Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 204 din 29 aprilie 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, in ansamblul sau, si a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 6 alin. (1) lit. e), art. 10, art. 12 alin. (1) si (2), art. 13 - 19 si art. 20 - 26 din Legea nr. 176/2010

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Iulia Antoanella Motoc - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, în ansamblul sau, si a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 6 alin. (1) lit. e), art. 10, art. 12 alin. (1) si (2), art. 13 - 19 si art. 20 - 26 din Legea nr. 176/2010, exceptie ridicata de Kerekes Karoly în Dosarul nr. 340/43/2011 al Curtii de Apel Târgu Mures - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal si de Cornelia Brîndusa Novac în Dosarul nr. 5.049/2/2011 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si care formeaza obiectul dosarelor conexate nr. 949D/2012 si nr. 1.100D/2012 ale Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se prezinta, pentru partea Agentia Nationala de Integritate, directorul Directiei juridice, control, relatii publice si comunicare, Ioana Lazar, cu delegatii depuse la dosare. Lipsesc autorii exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Magistratul-asistent refera asupra cauzelor si arata ca dosarele au fost conexate în Sedinta din 20 noiembrie 2012, când Curtea, în temeiul art. 57 si art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronuntarii pentru data de 27 noiembrie 2012 si, ulterior, pentru datele de 5 decembrie 2012, 11 decembrie 2012 si 12 decembrie 2012. La aceasta data, având în vedere imposibilitatea constituirii majoritatii prevazute de art. 6 si art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus repunerea cauzelor pe rol pentru data de 12 februarie 2013, când Curtea a amânat pronuntarea pentru data de 13 februarie 2013 si, ulterior, pentru datele de 28 februarie 2013, 28 martie 2013, 3 aprilie 2013, 4 aprilie 2013 si 18 aprilie 2013. La aceasta data, în temeiul art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus repunerea cauzelor pe rol pentru data de 29 aprilie 2013.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvântul reprezentantului Agentiei Nationale de Integritate, care solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, pentru motivele expuse pe larg la termenele anterioare, retinute în încheierile de sedinta.

Reprezentantul Ministerului Public, mentinând concluziile formulate la termenele anterioare, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca inadmisibila în ceea ce priveste prevederile art. 13 - 19 din Legea nr. 176/2010 si ca neîntemeiata în ceea ce priveste celelalte prevederi ale aceleiasi legi, sens în care invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 26 aprilie 2012, astfel cum a fost îndreptata prin Încheierea din 17 octombrie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 340/43/2011, Curtea de Apel Târgu Mures - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, în ansamblul sau, si a art. 1 alin. (3), art. 6 alin. (1) lit. e), art. 10, art. 12 alin. (1) si (2), art. 13 - 19 si art. 20 - 26 din Legea nr. 176/2010.

Exceptia a fost ridicata de Kerekes Karoly într-o cauza având ca obiect cererea de anulare a unui raport de evaluare întocmit de Agentia Nationala de Integritate în legatura cu încalcarea regimului juridic al conflictelor de interese.

Prin Încheierea din 2 aprilie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 5.049/2/2011, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, în ansamblul sau, si a art. 1 alin. (3), art. 6 alin. (1) lit. e), art. 10, art. 12 alin. (1) si (2), art. 13 - 19 si art. 20 - 26 din Legea nr. 176/2010.

Exceptia a fost ridicata de Cornelia Brîndusa Novac într-o cauza având ca obiect cererea de anulare a unui raport de evaluare întocmit de Agentia Nationala de Integritate în legatura cu încalcarea regimului juridic al conflictelor de interese.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia formuleaza, pe de o parte, critici de neconstitutionalitate extrinseca, potrivit carora modul de adoptare a Legii nr. 176/2010 contravine art. 75 alin. (4) si (5) din Constitutie. Astfel, prevederile art. 13 - 19 si art. 27 - 32 au fost adoptate de Camera Deputatilor, ca prima Camera sesizata, si de Senat, în calitate de Camera decizionala, desi domeniul de reglementare al acestor texte de lege este de instituire a unor fapte ca având natura contraventionala, a unor proceduri de solutionare a plângerilor contraventionale si de incriminare a unor fapte ca infractiuni. Or, potrivit art. 75 alin. (1) raportat la art. 73 alin. (3) lit. h), m) si art. 44 din Constitutie, aceste legi de natura organica se supun spre dezbatere Senatului, în calitate de prima Camera sesizata, si Camerei Deputatilor, în calitate de Camera decizionala. În cauza de fata, textul adoptat de Camera Deputatilor a suferit o serie de modificari la Senat, inclusiv în ceea ce priveste art. 13 - 19 si art. 27 - 32 din lege, astfel încât revenirea acestor texte de lege la Camera sesizata era obligatorie, Camera Deputatilor având competenta de a decide în mod definitiv, în procedura de urgenta.

De asemenea, autorii sustin ca la adoptarea textului Legii nr. 176/2010 nu au fost avute în vedere dispozitiile obligatorii ale Deciziei Curtii Constitutionale nr. 1.018 din 19 iulie 2010. Textul Legii nr. 176/2010, în forma în care a fost publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 2 septembrie 2010, este o reproducere fidela a textului legii care a fost declarata neconstitutionala prin decizia mentionata. Or, potrivit jurisprudentei Curtii (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 91 din 10 octombrie 1995), Parlamentul nu este îndreptatit sa confirme o norma neconstitutionala, care îsi pastreaza acest caracter cât timp legiuitorul nu a modificat-o. Tot astfel, nici modificarea sau completarea dispozitiei legale criticate nu poate acoperi neconstitutionalitatea constatata de catre Curtea Constitutionala, actele normative succesive de modificare si completare fiind lovite de acelasi viciu de neconstitutionalitate în masura în care confirma solutia legislativa declarata neconstitutionala din punct de vedere intrinsec sau extrinsec.

Pe de alta parte, autorii exceptiei formuleaza critici de neconstitutionalitate intrinseca, referindu-se, în principal, la faptul ca Agentia Nationala de Integritate, prin natura ei, reprezinta, în continuare, o structura paraconstitutionala, nepermisa de Legea fundamentala. Prin activitatea si procedurile specifice, aceasta reprezinta o institutie cu caracter jurisdictional, ceea ce contravine prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) raportat la art. 116 alin. (2) si art. 126 alin. (1). Astfel, procedura de evaluare a averii, a conflictelor de interese si a incompatibilitatilor, urmata de inspectorii de integritate, prezinta elemente specifice activitatii organelor de cercetare penala sau instantelor judecatoresti, astfel: în cadrul activitatii de evaluare, inspectorii de integritate administreaza si evalueaza probe, solicita informatii necesare de la orice institutie, autoritate publica, persoana juridica de drept public ori privat, solicita efectuarea de expertize, în urma carora apreciaza, printr-un raport de evaluare, daca averea este nejustificata sau daca exista conflicte de interese ori incompatibilitati. Asadar, raportul de evaluare are efecte similare unui rechizitoriu/hotarâri judecatoresti, inspectorul de integritate având, în realitate, competenta legala de "a spune dreptul", activitate permisa numai instantelor judecatoresti.

Mai mult, sarcina probei este rasturnata, cel care a primit raportul de evaluare fiind în situatia de a-si dovedi nevinovatia sau neîncalcarea dispozitiilor legale. Toate acestea demonstreaza încalcarea art. 23 alin. (11), art. 44 alin. (8) si (9) si art. 124 alin. (2) din Constitutie, dar si a considerentelor Deciziei Curtii Constitutionale nr. 415 din 14 aprilie 2010. Împrejurarea ca raportul de evaluare poate fi contestat în justitie nu infirma caracterul jurisdictional al activitatii Agentiei Nationale de Integritate, dat fiind ca raportul întocmit de aceasta autoritate enunta, în partea de concluzii, constatarea încalcarii ordinii de drept, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, aspect specific activitatii de jurisdictie. Un argument în plus îl constituie caracterul definitiv al actelor ce emana de la Agentia Nationala de Integritate, acesta fiind specific actelor de jurisdictie.

Totodata, autorii sustin ca prevederile art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 176/2010 contravin art. 26 din Constitutie, art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, dar si considerentelor Deciziei Curtii Constitutionale nr. 415 din 14 aprilie 2010, deoarece prevad, în continuare, obligatia publicarii declaratiilor de avere si de interese pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Integritate si a institutiei unde persoanele vizate de lege au obligatia de a le depune. Or, expunerea nejustificata si repetata pe pagina de internet sau la avizierul institutiei a datelor referitoare la averea si interesele persoanelor carora legea le este aplicabila încalca dreptul la viata privata. Averea este un atribut al persoanei, iar publicitatea acestui element, chiar si numai prin indicarea locului situarii, încalca dreptul persoanelor vizate de Legea nr. 176/2010 la imagine proprie si la viata privata si produce, totodata, noi criterii de discriminare, în baza situatiei materiale, în contradictie cu art. 16 din Constitutie si art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

În sustinerea criticii de neconstitutionalitate sunt invocate deciziile Curtii Constitutionale nr. 1.018 din 19 iulie 2010 si nr. 415 din 14 aprilie 2010, precum si Hotarârea Curtii Europene a Drepturilor Omului, pronuntata în Cauza Stafford împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 2002.

Curtea de Apel Târgu Mures - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este neîntemeiata.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal considera ca prevederile de lege contestate nu contravin dispozitiilor constitutionale, întrucât activitatea Agentiei Nationale de Integritate nu este o activitate cu caracter jurisdictional, atâta vreme cât aceasta autoritate nu pronunta hotarâri cu putere de lucru judecat, nu are competenta de a solutiona în mod irevocabil litigii si nici de a sanctiona încalcarile legii, ci doar, prin intermediul inspectorilor de integritate, evalueaza anumite situatii, în sensul de a aprecia daca acestea intra sau nu în câmpul notiunilor de incompatibilitate sau conflict de interese. De asemenea, considera ca prevederile Legii nr. 176/2010 sunt constitutionale, deoarece între data publicarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 415 din 14 aprilie 2010 si data intrarii în vigoare a Legii nr. 176/2010, activitatea Agentiei Nationale de Integritate a fost suspendata, iar acest act normativ contine dispozitii care reglementeaza situatia probelor administrate si a actelor procesuale efectuate la instante si organele de urmarire penala înainte de data publicarii deciziei Curtii, astfel ca aceasta decizie are putere numai pentru viitor, neinfluentând situatia respectivelor acte. Prin urmare, Agentia Nationala de Integritate desfasoara doar o activitate de evaluare a declaratiilor de avere, a datelor, a informatiilor si a modificarilor patrimoniale intervenite, a intereselor si a incompatibilitatilor pentru persoanele prevazute de lege, fara a desfasura o activitate de judecata în sensul celor constatate prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata. Astfel, referitor la criticile de neconstitutionalitate privind procedura de legiferare, precizeaza ca, prin Decizia nr. 1.018 din 19 iulie 2010, Curtea Constitutionala a stabilit ca legea criticata a fost adoptata cu respectarea principiului bicameralismului, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 61 alin. (1) din Constitutie. Arata ca o initiativa legislativa poate fi modificata ori completata de prima Camera sesizata, fara ca decizia acesteia sa fie limitata de continutul initiativei legislative în forma depusa de initiator, dupa cum tot astfel, Camera decizionala are dreptul de a modifica, de a completa ori de a renunta la initiativa în cauza.

De asemenea, legea supusa controlului de constitutionalitate este în concordanta cu jurisprudenta Curtii Constitutionale, în conditiile în care obiectul de reglementare al initiativei legislative supuse dezbaterii Camerei Deputatilor, în calitate de prima Camera sesizata, este acelasi cu cel al legii adoptate de Senat, în calitate de Camera decizionala, iar în dezbaterea unei initiative legislative, Camerele au un drept propriu de decizie, pe care Curtea Constitutionala, în jurisprudenta sa, l-a limitat numai la obligativitatea dezbaterii în ambele Camere a acelorasi texte (acelasi continut si aceeasi forma ale initiativei legislative) si nu la obligativitatea adoptarii unor solutii identice. Invoca, în acest sens, deciziile Curtii Constitutionale nr. 1.093 din 15 octombrie 2008 si nr. 710 din 6 mai 2009.

Referitor la celelalte critici de neconstitutionalitate, Guvernul arata ca Agentia Nationala de Integritate este o autoritate administrativa autonoma, cu personalitate juridica, fiind înfiintata prin lege organica, în conformitate cu dispozitiile art. 117 alin. (3), art. 73 alin. (3) lit. t) si art. 76 alin. (1) din Constitutie. Având în vedere activitatile administrative desfasurate de Agentie, pe baza unei proceduri administrative stabilite de lege si supuse controlului judecatoresc, apreciaza ca prevederile de lege criticate nu contravin art. 124 alin. (2) si art. 126 alin. (1) din Constitutie. Agentia Nationala de Integritate nu desfasoara o activitate de jurisdictie, deoarece nu solutioneaza cazuri litigioase, nu pronunta hotarâri cu autoritate de lucru judecat, procedura de evaluare neidentificându-se cu principiile care guverneaza procedura jurisdictionala.

Totodata, apreciaza ca este respectat principiul constitutional privind separatia puterilor în stat, deoarece raportul de evaluare întocmit de inspectorul de integritate poate fi contestat la instanta judecatoreasca competenta, conform procedurii prevazute de lege, acest raport neproducând efecte juridice pâna la data ramânerii definitive si irevocabile a hotarârii instantei judecatoresti.

Cu privire la obligatia depunerii declaratiilor de avere si de interese, considera ca reglementarea criticata nu contine dispozitii discriminatorii, ci se aplica tuturor persoanelor aflate în situatia prevazuta de norma legala. Invoca, în acest sens, Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.082 din 8 septembrie 2009.

Avocatul Poporului arata ca îsi mentine punctul de vedere exprimat anterior în Dosarul nr. 1.528D/2011 al Curtii Constitutionale, prilej cu care a apreciat ca prevederile din Legea nr. 176/2010 supuse controlului de constitutionalitate sunt neconstitutionale, deoarece anumite solutii legislative prevazute de aceste texte legale sunt similare celor declarate neconstitutionale prin deciziile Curtii Constitutionale nr. 415 din 14 aprilie 2010 si nr. 1.018 din 19 iulie 2010.

Astfel, precizeaza ca art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 176/2010, care reglementeaza afisarea si mentinerea declaratiilor de avere si ale declaratiilor de interese pe pagina de internet a institutiei ori la avizierul propriu, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acestora, art. 12, potrivit caruia Agentia îndeplineste activitatea de evaluare din oficiu sau la sesizarea oricarei persoane fizice ori juridice, art. 15, care da posibilitatea inspectorului de integritate sa solicite tuturor institutiilor si autoritatilor publice, alte persoane juridice de drept public sau privat, precum si persoanelor fizice, documentele si informatiile necesare desfasurarii activitatii de evaluare si, corelativ, obligatia acestora de a le transmite, în termen de cel mult 30 de zile, precum si art. 16 din legea criticata, care reglementeaza posibilitatea de a se dispune efectuarea unei expertize extrajudiciare pentru lamurirea tuturor aspectelor privind diferentele semnificative, mentin solutiile legislative declarate ca fiind neconstitutionale prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, astfel încât contravin art. 147 alin. (4) din Constitutie. Data fiind puterea de lucru de judecat de care se bucura, alaturi de actele jurisdictionale, si deciziile Curtii Constitutionale, atât sub aspectul dispozitivului, dar si al considerentelor pe care se sprijina acesta, Avocatul Poporului apreciaza ca textele de lege criticate încalca si dispozitiile art. 1 alin. (3) si (4), art. 23 alin. (11), art. 26, art. 124 alin. (2) si art. 126 alin. (2) din Constitutie.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecatorul-raportor, notele scrise depuse la dosare de Agentia Nationala de Integritate, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, în ansamblul sau, si prevederile art. 1 alin. (3), art. 6 alin. (1) lit. e), art. 10, art. 12 alin. (1) si (2), art. 13 - 19 si art. 20 - 26 din Legea nr. 176/2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010.

Prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 stabilesc atributiile Agentiei Nationale de Integritate de desfasurare a activitatii de evaluare a declaratiilor de avere, a datelor, a informatiilor si a modificarilor patrimoniale intervenite, a intereselor si a incompatibilitatilor pentru persoanele prevazute de lege; art. 6 alin. (1) lit. e) instituie una dintre atributiile persoanelor responsabile cu implementarea prevederilor referitoare la declaratiile de avere si declaratiile de interese, constând în afisarea si mentinerea declaratiilor de avere si ale declaratiilor de interese, pe pagina de internet a institutiei, daca aceasta exista, sau la avizierul propriu; art. 10 enumera activitatile desfasurate de inspectorii de integritate; art. 12 alin. (1) si (2) reglementeaza îndeplinirea, de catre Agentie, a activitatii de evaluare din oficiu sau la sesizarea oricarei persoane fizice sau juridice; art. 13 - 19 cuprind reguli privind evaluarea averii, iar art. 20 - 26 privesc evaluarea conflictelor de interese si a incompatibilitatilor.

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor din Constitutie cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 23 alin. (11) referitor la prezumtia de nevinovatie, art. 26 referitor la viata intima, familiala si privata, art. 44 alin. (8) si (9) privind prezumtia de liceitate a averii si confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii numai în conditiile legii, art. 75 alin. (4) si (5) privind procedura adoptarii unor prevederi de catre prima Camera sesizata si de catre Camera decizionala, art. 116 alin. (2) privind organizarea altor organe de specialitate, art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei si art. 126 alin. (1) referitor la realizarea justitiei prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege, precum si dispozitiilor cuprinse în art. 8 privind dreptul la respectarea vietii private si de familie si art. 14 privind interzicerea discriminarii din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:

1. Din analiza actelor aflate la dosare, Curtea retine ca exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata în Dosarul nr. 340/43/2011 al Curtii de Apel Târgu Mures - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal si în Dosarul nr. 5.049/2/2011 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal în cauze având ca obiect anularea rapoartelor de evaluare prin care Agentia Nationala de Integritate a identificat elemente de încalcare a legislatiei privind regimul juridic al conflictelor de interese.

În aceste conditii, Curtea constata ca dispozitiile art. 13 - 19 cuprinse în sectiunea a 2-a "Evaluarea averii" din Legea nr. 176/2010 nu au legatura cu solutionarea cauzelor câta vreme litigiile deduse judecatii instantelor judecatoresti se circumscriu sferei de incidenta a prevederilor art. 20 - 26 cuprinse în sectiunea a 3-a "Evaluarea conflictelor de interese si a incompatibilitatilor" din Legea nr. 176/2010. Asa fiind, tinând seama de exigentele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit caruia aceasta "decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei", Curtea urmeaza a respinge ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 - 19 din Legea nr. 176/2010.

2. În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a celorlalte prevederi de lege criticate, Curtea constata urmatoarele:

Referitor la criticile de neconstitutionalitate extrinseca a Legii nr. 176/2010, Curtea retine ca Legea privind integritatea în exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative a fost supusa controlului de constitutionalitate a priori, exercitat prin raportare la dispozitiile art. 75 alin. (4) si (5) din Constitutie, invocate si în cauza de fata (a se vedea Decizia nr. 1.018 din 19 iulie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 22 iulie 2010). Cu acel prilej, Curtea a statuat ca legea a fost adoptata cu respectarea principiului bicameralismului, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 61 alin. (1) din Constitutie si ca, "în practica, [...], se pot ivi situatii în care unul si acelasi act normativ sa cuprinda dispozitii care apartin mai multor domenii de reglementare, care intra în competenta decizionala a ambelor Camere. Pentru astfel de situatii, dispozitiile art. 75 alin. (4) si (5) din Constitutie prevad ca, "În cazul în care prima Camera sesizata adopta o prevedere care, potrivit alineatului (1), intra în competenta sa decizionala, prevederea este definitiv adoptata daca si cea de-a doua Camera este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectiva, legea se întoarce la prima Camera sesizata, care va decide definitiv în procedura de urgenta", respectiv "Dispozitiile alineatului (4) referitoare la întoarcerea legii se aplica în mod corespunzator si în cazul în care Camera decizionala adopta o prevedere pentru care competenta decizionala apartine primei Camere.""

În aceste conditii, întrucât criteriile de partajare a competentelor celor doua Camere, precum si modalitatea de solutionare a unor eventuale conflicte de competente sunt expres prevazute în Legea fundamentala, Curtea a constatat ca fiecare Camera a Parlamentului este obligata sa aplice întocmai dispozitiile art. 75 din Constitutie.

Considerentele retinute în Decizia nr. 1.018 din 19 iulie 2010, citata mai sus, îsi pastreaza valabilitatea si în cauza de fata, Curtea retinând, din urmarirea procesului legislativ, desfasurat în cele doua Camere ale Parlamentului ulterior acestei decizii, ca Legea privind integritatea în exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative a fost adoptata de Camera Deputatilor, în calitate de prima Camera sesizata, si de Senat, în calitate de Camera decizionala, devenind, ulterior promulgarii, Legea nr. 176/2010.

În continuare, referitor la criticile de neconstitutionalitate intrinseca vizând, în principal, presupusul caracter jurisdictional al activitatii desfasurate de Agentia Nationala de Integritate, Curtea constata ca acestea au mai fost examinate de instanta de contencios constitutional în cadrul controlului de constitutionalitate a posteriori. Astfel, Curtea a statuat ca Agentia desfasoara o activitate de evaluare a declaratiilor de avere, a datelor, a informatiilor si a modificarilor patrimoniale intervenite, a intereselor si a incompatibilitatilor pentru persoanele prevazute de lege, fara a desfasura o activitate de judecata, în sensul celor constatate de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.606 din 15 decembrie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 9 februarie 2012, si Decizia nr. 1.042 din 11 decembrie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 8 februarie 2013).

De asemenea, Curtea a mai retinut ca functia jurisdictionala se caracterizeaza prin instituirea puterii organului de jurisdictie de a spune dreptul, de a solutiona printr-o hotarâre învestita cu puterea lucrului judecat un conflict cu privire la întinderea unor drepturi subiective si de a dispune, în conditiile legii, masuri restrictive. Aceasta functie se circumscrie activitatii jurisdictionale propriu-zise, care se exercita numai la cerere în cadrul unei proceduri formale caracterizate prin publicitate, contradictorialitate si oralitate.

Prin urmare, având în vedere aceste elemente, Curtea a constatat ca Agentia Nationala de Integritate nu desfasoara o activitate de jurisdictie, ci una administrativa, deoarece se realizeaza si din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate si contradictorialitate si deoarece în competenta sa nu intra solutionarea unor cazuri litigioase si nici sanctionarea încalcarilor de lege. Totodata, Agentia Nationala de Integritate nu pronunta hotarâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmeste rapoarte care se concretizeaza în evaluari ale unor fapte ori situatii cu semnificatie juridica a caror finalitate confera dreptul de sesizare a instantelor de judecata sau, dupa caz, a altor autoritati si institutii competente în vederea dispunerii masurilor prevazute de lege.

Totodata, Curtea nu a retinut nici critica vizând presupusa încalcare a prezumtiei de nevinovatie, deoarece acest principiu este susceptibil de opozabilitate numai în materie penala. De asemenea, Curtea a constatat ca fiind neîntemeiata critica referitoare la compararea raportului de evaluare întocmit de inspectorul de integritate cu rechizitoriul, deoarece acest din urma act produce efecte juridice fata de un cetatean învinuit/inculpat într-o cauza, legitimând luarea unui set de masuri restrictive. În plus, în conditiile legii, raportul inspectorului de integritate poate fi contestat la instanta de contencios administrativ (a se vedea, în sensul celor de mai sus, Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 21 august 2012).

Având în vedere ca nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin deciziile mentionate îsi pastreaza valabilitatea si în cauza de fata.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate vizând încalcarea dreptului fundamental la viata intima, familiala si privata prin publicarea declaratiilor de interese, Curtea subliniaza ca dreptul la viata intima, familiala si privata nu este absolut, ci, în anumite conditii, acesta poate fi supus anumitor limitari ori restrictii sau ingerinte din partea autoritatilor (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 485 din 2 aprilie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 4 mai 2009).

În acelasi sens, Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale stabileste prin art. 8 paragraful 2 ca dreptul la respectarea vietii private poate face obiectul unor restrictii daca sunt prevazute de lege si daca constituie masuri necesare într-o societate democratica pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.

Aplicând aceste principii în prezenta cauza, Curtea constata, pe de o parte, ca solutia legislativa a publicarii declaratiilor de interese este justificata prin prisma scopului legal al Agentiei Nationale de Integritate de asigurare a integritatii în exercitarea demnitatilor si functiilor publice si prevenire a coruptiei institutionale, iar, pe de alta parte, ca publicarea acestor declaratii se realizeaza, potrivit art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 176/2010, prin anonimizarea datelor cu caracter personal, fiind astfel asigurate garantii împotriva unor ingerinte arbitrare. În aceste conditii, Curtea nu poate retine critica privind încalcarea dispozitiilor art. 26 din Constitutie si art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

În sfârsit, Curtea constata ca, în raport de criticile formulate, prevederile de lege nu contravin celorlalte dispozitii din Legea fundamentala invocate.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

1. Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 - 19 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, exceptie ridicata de Kerekes Karoly în Dosarul nr. 340/43/2011 al Curtii de Apel Târgu Mures - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal si de Cornelia Brîndusa Novac în Dosarul nr. 5.049/2/2011 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de aceiasi autori în aceleasi dosare ale acelorasi instante judecatoresti si constata ca celelalte prevederi criticate din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, sunt constitutionale în raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Curtii de Apel Târgu Mures - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal si Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronuntata în sedinta din data de 29 aprilie 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf