Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 196 din 4 aprilie 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (4) si (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Iulia Antoanella Motoc - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, exceptie ridicata de Cristi Vasilica Danilet în Dosarul nr. 1.675/2/2013 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 177D/2013.

Dezbaterile initiale au avut loc în sedinta publica din 2 aprilie 2013, în prezenta reprezentantilor autorului exceptiei si al Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de sedinta de la acea data. La aceasta data, Curtea a constatat ca la sedinta de deliberare nu sunt prezenti toti judecatorii care au participat la dezbaterea cauzei, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, si, în consecinta, având în vedere prevederile art. 57 din Legea nr. 47/1992 si ale art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, adoptat prin Hotarârea Plenului Curtii Constitutionale nr. 6/2012, a amânat pronuntarea pentru datele de 3 si, respectiv, 4 aprilie 2013. La aceasta ultima data, Curtea, pentru aceleasi motive, în temeiul art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a repus cauza pe rol pentru data de 4 aprilie 2013, ora 12,00.

La apelul nominal raspund pentru autorul exceptiei de neconstitutionalitate domnii avocati Alexandru Morarescu si Ionut Dobrinescu si se constata lipsa celeilalte parti.

Magistratul-asistent refera asupra faptului ca dosarul a fost repus pe rol si, ca urmare, au fost citate partile, dupa cum urmeaza: autorul exceptiei de neconstitutionalitate, cât si partea Consiliul Superior al Magistraturii au fost înstiintati prin fax si telefon, iar Ministerul Public prin agent procedural. De asemenea, mentioneaza ca partile au comunicat prin fax dovezile de îndeplinire a procedurii de citare.

Curtea, având în vedere prevederile art. 201 alin. (5) si art. 159 teza a doua din Codul de procedura civila, precum si ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, constata ca procedura de citare este legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantilor autorului exceptiei de neconstitutionalitate. Domnul avocat Alexandru Morarescu precizeaza ca îsi mentine concluziile prezentate în sedinta publica din 2 aprilie 2013 si nu mai are nimic de adaugat la acestea. Domnul avocat Ionut Dobrinescu precizeaza ca îsi mentine concluziile prezentate în sedinta publica din 2 aprilie 2013 si, în plus, arata ca este de acord si confirma concluziile reprezentantului Ministerului Public referitoare la încalcarea dreptului de aparare, concluzii prezentate în sedinta publica din 2 aprilie 2013.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public precizeaza ca nu mai are nimic de adaugat la concluziile prezentate în sedinta publica din 2 aprilie 2013, pe care si le mentine, în sensul ca norma juridica supusa controlului de constitutionalitate nu încalca dispozitiile constitutionale referitoare la rolul si structura Consiliului Superior al Magistraturii, atributiile acestuia, ori independenta si inamovibilitatea judecatorilor, ci reglementeaza procedura revocarii din functia de membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii, însa norma legala criticata nu garanteaza aplicabilitatea principiului constitutional al dreptului la aparare astfel cum este reglementat de dispozitiile art. 24 din Legea fundamentala.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 18 martie 2013, pronuntata în Dosarul nr. 1.675/2/2013, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, exceptie ridicata de Cristi Vasilica Danilet într-o cauza având ca obiect solutionarea actiunii în contencios administrativ referitoare la cererea de suspendare a executarii hotarârii Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost revocat din functia de membru al acestuia.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine, în esenta, ca art. 55 din Legea nr. 317/2004 este neconstitutional, întrucât încalca principiul previzibilitatii normei juridice, procedura de revocare prevazuta de norma criticata nefiind suficient si concis stabilita. Textul prezinta neclaritati în ceea ce priveste sintagma "neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzatoare a atributiilor încredintate prin alegerea ca membru al Consiliului", deoarece nu lamureste cu ce ar fi aceasta raspundere diferita de cea penala, civila sau disciplinara, si nu stabileste modul prin care se poate constata neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasa a atributiilor si nu se specifica cum se verifica acest lucru, nici în cât timp de la comiterea faptelor sau actiunilor poate fi declansata procedura, nici cum se poate apara cel vizat sau care este procedura de urmat în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii pentru a se dispune revocarea. Mai mult, Consiliul Superior al Magistraturii este un organ colectiv, deciziile luându-se în plen si sectii, prin vot direct si secret, astfel ca este dificil de cuantificat, la nivelul fiecaruia dintre membri, o îndeplinire defectuoasa sau neîndeplinirea atributiilor ce revin de fapt Consiliului, în întregul sau.

Arata ca exigenta previzibilitatii legii priveste modul de receptare a continutului actelor normative de catre corpul social, în sensul de întelegere a acestora, norma juridica trebuind sa fie clara, inteligibila, întrucât cei carora li se adreseaza trebuie nu doar sa fie informati în avans asupra consecintelor actelor si faptelor lor, ci sa si înteleaga consecintele legale ale acestora.

În acest sens, autorul exceptiei de neconstitutionalitate invoca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotarârile din 26 aprilie 1979, 20 mai 1999, 4 mai 2000 si 25 aprilie 2006, pronuntate în cauzele Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Rekvenyi împotriva Ungariei, Rotaru împotriva României si, respectiv, Dammann împotriva Elvetiei, prin care Curtea de la Strasbourg a retinut ca o lege reprezinta o norma enuntata cu suficienta precizie, astfel încât orice persoana sa prevada consecintele ce pot decurge dintr-un act determinat; asadar, norma este previzibila atunci când ofera o anume garantie contra atingerilor arbitrare ale puterii publice. Sintagma "prevazute de lege" continuta în art. 8 - 11 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale semnifica mai întâi ca masura dispusa sa aiba o baza în dreptul intern, însa legea trebuie sa aiba o anumita calitate.

Se mai sustine ca principiul securitatii juridice se coreleaza cu un alt principiu de drept comunitar, respectiv principiul încrederii legitime, potrivit caruia legislatia trebuie sa fie clara si predictibila, unitara si coerenta, iar posibilitatea modificarii normei juridice trebuie sa fie limitata, astfel cum se desprinde din jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene în Hotarârea din 14 iulie 1994, pronuntata în Cauza Paola Faccini Dori împotriva Recreb Srl, C-91/92, sau Hotarârea din 22 octombrie 1987, pronuntata în Cauza Foto-Frost împotriva Hauptzollamt Lubeck-Ost, C-314/85.

De asemenea, se arata ca art. 55 alin. (9) din legea invocata încalca principiul constitutional al dreptului la aparare atât timp cât, aplicându-l, Consiliul Superior al Magistraturii nu verifica legalitatea procedurii de revocare a membrilor sai si temeinicia motivelor de revocare. Se sustine ca dreptul la aparare este caracteristic în cadrul procedurii civile, penale sau disciplinare. Or, în cadrul procedurii prevazute de norma criticata nu exista reglementat dreptul la aparare în favoarea membrului Consiliului Superior al Magistraturii. Cunoasterea faptelor sau actiunilor imputate judecatorului sau procurorului, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, a dovezilor cu privire la savârsirea acestora, necorespunderea acestora cu atributiile încredintate reprezinta un aspect esential al dreptului la aparare.

Totodata, dispozitiile art. 55 din Legea nr. 317/2004 sunt în contradictie cu prevederile constitutionale ale art. 133 si 134 raportate la art. 124 alin. (3) si art. 125 alin. (1), dispozitiile legale privitoare la revocare pentru neexercitarea sau exercitarea necorespunzatoare a atributiilor de membru al Consiliului Superior al Magistraturii reprezentând un factor de presiune asupra persoanei vizate, care ar urma sa-si exercite functia astfel cum o cere o anumita majoritate, si nu în mod independent. Astfel, mandatul de membru al Consiliului Superior al Magistraturii devine un mandat imperativ. Autorul exceptiei mai arata ca membrii Consiliului Superior al Magistraturii nu sunt în afara oricarei forme de raspundere, ci raspund potrivit art. 56 din lege. Însa, existenta raspunderii cu aplicarea sanctiunii retragerii încrederii/mandatului din partea alegatorilor transforma institutia raspunderii unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii în ceva arbitrar, care ar genera o activitate dependenta de vointa alegatorilor. Totodata, apreciaza ca neconstitutionala procedura revocarii daca aceasta intervine ca urmare a exprimarii voturilor în calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, având în vedere ca mandatul nu este unul imperativ, ci reprezentativ. Mai mult, arata ca Consiliul Superior al Magistraturii ar intra într-un blocaj institutional daca membrii alesi, în vederea evitarii revocarii lor, ar trebui sa consulte în permanenta adunarile generale cu privire la exprimarea votului asupra chestiunilor de hotarât în cadrul Consiliului, ceea ce ar însemna ca adunarile generale se substituie atributiilor Consiliului Superior al Magistraturii, aspect care ar contraveni art. 133 si 134 din Constitutie.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal considera ca dispozitiile legale contestate nu contravin prevederilor constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile reprezentantilor autorului exceptiei de neconstitutionalitate si ale procurorului, înscrisurile depuse la dosar, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozitiile art. 55 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012. Din analiza motivelor de neconstitutionalitate invocate de autorul exceptiei, precum si a sustinerilor reprezentantilor sai în fata Curtii Constitutionale, Curtea retine ca, în realitate, critica vizeaza modul de reglementare a motivelor care pot constitui temei al revocarii membrilor alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii de catre adunarile generale ale instantelor, precum si a procedurii de revocare a acestora de catre Plenul Consiliului. În consecinta, Curtea constata ca obiect al exceptiei îl reprezinta dispozitiile art. 55 alin. (4) si (9) din Legea nr. 317/2004, cu privire la care se va pronunta prin prezenta decizie. Acestea au urmatorul cuprins:

"(4) Membrii alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii sunt revocati si la cererea majoritatii adunarilor generale de la nivelul instantelor sau parchetelor pe care le reprezinta, în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzatoare a atributiilor încredintate prin alegerea ca membru al Consiliului. În cadrul adunarilor generale, decizia se ia cu votul a doua treimi din numarul judecatorilor sau procurorilor.

[...]

(9) În termen de 15 zile de la înregistrarea sesizarii semnate si motivate de reprezentantii adunarilor generale prevazute la alin. (4), Plenul Consiliului Superior al Magistraturii dispune revocarea din functie a membrului ales. Dispozitiile art. 57 alin. (2) se aplica în mod corespunzator."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 20 privind tratatele internationale privind drepturile omului, art. 24 privind dreptul la aparare, art. 124 alin. (3) privind independenta judecatorilor, art. 125 alin. (1) privind statutul judecatorilor, art. 133 privind rolul si structura Consiliului Superior al Magistraturii, precum si ale art. 134 privind atributiile Consiliului Superior al Magistraturii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:

I. Prin Hotarârea nr. 1 din 7 ianuarie 2013, adunarea generala a judecatorilor din cadrul Judecatoriei Râmnicu-Vâlcea a declansat, în conditiile art. 55 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, procedura de revocare din functia de membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii a domnului judecator Cristi Vasilica Danilet.

În data de 26 februarie 2013, pe ordinea de zi a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a fost înscris, la pct. 26, punctul de vedere al Directiei legislatie, documentare si contencios a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la solicitarea Judecatoriei Râmnicu-Vâlcea de revocare a unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii. În aceeasi data, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dezbatut sesizarea înaintata de Judecatoria Râmnicu-Vâlcea si actele anexate si a dispus revocarea din functia de membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii a domnului judecator Cristi Vasilica Danilet.

În acest sens, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a adoptat Hotarârea nr. 162 din 26 februarie 2013.

Împotriva acestei hotarâri, domnul Cristi Vasilica Danilet a formulat în data de 28 februarie 2013, în temeiul art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, plângere prealabila la autoritatea emitenta, respectiv Consiliul Superior al Magistraturii, în vederea revocarii acestei hotarâri.

Totodata, la 1 martie 2013, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, domnul Cristi Vasilica Danilet s-a adresat Curtii de Apel Bucuresti cu o cerere de suspendare a executarii Hotarârii nr. 162 din 26 februarie 2013, aratând ca este îndeplinita conditia pagubei iminente în raport cu art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

La data de 12 martie 2013, Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecata prin care considera ca nu sunt întrunite conditiile legale pentru admiterea cererii de suspendare a actului administrativ în cauza si solicita respingerea acesteia, ca neîntemeiata.

La aceeasi data, domnul Cristi Vasilica Danilet a formulat raspuns la întâmpinarea Consiliului Superior al Magistraturii, concluzionând ca atât timp cât efectele hotarârii de revocare ar fi suspendate ca urmare a admiterii cererii sale, pâna la solutionarea pe fond nu ar fi niciun dubiu cu privire la legalitatea desfasurarii activitatii sale ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii, hotarârea ce ar urma sa fie pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti având tocmai rolul de a-l legitima ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii pâna la solutionarea pe fond a obiectiunilor formulate în legatura cu procedura de revocare. A mai aratat ca hotarârea prin care s-a dispus revocarea sa din functia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii nu dispune nimic în legatura cu locul unde îsi va desfasura pe viitor activitatea daca aceasta hotarâre ar fi pusa în executare. Tot la data de 12 martie 2013, domnul Cristi Vasilica Danilet a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 din Legea nr. 317/2004.

La data de 18 martie 2013, Consiliul Superior al Magistraturii a formulat punct de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate invocata.

Prin Încheierea din 18 martie 2013, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a dispus sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate invocata, iar la data de 19 martie 2013 dosarul a fost înregistrat la instanta de contencios constitutional.

II. În continuare, Curtea ia în discutie problema admisibilitatii exceptiei de neconstitutionalitate si retine ca sunt întrunite conditiile prevazute la art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, si anume: exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de o parte în fata unei instante judecatoresti, priveste o dispozitie dintr-o lege în vigoare care are legatura cu solutionarea cauzei, iar prevederile atacate nu au fost constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale. De altfel, si instanta de fond în fata careia a fost invocata exceptia a admis cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, retinând ca exceptia este admisibila, fiind îndeplinite conditiile prevazute de art. 29 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992.

Cu privire la îndeplinirea conditiei de admisibilitate referitoare la legatura cu solutionarea cauzei, Curtea retine ca litigiul dedus judecatii instantei de fond are ca obiect solutionarea cererii de suspendare a unei hotarâri adoptate, în temeiul art. 55 din Legea nr. 317/2004, de Consiliul Superior al Magistraturii, cerere formulata chiar de autorul exceptiei. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pâna la pronuntarea instantei de fond.

Cererea de suspendare a executarii actelor în conditiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reprezinta o cerere conexa actiunii întemeiate pe art. 7 si 8 din aceeasi lege, cerere a carei introducere este guvernata de principiul disponibilitatii.

Astfel, Curtea retine ca, desi exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata în cursul solutionarii unei cereri de suspendare a hotarârii de revocare, si nu în cadrul unei cereri întemeiate pe art. 7 si 8 din Legea nr. 554/2004, contestarea constitutionalitatii textului legal ce face obiectul acesteia - text ce reprezinta temeiul legal care a stat la baza actiunii de revocare -, cu eventuala finalitate de constatare a neconstitutionalitatii sale, constituie un temei suficient de natura sa justifice interventia instantei judecatoresti pentru a preveni producerea unei pagube iminente. De aceea, neconstitutionalitatea textului mentionat are un efect direct chiar asupra solutionarii cererii introduse potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, fara ca în acest fel sa se prejudece actiunea formulata în temeiul art. 7 si 8 din lege, în acest ultim caz, instanta judecatoreasca fiind libera sa aprecieze cu privire la incidenta prezentei decizii asupra stabilirii motivelor pe care s-a întemeiat hotarârea de revocare.

Asadar, Curtea retine ca dispozitiile legale criticate, constituind chiar temeiul adoptarii hotarârii de revocare, au legatura cu solutionarea actiunii deduse judecatii.

III. 1. Consiliul Superior al Magistraturii este o autoritate fundamentala a statului, reglementata de prevederile art. 133 si art. 134 din Constitutie, cuprinse în sectiunea a 3-a din capitolul VI - Autoritatea judecatoreasca a titlului III - Autoritatile publice. Astfel, potrivit art. 133 alin. (1) din Constitutie si art. 1 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, acesta este "garantul independentei justitiei".

Consiliul Superior al Magistraturii este independent si se supune în activitatea sa numai legii, iar membrii acestuia raspund în fata judecatorilor si procurorilor pentru activitatea desfasurata în exercitarea mandatului.

Consiliul Superior al Magistraturii este alcatuit, conform art. 133 din Constitutie si art. 3 din Legea nr. 317/2004, din 19 membri, din care 14 sunt alesi în adunarile generale ale magistratilor, 2 sunt reprezentanti ai societatii civile, ministrul justitiei, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie si procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, astfel încât, prin componenta sa, reflecta structura autoritatii judecatoresti si asigura legatura cu societatea civila.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate a fost ales membru al Consiliului Superior al Magistraturii si a fost validat de Senatul României prin Hotarârea Senatului nr. 11/2011 pentru punerea de acord a Hotarârii Senatului nr. 43/2010 privind validarea magistratilor alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii cu Decizia Curtii Constitutionale nr. 53/2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 15 februarie 2011.

2. Procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este reglementata de sectiunea a 2-a a capitolului II din Legea nr. 317/2004 si de Regulamentul privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotarârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 327/2005, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 14 septembrie 2005.

Procedura revocarii din functia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii este reglementata în art. 55 din Legea nr. 317/2004. Desi materia generala a procedurii revocarii se gaseste în art. 55 din Legea nr. 317/2004, aceasta este dezvoltata prin prevederi regulamentare cuprinse în Regulamentul de organizare si functionare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotarârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 326/2005, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 27 septembrie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv la art. 40 care face trimitere la Regulamentul privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotarârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 327/2005, cât si în Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti, aprobat prin Hotarârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 octombrie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv la art. 20 din acest regulament.

Referitor la procedura de revocare a membrului Consiliului Superior al Magistraturii, ales de adunarile generale ale judecatorilor, din analiza dispozitiilor legale rezulta urmatoarele etape:

- Initierea procedurii - aceasta poate fi declansata de orice adunare generala de la nivelul instantelor pe care le reprezinta membrul Consiliului a carui revocare se cere;

- Convocarea adunarii generale - care se face potrivit dispozitiilor Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005.

Adunarile generale ale judecatorilor se convoaca dupa cum urmeaza:

a) adunarea generala a curtii de apel si adunarea generala a judecatorilor din circumscriptia acesteia - de presedintele curtii de apel;

b) adunarea generala a tribunalului si adunarea generala a judecatorilor din circumscriptia acestuia - de presedintele tribunalului;

c) adunarea generala a tribunalului specializat - de presedintele acestuia;

d) adunarea generala a judecatoriilor - de presedintele judecatoriei.

Adunarile generale ale judecatorilor se convoaca si la solicitarea unei treimi din numarul judecatorilor care fac parte din acestea.

Adunarile generale ale judecatorilor se pot convoca si de catre Plenul Consiliului Superior al Magistraturii sau de catre colegiul de conducere al instantei.

Adunarea generala a judecatorilor este condusa de presedintele instantei sau în lipsa acestuia de vicepresedinte; daca presedintele sau vicepresedintele lipseste, adunarea generala este prezidata de un judecator ales de aceasta;

- Luarea deciziei de revocare - hotarârea de revocare se adopta cu votul a doua treimi din numarul judecatorilor, potrivit art. 55 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 si a art. 20 alin. (10) din Regulamentul de ordine interioara a instantelor judecatoresti;

- Hotarârea cuprinzând propunerea de revocare, motivata, se transmite adunarilor generale ale instantelor pe care le reprezinta membrul Consiliului Superior al Magistraturii;

- Adunarile generale ale instantelor sunt convocate potrivit dreptului comun;

- Se întrunesc adunarile generale ale instantelor respective în cadrul carora se voteaza pentru sau împotriva revocarii, cu majoritatea ceruta de lege, se întocmeste un proces-verbal al rezultatului votului, care se transmite adunarii generale care a initiat procedura;

- Adunarea generala care a initiat procedura centralizeaza rezultatele votului;

- Adunarea generala initiatoare sesizeaza Consiliul Superior al Magistraturii cu propunerea de revocare, la momentul la care s-a întrunit majoritatea adunarilor generale în care s-a exprimat votul de doua treimi din numarul judecatorilor care le compun, fara a fi necesar sa astepte ca toate instantele sa voteze;

- Plenul Consiliului Superior al Magistraturii verifica legalitatea procedurilor de revocare, dispunând sau nu revocarea din functie a membrului ales.

Curtea constata ca procedura revocarii unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii la cererea majoritatii adunarilor generale de la nivelul instantelor sau parchetelor pe care le reprezinta a fost instituita prin art. I pct. 56 al titlului XV: Modificarea si completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Legiuitorul si-a motivat demersul legislativ de reglementare a procedurii revocarii prin necesitatea clarificarii motivelor de revocare în vederea cresterii responsabilitatii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii si ca o consecinta a naturii permanente a activitatii lor. Astfel, în expunerea de motive la proiectul legii mentionate, legiuitorul a aratat ca membrii alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii pot fi revocati si la cererea majoritatii adunarilor generale de la nivelul instantelor sau parchetelor pe care le reprezinta, în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzatoare a atributiilor încredintate prin alegerea ca membru al Consiliului. Procedura de revocare poate fi declansata de orice adunare generala de la nivelul instantelor sau parchetelor pe care le reprezinta membrul Consiliului Superior al Magistraturii a carui revocare se cere, precum si de organizatiile profesionale ale judecatorilor si procurorilor.

Din coroborarea prevederilor legale si regulamentare, mai sus amintite, legalitatea procedurilor de revocare se refera la verificarea respectarii dispozitiilor legale si regulamentare privind revocarea membrilor alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii, de la initierea procedurilor, convocarea adunarilor generale, exercitarea dreptului la vot, centralizarea votului si sesizarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, însa nu se refera la temeinicia revocarii, respectiv la motivele revocarii.

În acest caz, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii constata îndeplinirea procedurii prevazute de lege, fiind obligatorie revocarea membrului ales, în sensul acestei interpretari fiind si instituirea prin lege a termenului de 15 zile în care Plenul are obligatia emiterii hotarârii de revocare. Astfel, Plenul ia act de decizia adunarilor generale ale magistratilor, neputându-se pronunta asupra aspectelor care tin de motivele revocarii (temeinicia acestora), ci doar asupra aspectelor de legalitate, de ordin formal (respectarea procedurii).

3. Din analiza dispozitiilor art. 55 din Legea nr. 317/2004 reiese ca procedura revocarii unui judecator din functia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii poate fi propusa de:

- presedintele ori vicepresedintele Consiliului Superior al Magistraturii sau de o treime din membrii acestuia în urmatoarele trei cazuri: 1. în situatia în care persoana în cauza nu mai îndeplineste conditiile legale pentru a fi membru ales în Consiliu; 2. în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzatoare a atributiilor în Consiliu; 3. în cazul aplicarii oricarei sanctiuni disciplinare. În oricare dintre situatii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii poate dispune revocarea din functie a membrului ales potrivit art. 55 alin. (1) al din Legea nr. 317/2004;

- majoritatea adunarilor generale de la nivelul instantelor pe care le reprezinta pentru cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzatoare a atributiilor încredintate prin alegerea ca membru al Consiliului, potrivit art. 55 alin. (4) din Legea nr. 317/2004.

În prima ipoteza, în ceea ce priveste cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzatoare a atributiilor în Consiliu, Curtea retine ca Plenul Consiliului Superior al Magistraturii stabileste atributiile si responsabilitatile fiecarui membru permanent, pe domenii de activitate, potrivit art. 22 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, în termen de 15 zile de la sedinta de constituire. Stabilirea atributiilor si responsabilitatilor individuale se face astfel încât sa se asigure functionarea normala a Consiliului, analizându-se si optiunea exprimata de fiecare membru permanent.

În cea de-a doua ipoteza, procedura de revocare este declansata de oricare dintre adunarile generale de la nivelul instantelor pe care le reprezinta membrul Consiliului sau de organizatiile profesionale ale judecatorilor. Procedura de revocare declansata de o adunare generala se poate face numai în situatia în care se imputa membrului Consiliului Superior al Magistraturii faptul ca nu si-a îndeplinit sau si-a îndeplinit necorespunzator atributiile încredintate prin alegerea ca membru al Consiliului.

Curtea constata ca, în ambele ipoteze, în ceea ce priveste subiectele care initiaza procedura revocarii reglementarea este clara si lipsita de echivoc. Însa, în ceea ce priveste motivele revocarii: "neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzatoare a atributiilor în Consiliu", respectiv "neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzatoare a atributiilor încredintate prin alegerea ca membru al Consiliului", distinctia operata de legiuitor este susceptibila de interpretari diferite.

În primul caz, atributiile reprezinta, asa cum s-a aratat mai sus, sarcinile administrative si jurisdictionale care incumba calitatii de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, a caror neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzatoare atrage sanctiunea revocarii în conditiile art. 55 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

În al doilea caz, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzatoare a atributiilor atrage sanctiunea revocarii potrivit dispozitiilor art. 55 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, însa atributiile încredintate prin alegerea ca membru al Consiliului nu sunt definite expres si nici nu rezulta implicit din dispozitiile Legii nr. 317/2004. În asemenea conditii, ramâne neclara modalitatea în care ar putea fi imputata unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzatoare a unor atributii care nu i-au fost încredintate de catre adunarile generale ale instantelor care l-au ales în Consiliu si care nu puteau fi încredintate de acestea. Prin urmare, sintagma prevazuta de lege poate fi, în absenta unei definitii legale si regulamentare precise, interpretata si aplicata în moduri diferite.

Curtea retine ca sintagma din cadrul art. 55 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 este echivoca, având în vedere si art. 134 alin. (4) din Constitutie potrivit caruia Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineste "si alte atributii stabilite prin legea sa organica". Legea organica de organizare si functionare a Consiliului Superior al Magistraturii prevede atributiile acestuia si, implicit, acele sarcini administrative si jurisdictionale mentionate mai sus, însa nu reglementeaza atributiile încredintate de adunarile generale unui membru ales al Consiliului. Formularea "atributii încredintate" excedeaza, astfel, cadrului legal atât timp cât atributiile date în sarcina membrilor Consiliului trebuie stabilite prin legea sa organica. Or, adunarile generale ale instantelor reprezentate de membrul ales al Consiliului Superior al Magistraturii nu pot pretinde acestuia îndeplinirea altor atributii decât cele stabilite prin lege.

Totodata, Curtea retine ca membrii alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii sunt alesi pe durata unui mandat, având o serie de drepturi si îndatoriri stabilite atât prin Constitutie, cât si prin legea organica.

Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, "Consiliul Superior al Magistraturii functioneaza ca organ cu activitate permanenta. Hotarârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau în plen sau în sectii, potrivit atributiilor care revin acestora".

Conform rolului si atributiilor conferite de art. 133 si 134 din Constitutie, dar si din perspectiva modalitatii în care se iau hotarârile, atât în plen, cât si în sectii, Consiliul Superior al Magistraturii este un organ colectiv. Îndeplinirea tuturor atributiilor prevazute de capitolul IV din Legea nr. 317/2004 presupune întrunirea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii sau a sectiilor acestuia, deci nu o activitate separata a membrilor Consiliului. În acest context, este dificil de cuantificat, la nivelul fiecaruia dintre membri, o îndeplinire defectuoasa sau neîndeplinirea atributiilor ce revin de fapt Consiliului, în întregul sau. Or, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 "hotarârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen si în sectii, se iau prin vot direct si secret si se motiveaza".

Astfel, prin votul deschis si obligatia de motivare a hotarârii, norma asigura transparenta activitatii Consiliului, constituind o garantie a respectarii drepturilor constitutionale împotriva abuzurilor si arbitrariului. Mai mult, în virtutea calitatii sale de garant al independentei justitiei, Consiliul Superior al Magistraturii trebuie sa se supuna exigentelor constitutionale în ceea ce priveste actele sale decizionale, asupra carora pot plana suspiciuni în conditiile în care acestea nu contin argumentele pe care se fundamenteaza hotarârea adoptata. Însa, în activitatea individuala, membrul Consiliului trebuie sa se bucure de o reala libertate de gândire, expresie si actiune, astfel încât sa-si exercite mandatul în mod eficient.

Din aceasta perspectiva, sintagma "neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzatoare a atributiilor încredintate prin alegerea ca membru al Consiliului" este neclara, aceasta fiind de natura a expune membrul Consiliului unor eventuale presiuni, afectând independenta, libertatea si siguranta în exercitarea drepturilor si a obligatiilor care îi revin potrivit Constitutiei si legilor.

Astfel, mandatul de membru ales se exercita în Consiliu - în plen, în sectii, precum si în îndeplinirea activitatilor încredintate de acestea, în conformitate cu legea.

Revocarea trebuie analizata în strânsa legatura cu continutul mandatului la care se refera, respectiv cu caracterul imperativ sau reprezentativ al acestuia.

În cadrul mandatului imperativ, organul reprezentativ actioneaza numai potrivit obligatiilor stabilite de alegatorii sai, el nu va putea actiona nici în afara, nici împotriva acestora, depunând toate eforturile necesare îndeplinirii lor. Alegatorii pot retrage împuternicirea acordata fara vreo motivare.

În baza mandatului reprezentativ, însa, membrul Consiliului Superior al Magistraturii este alesul si reprezentantul întregii categorii ale carei interese sunt reprezentate de organul colegial din care acesta face parte si nu poate fi revocat decât în conditiile nerespectarii atributiilor în cadrul acestuia, iar nu a mandatului încredintat de alegatorii sai.

Cât priveste posibilitatea revocarii, Curtea constata ca membrii alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii îsi exercita atributiile constitutionale în baza unui mandat reprezentativ, si nu a unui mandat imperativ, acesta din urma fiind incompatibil cu rolul si atributiile conferite de art. 133 si 134 coroborate cu art. 124 si 125 din Constitutie, dar si din perspectiva modalitatii în care se iau hotarârile, atât de catre Plen, cât si de catre sectii în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Astfel, în acest caz, alegatorii nu stabilesc dinainte sarcinile membrului ales al Consiliului, dimpotriva acesta este autorizat de catre judecatori sa îi reprezinte. De asemenea, în vederea exercitarii dreptului de vot în cadrul Plenului sau sectiilor, membrul ales al Consiliului Superior al Magistraturii nu primeste un mandat expres, ci se pronunta în baza propriilor convingeri, în limitele legii.

De asemenea, conform dispozitiilor constitutionale, Consiliul Superior al Magistraturii face parte din cadrul autoritatilor judecatoresti. În acest context, autoritatii judecatoresti nu îi poate fi conferit un alt statut fata de organele reprezentative ale celorlalte puteri în stat.

Potrivit dispozitiilor constitutionale si infraconstitutionale, calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, ca autoritate reprezentativa în cadrul sistemului judiciar, presupune o identitate de statut în raport cu celelalte puteri. Asadar, statutul membrilor Consiliului implica calitatea de demnitar, potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, calitate recunoscuta si deputatilor si senatorilor. Ca si acestia, membrii Consiliului sunt alesi pe durata mandatului, prin vot direct, secret si liber exprimat. În realizarea mandatului lor, membrii alesi ai Consiliului au o serie de drepturi si îndatoriri stabilite atât prin Constitutie, cât si prin legea organica, stabilindu-se conditiile pentru desfasurarea activitatii specifice. În cazul încalcarii acestor norme ei pot fi sanctionati.

IV. Cu privire la criticile referitoare la lipsa de previzibilitate a normei legale din perspectiva art. 20 din Constitutie, Curtea constata ca, de principiu, orice act normativ trebuie sa îndeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea numarându-se si previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta trebuie sa fie suficient de precis si clar pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o suficienta precizie a actului normativ permite persoanelor interesate sa prevada într-o masura rezonabila, în circumstantele spetei, consecintele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur este dificil sa se adopte legi redactate cu o precizie absoluta, dar si cu o anume suplete, însa caracterul mult prea general si, uneori, chiar eliptic nu trebuie sa afecteze previzibilitatea legii (a se vedea în acest sens Hotarârea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 25 noiembrie 1996, pronuntata în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotarârea din 4 mai 2000, pronuntata în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, sau Hotarârea din 9 noiembrie 2006, pronuntata în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).

Asadar, art. 55 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 prezinta o deficienta grava de continut, respectiv de reglementare a motivelor pe care se întemeiaza initierea procedurii de revocare, care îi confera un caracter neconstitutional. Curtea observa ca, în ceea ce priveste tehnica legislativa, textul ar fi trebuit elaborat ca o norma speciala, cu reglementari distincte, care sa creeze un regim sanctionator specific. Or, art. 55 alin. (4) instituie un regim mixt si confuz, neclar atât pentru persoana care se poate afla în ipoteza normei, cât si pentru instanta chemata sa aprecieze cu privire la temeinicia si legalitatea revocarii.

Solutiile preconizate de un act normativ nu trebuie aplicate în mod aleatoriu, legiuitorul fiind obligat sa stabileasca conditii, modalitati si criterii clare si precise. Or, în cazul revocarii unui membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii, nu este stabilit modul în care se poate constata "neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzatoare a atributiilor încredintate prin alegerea ca membru al Consiliului". Astfel, procedura de revocare, în ceea ce priveste motivele pe care aceasta se întemeiaza, nu este suficient de clar si explicit stabilita la nivel legislativ, cu consecinte directe atât asupra activitatii Consiliului Superior al Magistraturii, cât si în ceea ce priveste cariera profesionala a membrilor sai alesi, judecatori sau procurori.

Textul este confuz în ceea ce priveste sintagma "neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzatoare a atributiilor încredintate prin alegerea ca membru al Consiliului", în sensul ca nu stabileste natura si felul atributiilor încredintate prin alegerea ca membru al Consiliului, modul prin care se poate constata neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzatoare a acestora si autoritatea competenta sa constate un astfel de deficit în activitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

Exercitarea atributiilor ce decurg din calitatea de membru al Consiliului se circumscrie rolului constitutional al Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independentei justitiei, consacrat de art. 133 alin. (1) din Constitutie. Prin urmare, sintagma criticata nu poate fi înteleasa decât din perspectiva acestui rol, deci ca orice actiune ori inactiune a unui membru al Consiliului care ar aduce atingere acestui rol constitutional, iar nu vointei individuale a judecatorilor pe care membrul respectiv îi reprezinta.

Asadar, Curtea constata ca textul de lege criticat este neclar si imprecis, prin urmare lipsit de previzibilitate, ceea ce contravine dispozitiilor art. 1 alin. (5) din Constitutie.

Mai mult, Curtea retine ca nu trebuie negat dreptul adunarilor generale ale instantelor care desemneaza un membru în Consiliului Superior al Magistraturii de a-l revoca pe acesta, însa revocarea trebuie sa opereze în conditii clar stabilite prin lege, atât sub aspectul motivelor, cât si al procedurii.

Sanctionarea comportamentului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este fara îndoiala necesara, revocarea reprezentând o sanctiune pe care o poate aplica Consiliul pentru o conduita profesionala necorespunzatoare, respectiv nerespectarea atributiilor stabilite prin lege. Norma de sanctionare trebuie sa întruneasca însa, asa cum s-a aratat, exigentele de precizie, claritate si, implicit, previzibilitate, impuse, cu valoare de principiu, de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Analiza textelor criticate cuprinse în art. 55 alin. (4) si (9) din Legea nr. 317/2004 conduce la concluzia încalcarii prevederilor constitutionale si conventionale referitoare la dreptul la aparare, ca urmare a lipsei de claritate si previzibilitate a normei, respectiv a art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale raportat la art. 20 din Constitutie.

Indiferent de cine initiaza procedura de revocare, initiatorul nu poate ignora cerintele legale privind aplicarea unei sanctiuni care impune indicarea faptelor (comisive sau omisive) ce se imputa membrului ales al Consiliului Superior al Magistraturii si analizarea acestora, într-un cadru care sa permita membrului Consiliului sa-si expuna punctul de vedere si sa formuleze aparari.

În consecinta, Curtea apreciaza ca dreptul la aparare, drept garantat prin Constitutie, nu se limiteaza în mod exclusiv la procedurile judiciare, ci, prin natura si finalitatea sa, trebuie sa cuprinda si procedura din fata Consiliului Superior al Magistraturii. Cu atât mai mult, se impune o atare interpretare, cu cât acesta este chiar garantul independentei justitiei.

De altfel, si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în Hotarârea din 30 noiembrie 1987, pronuntata în Cauza H împotriva Belgiei (paragrafele 53 si 54), a retinut încalcarea art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale pentru lipsa de claritate a legii, întrucât nu a fost detaliat întelesul lipsei "circumstantelor exceptarii", nu s-a stabilit tribunalul competent, cât si pentru existenta imposibilitatii de a-si proba temeinicia cererii.

În fine, Curtea retine ca puterea de lucru judecat ce însoteste deciziile Curtii Constitutionale se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acestea. Astfel, atât considerentele, cât si dispozitivul deciziilor Curtii Constitutionale sunt general obligatorii, potrivit dispozitiilor art. 147 alin. (4) din Constitutie, si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Cristi Vasilica Danilet în Dosarul nr. 1.675/2/2013 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si constata ca dispozitiile art. 55 alin. (4) si (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt neconstitutionale.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronuntata în sedinta din data de 4 aprilie 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf