Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 205 din 29 aprilie 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8, art. 10 lit. f), art. 21, art. 26 alin. (1) lit. k) si alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, ale art. 13 si art. 15 alin. (1) din Legea nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si ale art. 215 alin. (3) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Iulia Antoanella Motoc - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8, art. 10 lit. f), art. 21, art. 26 alin. (1) lit. k) si alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, ale art. 13 si art. 15 alin. (1) din Legea nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si ale art. 215 alin. (3) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, exceptie ridicata de Vasile Astarastoae în Dosarul nr. 32/45/2012 al Curtii de Apel Iasi - Sectia contencios administrativ si fiscal si care formeaza obiectul Dosarului nr. 1.139D/2012 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se prezinta, pentru autorul exceptiei, avocatul Antoniu Obancia, cu împuternicire avocatiala depusa la dosar, si pentru partea Agentia Nationala de Integritate, directorul Directiei juridice, control, relatii publice si comunicare, Ioana Lazar, cu delegatie depusa la dosar. Lipseste cealalta parte, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Magistratul-asistent refera asupra cauzei si arata ca dosarul a avut primul termen de judecata în data de 29 noiembrie 2012, când, la cererea motivata a Agentiei Nationale de Integritate, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 si al art. 156 din Codul de procedura civila din 1865, Curtea a dispus amânarea judecarii cauzei la 11 decembrie 2012. La aceasta data, în temeiul art. 57 si art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronuntarea pentru data de 12 decembrie 2012, când, având în vedere imposibilitatea constituirii majoritatii prevazute de art. 6 si art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus repunerea cauzelor pe rol pentru data de 12 februarie 2013. La aceasta data, Curtea a dispus amânarea pronuntarii pentru data de 13 februarie 2013 si, ulterior, pentru datele de 28 februarie 2013, 28 martie 2013, 3 aprilie 2013, 4 aprilie 2013 si 18 aprilie 2013, când, în temeiul art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus repunerea cauzei pe rol pentru 29 aprilie 2013.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvântul avocatului autorului exceptiei, care solicita admiterea criticilor de neconstitutionalitate având în vedere motivele prezentate, în detaliu, la termenele anterioare.

Reprezentantul Agentiei Nationale de Integritate solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, pentru motivele expuse pe larg la termenele anterioare.

Reprezentantul Ministerului Public, mentinând concluziile formulate la termenele anterioare, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiata, sens în care invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 19 iunie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 32/45/2012, Curtea de Apel Iasi - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8, art. 10 lit. f), art. 21, art. 26 alin. (1) lit. k) si alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, ale art. 13 si art. 15 alin. (1) din Legea nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si ale art. 215 alin. (3) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011.

Exceptia a fost ridicata de Vasile Astarastoae într-o cauza având ca obiect cererea de anulare a unui raport de evaluare întocmit de Agentia Nationala de Integritate cu privire la încalcarea regimului juridic privind incompatibilitatile.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esenta, ca raportul întocmit de Agentia Nationala de Integritate, autoritate administrativa autonoma, plasata în sfera puterii executive, concluzioneaza existenta starii de conflict de interese sau de incompatibilitate în care se afla persoana evaluata si se înainteaza organelor de urmarire penala sau autoritatilor care vor aplica sanctiunea disciplinara.

Arata, de asemenea, ca raportul se comunica unor autoritati publice, fiind astfel usor de accesat de mass-media, ceea ce atrage oprobriul public si, prin urmare, încalcarea dreptului la viata intima, familiala si privata, precum si a dreptului persoanei la propria imagine. Prejudiciul creat persoanei evaluate prin publicizarea raportului se confrunta cu dificultatea reala de a fi reparat integral, chiar daca actiunea în justitie ar duce la anularea raportului.

Totodata, autorul sustine ca activitatea Agentiei Nationale de Integritate este, de fapt, o activitate de înfaptuire a justitiei, care nu se încadreaza în niciuna dintre jurisdictiile prevazute de Constitutie. Pe baza unor autointitulate probe, aceasta autoritate adopta decizia prin care declara persoana evaluata ca fiind în stare de conflict de interese sau de incompatibilitate. Exista, astfel, o procedura administrativa, care îmbraca un caracter jurisdictional, în cadrul careia, la nivelul aceleiasi autoritati, se confunda functia de ancheta si cea de judecata.

În aceste conditii, Agentia Nationala de Integritate desfasoara un proces, dobândind caracterul de instanta extraordinara. Posibilitatea contestarii în justitie a raportului Agentiei Nationale de Integritate nu este o garantie suficienta pentru asigurarea dreptului de acces la justitie si nici nu asigura egalitatea în drepturi a cetatenilor, deoarece o persoana cu privire la care Agentia Nationala de Integritate a constatat ca este în conflict de interese/incompatibilitate nu mai este egala în drepturi cu o persoana despre care nu s-a întocmit un asemenea raport.

În sustinerea argumentelor de neconstitutionalitate sunt invocate unele exemple din legislatie: Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea politiei politice comuniste, care, în urma constatarii neconstitutionalitatii sale, a fost înlocuita cu Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii, si Legea nr. 115/1996 pentru declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, a unor persoane cu functii de conducere si de control si a functionarilor publici. În aceste cazuri, efectul maxim al actului adoptat de autoritatea publica este acela de sesizare a instantei judecatoresti pentru a constata încalcarea legii în cazul cercetat.

De asemenea, autorul sustine ca prevederile art. 215 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 sunt neconstitutionale, deoarece acestea nu disting între functiile de conducere publice si cele private. Astfel, lipsa distinctiei necesare în cuprinsul sintagmei "functie de conducere" este contrara scopului instituirii, de catre legiuitor, a acestui caz de incompatibilitate si contrazice libera dezvoltare a personalitatii umane, de vreme ce este interzis cumulul functiei de rector cu absolut orice functie de conducere.

Curtea de Apel Iasi - Sectia contencios administrativ si fiscal apreciaza ca "exceptia de neconstitutionalitate ridicata de reclamant nu tine seama de faptul ca", prin mai multe decizii (spre exemplu, Decizia nr. 1.458 din 9 noiembrie 2010, Decizia nr. 479 din 12 aprilie 2011, Decizia nr. 1.606 din 15 decembrie 2011) Curtea Constitutionala a respins exceptiile de neconstitutionalitate având ca obiect prevederi ale Legii nr. 176/2010, iar prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 a fost respinsa exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Legea nr. 144/2007. De asemenea, instanta judecatoreasca subliniaza ca, prin deciziile Curtii Constitutionale nr. 2 din 4 ianuarie 2011 si nr. 1.090 din 14 iulie 2011, s-a constatat caracterul constitutional al prevederilor art. 215 din Legea nr. 1/2011.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, sens în care precizeaza ca Agentia Nationala de Integritate este o autoritate administrativa autonoma, cu personalitate juridica, fiind înfiintata prin lege organica, în conformitate cu dispozitiile art. 117 alin. (3) din Constitutie. Având în vedere statutul constitutional al justitiei si activitatile administrative desfasurate de Agentie, pe baza unei proceduri administrative stabilite de lege si supuse controlului judecatoresc, apreciaza ca prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor art. 124 alin. (2) si art. 126 alin. (1) din Constitutie. Agentia Nationala de Integritate nu desfasoara o activitate de jurisdictie, deoarece nu solutioneaza cazuri litigioase, nu pronunta hotarâri cu autoritate de lucru judecat, procedura de evaluare neidentificându-se cu principiile care guverneaza procedura jurisdictionala.

Totodata, apreciaza ca este respectat principiul constitutional privind separatia puterilor în stat, deoarece raportul de evaluare întocmit de inspectorul de integritate poate fi contestat la instanta competenta, conform procedurii prevazute de lege, acest raport neproducând efecte juridice pâna la data ramânerii definitive si irevocabile a hotarârii instantei judecatoresti.

Cu privire la obligatia depunerii declaratiilor de avere si de interese, considera ca reglementarea criticata, instituita în considerarea necesitatii de a preveni faptele de coruptie în cazul categoriilor de personal individualizate de legiuitor, nu contine dispozitii discriminatorii, ci se aplica tuturor persoanelor aflate în situatia prevazuta de norma legala. Invoca în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.082 din 8 septembrie 2009.

Avocatul Poporului arata ca îsi mentine punctul de vedere exprimat anterior în Dosarul nr. 1.528D/2011 al Curtii Constitutionale, prilej cu care a apreciat ca prevederile art. 1 alin. (3), art. 6 alin. (1) lit. e) si art. 10, art. 12 alin. (1) si (2), art. 13 - 19 si art. 20 - 26 din Legea nr. 176/2010 sunt neconstitutionale în masura în care mentin solutiile legislative care au fost constatate, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 415 din 14 aprilie 2010, ca fiind în contradictie cu dispozitiile Legii fundamentale.

În ceea ce priveste prevederile art. 8 din Legea nr. 176/2010 si ale art. 13 si art. 15 alin. (1) din Legea nr. 144/2007, Avocatul Poporului arata ca acestea nu contravin dispozitiilor art. 16, art. 21, art. 26, art. 30, art. 124 si art. 126 din Constitutie, iar referitor la prevederile art. 215 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, considera ca acestea sunt constitutionale, sens în care invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 698 din 28 iunie 2012.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autorul exceptiei, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 8, art. 10 lit. f), art. 21, art. 26 alin. (1) lit. k) si alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, ale art. 13 si art. 15 alin. (1) din Legea nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 3 august 2009, precum si ale art. 215 alin. (3) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011.

Prevederile art. 8, art. 10 lit. f), art. 21, art. 26 alin. (1) lit. k) si alin. (2) din Legea nr. 176/2010 au urmatorul cuprins:

- Art. 8: "(1) Scopul Agentiei este asigurarea integritatii în exercitarea demnitatilor si functiilor publice si prevenirea coruptiei institutionale, prin exercitarea de responsabilitati în evaluarea declaratiilor de avere, a datelor si informatiilor privind averea, precum si a modificarilor patrimoniale intervenite, a incompatibilitatilor si a conflictelor de interese potentiale în care se pot afla persoanele prevazute la art. 1, pe perioada îndeplinirii functiilor si demnitatilor publice. În îndeplinirea acestui scop, Agentia poate dezvolta relatii de colaborare prin încheierea de protocoale cu entitati din tara sau din strainatate.

(2) Activitatea de evaluare efectuata de inspectorii de integritate din cadrul Agentiei se desfasoara cu privire la situatia averii existente pe durata exercitarii demnitatilor si functiilor publice, a conflictelor de interese si a incompatibilitatilor persoanelor care fac obiectul prezentei legi, conform prevederilor acesteia, care se completeaza cu dispozitiile actelor normative în vigoare.

(3) Principiile dupa care se desfasoara activitatea de evaluare sunt legalitatea, confidentialitatea, impartialitatea, independenta operationala, celeritatea, buna administrare, dreptul la aparare, precum si prezumtia dobândirii licite a averii.";

- Art. 10 lit. f): "Inspectorii de integritate desfasoara urmatoarele activitati:

[...]

f) întocmesc rapoarte de evaluare în cazul în care, în urma evaluarii, identifica elemente de încalcare a legislatiei privind regimul declararii averii, al conflictelor de interese, respectiv al incompatibilitatilor, precum si, dupa caz, a legislatiei disciplinare, contraventionale sau penale";

- Art. 21: "(1) Daca, dupa exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris, ori, în lipsa acestuia, dupa expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informarii de catre persoana care face obiectul evaluarii, inspectorul de integritate considera în continuare ca sunt elemente în sensul existentei unui conflict de interese sau a unei incompatibilitati, întocmeste un raport de evaluare.

(2) În lipsa confirmarii prevazute la alin. (1), inspectorul de integritate poate întocmi raportul de evaluare dupa îndeplinirea unei noi proceduri de comunicare.

(3) Raportul de evaluare va avea urmatorul cuprins:

a) partea descriptiva a situatiei de fapt;

b) punctul de vedere al persoanei supuse evaluarii, daca acesta a fost exprimat;

c) evaluarea elementelor de conflict de interese sau de incompatibilitate;

d) concluzii.

(4) Raportul de evaluare se comunica în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a facut obiectul activitatii de evaluare si, dupa caz, organelor de urmarire penala si celor disciplinare.";

- Art. 26 alin. (1) lit. k) si alin. (2): "(1) Agentia va comunica raportul de evaluare, dupa cum urmeaza:

[...]

k) pentru celelalte persoane prevazute de prezenta lege - comisiilor de disciplina, autoritatii ori institutiei competente, care vor aplica o sanctiune disciplinara, potrivit legii.

(2) Sanctiunea disciplinara se dispune si în cazul în care raportul de evaluare al Agentiei a fost comunicat si organelor de urmarire penala, potrivit prevederilor art. 21 alin. (4)."

Prevederile art. 13 si art. 15 alin. (1) din Legea nr. 144/2007 au urmatorul cuprins:

- Art. 13: "(1) Se înfiinteaza Agentia Nationala de Integritate, autoritate administrativa autonoma, cu personalitate juridica, ce functioneaza la nivel national, ca structura unica, cu sediul în municipiul Bucuresti.

(2) Personalul Agentiei este format din presedintele Agentiei, vicepresedintele Agentiei, inspectori de integritate, functionari publici si personal contractual. Presedintele Agentiei este demnitar cu rang de secretar de stat, vicepresedintele Agentiei este demnitar cu rang de subsecretar de stat, iar functia de inspector de integritate este functie publica cu statut special.";

- Art. 15 alin. (1): "În îndeplinirea atributiilor care îi revin potrivit legii, Agentia actioneaza potrivit principiului independentei operationale."

Referitor la prevederile art. 215 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, Curtea observa ca acestea au fost abrogate prin dispozitiile art. I pct. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor masuri în domeniul învatamântului si cercetarii, precum si în ceea ce priveste plata sumelor prevazute în hotarâri judecatoresti devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 19 decembrie 2012. Cu toate acestea, întrucât prevederile art. 215 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 au continuat sa produca efecte juridice în cauza dedusa judecatii instantei de fond, Curtea, în lumina jurisprudentei sale (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), urmeaza a examina constitutionalitatea acestor prevederi, care au urmatorul cuprins: "Persoanele care ocupa o functie de conducere sau de demnitate publica nu pot exercita functia de rector pe perioada îndeplinirii mandatului."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor din Constitutie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, democratic si social, art. 11 privind dreptul international si dreptul intern, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 26 alin. (1) privind dreptul la viata intima, familiala si privata, art. 30 alin. (6) potrivit caruia "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine", art. 124 privind înfaptuirea justitiei si art. 126 privind instantele judecatoresti.

Sunt invocate si dispozitiile art. 8 paragraful 2 privind dreptul la respectarea vietii private si de familie din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:

În ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate vizând încalcarea dreptului la viata intima, familiala si privata si a dreptului la propria imagine, Curtea retine ca prevederile din Legea nr. 176/2010 si Legea nr. 144/2007, supuse controlului de constitutionalitate, reglementeaza aspecte privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, scopul acestei autoritati publice, activitatile desfasurate de inspectorii de integritate, raportul de evaluare si comunicarea acestuia, potrivit legii.

De asemenea, Curtea retine ca raportul de evaluare reprezinta un act rezultat din activitatea Agentiei Nationale de Integritate, iar comunicarea acestui raport, cuprinzând date referitoare la posibila existenta a elementelor de incompatibilitate în cazul persoanei evaluate, catre autoritatile publice desemnate prin lege, în vederea dispunerii masurilor legale, nu este contrara dreptului fundamental invocat, o asemenea masura fiind inerenta aducerii la îndeplinire a scopului legal al Agentiei.

De altfel, Curtea reaminteste ca dreptul la viata intima, familiala si privata nu este un drept absolut, ci, în anumite conditii, acesta poate fi supus anumitor limitari ori restrictii sau ingerinte din partea autoritatilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 485 din 2 aprilie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 4 mai 2009). În aceste conditii, Curtea precizeaza ca exercitarea unei functii sau demnitati publice poate implica si anumite constrângeri, firesti într-o societate democratica, preocupata de asigurarea integritatii în exercitarea functiilor si demnitatilor publice si implicata în prevenirea si combaterea coruptiei.

Asa fiind, Curtea constata ca prevederile de lege criticate nu contin, în sine, norme care sa afecteze dispozitiile constitutionale si conventionale privind dreptul la viata privata.

Referitor la criticile de neconstitutionalitate vizând, în principal, presupusul caracter jurisdictional al activitatii desfasurate de Agentia Nationala de Integritate, Curtea constata ca acestea au mai fost examinate de instanta de contencios constitutional cu prilejul solutionarii unor exceptii de neconstitutionalitate. Astfel, Curtea a statuat ca Agentia desfasoara o activitate de evaluare a declaratiilor de avere, a datelor, a informatiilor si a modificarilor patrimoniale intervenite, a intereselor si a incompatibilitatilor pentru persoanele prevazute de lege, fara a desfasura o activitate de judecata, în sensul celor constatate de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010 (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.606 din 15 decembrie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 9 februarie 2012, si Decizia nr. 1.042 din 11 decembrie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 8 februarie 2013).

De asemenea, Curtea a mai retinut ca functia jurisdictionala se caracterizeaza prin instituirea puterii organului de jurisdictie de a spune dreptul, de a solutiona printr-o hotarâre învestita cu puterea lucrului judecat un conflict cu privire la întinderea unor drepturi subiective si de a dispune, în conditiile legii, masuri restrictive. Aceasta functie se circumscrie activitatii jurisdictionale propriu-zise care se exercita numai la cerere în cadrul unei proceduri formale caracterizate prin publicitate, contradictorialitate si oralitate.

Prin urmare, având în vedere aceste elemente, Curtea a constatat ca Agentia Nationala de Integritate nu desfasoara o activitate de jurisdictie, ci una administrativa, deoarece se realizeaza si din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate si contradictorialitate si deoarece în competenta sa nu intra solutionarea unor cazuri litigioase si nici sanctionarea încalcarilor de lege. Totodata, Agentia Nationala de Integritate nu pronunta hotarâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmeste rapoarte care se concretizeaza în evaluari ale unor fapte ori situatii cu semnificatie juridica a caror finalitate confera dreptul de sesizare a instantelor de judecata sau, dupa caz, a altor autoritati si institutii competente în vederea dispunerii masurilor prevazute de lege (a se vedea Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 21 august 2012).

Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 si art. 15 alin. (1) din Legea nr. 144/2007, Curtea constata, în acord cu jurisprudenta sa, ca organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, ca o autoritate administrativa autonoma, cu personalitate juridica, ce functioneaza la nivel national, ca structura unica, si care actioneaza potrivit principiului independentei operationale, nu încalca dispozitiile constitutionale invocate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010).

Având în vedere ca nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin deciziile mentionate îsi pastreaza valabilitatea si în cauza de fata.

Distinct de acestea, Curtea constata ca, raportându-si critica de neconstitutionalitate la art. 16 din Constitutie, autorul exceptiei face abstractie de faptul ca egalitatea nu este sinonima cu uniformitatea, astfel încât unor situatii diferite trebuie sa le corespunda un tratament juridic diferit. Ca atare, având în vedere statutul diferit al persoanelor care ocupa functii si demnitati publice, Curtea nu poate retine încalcarea dispozitiilor art. 16 din Constitutie, sustinuta de autorul exceptiei. Pe de alta parte, prevederile Legii nr. 176/2010 se aplica în egala masura tuturor persoanelor aflate sub incidenta acesteia, astfel încât, si din aceasta perspectiva, Curtea constata ca principiul egalitatii în drepturi este respectat.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, Curtea constata ca normele de lege deduse controlului de constitutionalitate reprezinta optiunea legiuitorului, care a stabilit cu claritate conditiile ce se cer a fi întrunite pentru exercitarea functiei de rector, conditii a caror îndeplinire reprezinta o garantie pentru evitarea atât a ingerintelor de natura sa afecteze autonomia universitara, cât si a posibilitatii de deturnare a actului de educatie, fara a afecta libera dezvoltare a personalitatii umane ca valoare suprema, garantata în statul de drept, democratic si social, potrivit art. 1 alin. (3) din Constitutie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 698 din 28 iunie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 23 august 2012).

De altfel, Curtea constata ca celelalte critici aduse prevederilor art. 215 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, vizeaza, în realitate, aspecte referitoare la interpretarea si aplicarea legii, ceea ce excedeaza competentei instantei de contencios constitutional.

În fine, referitor la sustinerea de catre autorul exceptiei, prin notele scrise depuse la dosarul Curtii Constitutionale, a unor noi motive de neconstitutionalitate prin raportare la art. 44 alin. (8) din Constitutie, Curtea constata ca aceasta nu poate fi retinuta. Potrivit jurisprudentei sale, invocarea în sustinerea exceptiei a unor dispozitii constitutionale direct în fata Curtii, si nu în fata instantei judecatoresti, contravine art. 10 alin. (2) si art. 29 alin. (1) - (4) din Legea nr. 47/1992. Astfel, cadrul procesual specific exceptiei de neconstitutionalitate rezulta din încheierea de sesizare si din motivarea scrisa a autorului, iar aceasta din urma nu poate fi completata în fata Curtii Constitutionale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discutia partilor în fata instantei judecatoresti (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 848 din 18 octombrie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 829 din 10 decembrie 2012, si Decizia nr. 13 din 22 ianuarie 2013, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 28 februarie 2013).

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Vasile Astarastoae în Dosarul nr. 32/45/2012 al Curtii de Apel Iasi - Sectia contencios administrativ si fiscal si constata ca prevederile art. 8, art. 10 lit. f), art. 21, art. 26 alin. (1) lit. k) si alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, ale art. 13 si art. 15 alin. (1) din Legea nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si ale art. 215 alin. (3) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, sunt constitutionale în raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Curtii de Apel Iasi - Sectia contencios administrativ si fiscal si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronuntata în sedinta din data de 29 aprilie 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf