 alin. (1) si (2) referitor la realizarea justitiei si stabilirea competentei instantelor judecatoresti si a procedurii de judecata si art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curtii Constitutionale.

De asemenea, sunt invocate dispozitiile art. 8 referitor la dreptul la respectarea vietii private si de familie din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:

1. Din analiza actelor aflate la dosar, Curtea retine ca exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata în Dosarul nr. 874/59/2011 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal cu prilejul solutionarii recursurilor declarate împotriva Sentintei civile nr. 127 din 27 februarie 2012 si a Încheierii din 20 februarie 2012, pronuntate de Curtea de Apel Timisoara - Sectia de contencios administrativ si fiscal într-o cauza având ca obiect anularea unui raport de evaluare întocmit de Agentia Nationala de Integritate cu privire la încalcarea regimului incompatibilitatilor.

În aceste conditii, Curtea constata ca dispozitiile art. 13 - 19 cuprinse în sectiunea a 2-a "Evaluarea averii" din Legea nr. 176/2010 nu au legatura cu solutionarea cauzei, câta vreme litigiul dedus judecatii instantei judecatoresti se circumscrie sferei de incidenta a prevederilor art. 20 - 26 cuprinse în sectiunea a 3-a "Evaluarea conflictelor de interese si a incompatibilitatilor" din Legea nr. 176/2010. Asa fiind, tinând seama de exigentele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit caruia aceasta "decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei", Curtea urmeaza a respinge ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 - 19 din Legea nr. 176/2010.

2. În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a celorlalte prevederi de lege criticate, Curtea constata urmatoarele:

Referitor la criticile de neconstitutionalitate vizând, în principal, presupusul caracter jurisdictional al activitatii desfasurate de Agentia Nationala de Integritate, Curtea constata ca acestea au mai fost examinate de instanta de contencios constitutional cu prilejul solutionarii unor exceptii de neconstitutionalitate. Astfel, Curtea a statuat ca Agentia desfasoara o activitate de evaluare a declaratiilor de avere, a datelor, a informatiilor si a modificarilor patrimoniale intervenite, a intereselor si a incompatibilitatilor pentru persoanele prevazute de lege, fara a desfasura o activitate de judecata, în sensul celor constatate de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010 (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.606 din 15 decembrie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 9 februarie 2012, si Decizia nr. 1.042 din 11 decembrie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 8 februarie 2013).

De asemenea, Curtea a mai retinut ca functia jurisdictionala se caracterizeaza prin instituirea puterii organului de jurisdictie de a spune dreptul, de a solutiona printr-o hotarâre învestita cu puterea lucrului judecat un conflict cu privire la întinderea unor drepturi subiective si de a dispune, în conditiile legii, masuri restrictive. Aceasta functie se circumscrie activitatii jurisdictionale propriu-zise care se exercita numai la cerere în cadrul unei proceduri formale caracterizate prin publicitate, contradictorialitate si oralitate.

Prin urmare, având în vedere aceste elemente, Curtea a constatat ca Agentia Nationala de Integritate nu desfasoara o activitate de jurisdictie, ci una administrativa, deoarece se realizeaza si din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate si contradictorialitate si deoarece în competenta sa nu intra solutionarea unor cazuri litigioase si nici sanctionarea încalcarilor de lege. Totodata, Agentia Nationala de Integritate nu pronunta hotarâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmeste rapoarte care se concretizeaza în evaluari ale unor fapte ori situatii cu semnificatie juridica a caror finalitate confera dreptul de sesizare a instantelor de judecata sau, dupa caz, a altor autoritati si institutii competente în vederea dispunerii masurilor prevazute de lege.

Totodata, Curtea nu a retinut nici critica vizând presupusa încalcare a prezumtiei de nevinovatie, deoarece acest principiu este susceptibil de opozabilitate numai în materie penala (a se vedea Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 21 august 2012).

Referitor la critica de neconstitutionalitate vizând presupusul caracter retroactiv al prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, Curtea constata, în acord cu jurisprudenta sa, ca aceasta este neîntemeiata. Astfel, fara a fi contrare principiului neretroactivitatii legii, cu exceptia legii penale sau contraventionale, prevederile de lege criticate nu fac decât sa reglementeze - pe cale legala - efectele Deciziei nr. 415 din 14 aprilie 2010 referitoare la actele efectuate în cadrul Agentiei, ramase definitive pâna la publicarea acestei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, acte care ramân valabile, deoarece, potrivit art. 147 alin. (4) teza finala din Constitutie, "De la data publicarii, deciziile [...] au putere numai pentru viitor." (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 789 din 27 septembrie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 3 decembrie 2012).

Având în vedere ca nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin deciziile mentionate îsi pastreaza valabilitatea si în cauza de fata.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate vizând încalcarea dreptului fundamental la viata intima, familiala si privata prin publicarea declaratiilor de interese, Curtea subliniaza, mai întâi, ca dreptul la viata intima, familiala si privata nu este un drept absolut, ci, în anumite conditii, acesta poate fi supus anumitor limitari ori restrictii sau ingerinte din partea autoritatilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 485 din 2 aprilie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 4 mai 2009).

În acelasi sens, Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale stabileste prin art. 8 paragraful 2 ca dreptul la respectarea vietii private poate face obiectul unor restrictii daca sunt prevazute de lege si daca constituie masuri necesare într-o societate democratica pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.

Aplicând aceste principii în prezenta cauza, Curtea constata, pe de o parte, ca solutia legislativa a publicarii declaratiilor de interese este justificata prin prisma scopului legal al Agentiei Nationale de Integritate de asigurare a integritatii în exercitarea demnitatilor si functiilor publice si prevenire a coruptiei institutionale, iar pe de alta parte, ca publicarea acestor declaratii se realizeaza, potrivit art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 176/2010, prin anonimizarea datelor cu caracter personal. În aceste conditii, Curtea nu poate retine critica privind încalcarea dispozitiilor art. 26 din Constitutie si art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

În sfârsit, în raport de criticile formulate în cauza, Curtea constata ca prevederile de lege supuse controlului de constitutionalitate nu contin norme contrare celorlalte dispozitii din Legea fundamentala invocate.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

1. Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 - 19 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, exceptie ridicata de Nicolae Robu în Dosarul nr. 874/59/2011 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante judecatoresti si constata ca celelalte prevederi ale Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative sunt constitutionale în raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronuntata în sedinta din data de 29 aprilie 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf