Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 195 din 3 aprilie 2013

Asupra obiectiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 14 [referitoare la introducerea art. 19^1 alin. (1)] si ale art. IV din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor

I. 1. Cu Adresa nr. 51/1896 din 21 martie 2013, secretarul general al Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale obiectia de neconstitutionalitate formulata de un numar de 51 de deputati apartinând Grupului Parlamentar al Partidului Democrat Liberal, referitoare la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. I pct. 14 [referitoare la introducerea art. 19^1 alin. (1)] si ale art. IV din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor.

2. La sesizare s-a anexat lista cuprinzând semnaturile autorilor acesteia: Roberta Alma Anastase, Gabriel Andronache, Ardeleanu Sanda-Maria, Ioan Balan, Lucian Nicolae Bode, Camelia-Margareta Bogdanici, Claudia Boghicevici, Costica Canacheu, Danut Culetu, Ion Cupa, Constantin Dascalu, Florian Daniel Geanta, Florin Gheorghe, Tinel Gheorghe, Vasile Gudu, Dragos-Ionel Gunia, Adrian Gurzau, Gheorghe Ialomitianu, Vasile Iliuta, George Ionescu, Liviu Laza-Matiuta, Mircea Lubanovici, Mircea Man, Lucian Militaru, Petru Movila, Mircia Muntean, Alexandru Nazare, Clement Negrut, Ioan Oltean, Theodor Paleologu, Andreea-Maria Paul, Eusebiu-Manea Pistru-Popa, Dan-Cristian Popescu, Florin Aurelian Popescu, Florin Alin Augustin Popoviciu, Cezar Florin Preda, Romeo Radulescu, Cristian-Constantin Roman, Cornel-Mircea Samartinean, Valeria-Diana Schelean, Florin Mihail Secara, Mihaela Stoica, Stefan-Bucur Stoica, Catalin-Florin Teodorescu, Mircea-Nicu Toader, Eugen Tomac, Elena Gabriela Udrea, Gheorghe Udriste, Ionas-Florin Urcan, Iulian Vladu si Valerian Vreme.

3. Sesizarea a fost formulata în temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie si ale art. 10, 15, 16 si 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a fost înregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 1.079 din 21 martie 2013 si formeaza obiectul Dosarului nr. 184 A/2013.

II. 1. În motivarea obiectiei de neconstitutionalitate se sustine încalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) si (5) referitoare la statul de drept si obligatia respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, ale art. 2 alin. (1) referitoare la suveranitate, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, ale art. 69 alin. (1) privind mandatul reprezentativ, ale art. 70 privind mandatul deputatilor si al senatorilor si ale art. 147 alin. (2) privind efectele deciziilor Curtii Constitutionale.

2. Criticile art. I pct. 14 [referitoare la introducerea art. 19^1 alin. (1)] din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor

Autorii sesizarii sustin ca solutia legislativa consacrata de acest text nu a fost pusa în acord cu Decizia Curtii Constitutionale nr. 81 din 27 februarie 2013 asupra obiectiei de neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, în ansamblul sau, precum si, în mod special, a dispozitiilor art. I pct. 3 (referitoare la modificarea art. 7) si ale art. I pct. 14 (referitoare la introducerea art. 19^1) din lege.

Astfel, Parlamentul a mentinut solutia stabilita de reglementarea neconstitutionala, reducând numai durata sanctiunii disciplinare la o luna. Or, reducerea perioadei de sanctionare la o luna nu face ca textul astfel adoptat sa fie constitutional, "pentru ca împiedicarea neconstitutionala a exercitarii mandatului exista indiferent daca aceasta perioada este de 6 luni sau o luna, întrucât nu asigura conditiile de exercitare efectiva a mandatului". Se apreciaza ca, pe cale de consecinta, considerentele retinute de Curtea Constitutionala în Decizia nr. 81/2013, referitoare la neconstitutionalitatea împiedicarii parlamentarului de a-si exercita mandatul, ca urmare a aplicarii unei sanctiuni disciplinare, ramân valabile.

3. Criticile art. IV din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor

Se sustine ca aceste dispozitii au fost introduse dupa ce Curtea Constitutionala a stabilit ca doua dintre textele din legea criticata sunt neconstitutionale, fara a exista o legatura cu aceste texte sau cu cererea de reexaminare formulata de Presedintele României. Ca urmare, introducerea dispozitiilor legale criticate apare ca o depasire a cererii de reexaminare si, de asemenea, ca o nerespectare a deciziei Curtii Constitutionale, "datorita faptului ca introducerea textului respectiv nu a avut drept scop realizarea vreunei corelari tehnico-legislative". În plus, nefiind solicitat avizul Consiliului Legislativ mai întâi, "în acest moment nu este posibil sa fie cunoscute influentele unei asemenea aplicari ale prevederilor art. IV".

III. În conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisa presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra obiectiei de neconstitutionalitate.

IV. Guvernul a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. 5/1.901/2013, înregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 1.195 din 28 martie 2013, punctul de vedere prin care apreciaza ca sesizarea de neconstitutionalitate este neîntemeiata.

Cu privire la motivele de neconstitutionalitate a art. I pct. 14 [referitoare la introducerea art. 19^1 alin. (1)] din lege, se arata ca nu pot fi primite, întrucât, din argumentarea Curtii Constitutionale, cuprinsa în Decizia nr. 81/2013, "rezulta ca nu instituirea unei sanctiuni disciplinare sub forma interzicerii participarii la sedintele Camerei este neconstitutionala, ci perioada prea mare (cel mult 6 luni) pentru care se instituie aceasta sanctiune este neconstitutionala".

Referitor la art. IV din lege, se apreciaza ca nu reprezinta o depasire a limitelor cererii de reexaminare. De asemenea, si mentionând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale, se arata ca "eventualele necorelari de ordin legislativ nu pot forma obiect al controlului de constitutionalitate si nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul sustinerii neconstitutionalitatii unor reglementari. Examinarea acestora nu intra în sfera de competenta a Curtii Constitutionale, ci în competenta exclusiva a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificari, completari sau abrogari, pentru a asigura ordinea juridica necesara."

V. Presedintele Senatului si presedintele Camerei Deputatilor nu au transmis Curtii Constitutionale punctele lor de vedere.

 

CURTEA,

examinând obiectia de neconstitutionalitate, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, retine urmatoarele:

 

VI. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie si ale art. 1, 10, 15, 16 si 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate formulata de cei 51 de deputati apartinând Grupului Parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

VII. Obiectul sesizarii îl constituie dispozitiile art. I pct. 14 [referitoare la introducerea art. 19^1 alin. (1)] si ale art. IV din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, având urmatorul cuprins:

- Art. I pct. 14: "Dupa articolul 19 se introduce un nou articol, articolul 191, cu urmatorul cuprins:

"ART. 19^1

Conflictul de interese

(1) Deputatul sau senatorul aflat în conflict de interese se sanctioneaza disciplinar cu sanctiunea prevazuta la art. 53 alin. (1) lit. f) [...]".";

- Art. IV: "La data intrarii în vigoare a prezentei legi, orice dispozitie contrara se abroga."

VIII. În motivarea obiectiei de neconstitutionalitate se sustine încalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) si (5) referitoare la statul de drept si obligatia respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, ale art. 2 alin. (1) referitoare la suveranitate, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, ale art. 69 alin. (1) privind mandatul reprezentativ, ale art. 70 privind mandatul deputatilor si al senatorilor si ale art. 147 alin. (2) privind efectele deciziilor Curtii Constitutionale.

IX. Pentru a raspunde criticilor autorilor sesizarii este necesara stabilirea, mai întâi, a cadrului în care a fost formulata obiectia de neconstitutionalitate.

Curtea constata în acest sens ca Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor a fost adoptata de cele doua Camere ale Parlamentului în sedinta comuna din 22 ianuarie 2013 si trimisa la promulgare Presedintelui României la data de 24 ianuarie 2013.

La data de 4 februarie 2013, Presedintele României a formulat o cerere de reexaminare a legii.

Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, în forma adoptata dupa reexaminarea la cererea Presedintelui României, a fost contestata la Curtea Constitutionala de un numar de 25 de senatori, obiectia de neconstitutionalitate fiind înregistrata cu nr. 630 din 14 februarie 2013. Autorii obiectiei de neconstitutionalitate au criticat legea, în ansamblul sau, sub aspectul procedurii de adoptare dupa reexaminarea la cererea Presedintelui României, precum si, în mod special, dispozitiile art. I pct. 3 (referitoare la modificarea art. 7) si ale art. I pct. 14 (referitoare la introducerea art. 19^1) din lege.

Prin Decizia nr. 81 din 27 februarie 2013, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 14 martie 2013, Curtea Constitutionala a admis obiectia de neconstitutionalitate si a constatat, în raport de criticile formulate, ca dispozitiile Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor sunt neconstitutionale dupa cum urmeaza:

- art. I pct. 3, în ceea ce priveste art. 7 alin. (2) lit. d) din legea astfel cum a fost modificata, referitor la termenul de 45 de zile în care deputatul sau senatorul poate contesta la instanta de contencios administrativ raportul de evaluare al Agentiei Nationale de Integritate;

- art. I pct. 14, în ceea ce priveste art. 19^1 alin. (1) si (2) referitor la "Conflictul de interese".

Dupa operarea unor modificari în vederea punerii în acord a legii cu decizia Curtii Constitutionale mai sus mentionata, în sedinta comuna a Camerelor Parlamentului din 20 martie 2013 a fost adoptata Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, ale carei dispozitii sunt criticate în prezenta cauza.

Autorii obiectiei de neconstitutionalitate considera ca art. I pct. 14 [referitor la introducerea art. 19^1 alin. (1)] din lege conserva, în parte, viciile de neconstitutionalitate constatate de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 81/2013, iar art. IV al legii depaseste cadrul aceleiasi decizii, precum si al cererii de reexaminare formulate de Presedintele României.

X. Cu privire la aceste sustineri, Curtea retine urmatoarele:

1. În ceea ce priveste criticile art. I pct. 14 [referitoare la introducerea art. 19^1 alin. (1)] din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor

În forma legii asupra careia Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 81/2013, art. 19^1 alin. (1) introdus prin art. I pct. 14 din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor avea urmatorul cuprins: "Deputatul sau senatorul aflat în conflict de interese se sanctioneaza disciplinar cu interzicerea participarii la lucrarile Camerei din care face parte deputatul sau senatorul pe o perioada de cel mult 6 luni."

Curtea a constatat ca aceste dispozitii sunt neconstitutionale, fiind contrare prevederilor Legii fundamentale cuprinse în art. 1 alin. (3) si (5), art. 2 alin. (1), art. 61 alin. (1) teza întâi, art. 69 alin. (1) si în art. 70, texte care configureaza regimul mandatului parlamentar în concordanta cu exigentele statului de drept. Curtea a retinut în acest sens ca "reprezentativitatea mandatului parlamentar, asa cum este stabilita de dispozitiile din Legea fundamentala [...], are importante consecinte juridice. Una dintre acestea se refera la îndatoririle parlamentarului, care se exercita în mod continuu, de la momentul la care acesta intra în exercitiul mandatului, pâna la data încetarii calitatii de deputat sau de senator, legiuitorul trebuind ca, prin reglementarile pe care le adopta, sa nu împiedice îndeplinirea acestora. Participarea la sedintele Camerei din care fac parte deputatul sau senatorul constituie o îndatorire de esenta mandatului parlamentar, astfel cum rezulta din întregul ansamblu al dispozitiilor constitutionale care reglementeaza Parlamentul, cuprinse în titlul III cap. I al Legii fundamentale. Aceasta este reglementata expres de Legea nr. 96/2006 privind statutul deputatilor si al senatorilor în art. 29 alin. (1) - text care nu a suferit modificari prin legea supusa controlului de constitutionalitate, fiind caracterizata de legiuitor ca fiind "o obligatie legala, morala si regulamentara". Prin urmare, împiedicarea deputatului sau senatorului de a participa la sedintele Camerei din care face parte pe o perioada ce reprezinta jumatate de an din cei patru ani ai mandatului Camerei constituie o masura de natura sa îl împiedice sa îsi realizeze mandatul dat de alegatori. În considerarea faptului ca fiecare parlamentar reprezinta natiunea în întregul ei, trebuie asigurate conditii de exercitare efectiva a mandatului, conditii ce trebuie avute în vedere si la reglementarea sanctiunilor disciplinare."

În forma data dupa reexaminarea legii pentru punerea în acord cu decizia Curtii Constitutionale, art. 19^1 alin. (1) introdus prin art. I pct. 14 din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor are urmatorul cuprins: "Deputatul sau senatorul aflat în conflict de interese se sanctioneaza disciplinar cu sanctiunea prevazuta la art. 53 alin. (1) lit. f) [...]."

Art. 53 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 96/2006, la care se face trimitere, are urmatorul cuprins: "(1) Sanctiunile disciplinare parlamentare pentru abaterile disciplinare prevazute la art. 52 sunt urmatoarele: [...] f) interzicerea de a participa la lucrarile Camerei din care face parte, pe o perioada de cel mult 30 de zile calendaristice."

Curtea constata ca, prin trimiterea la dispozitiile art. 53 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 96/2006, textul criticat pastreaza solutia legislativa constând în interzicerea deputatului sau a senatorului aflat în conflict de interese de a participa la lucrarile Camerei din care face parte. Diferenta fata de forma anterioara a textului este sub aspectul perioadei pentru care aceasta sanctiune disciplinara poate fi aplicata, care nu mai are o reglementare speciala si distincta ("cel mult 6 luni"), fiind aceea prevazuta de textul legal în vigoare ("cel mult 30 de zile calendaristice").

Ca urmare, art. 19^1 alin. (1) introdus prin art. I pct. 14 din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor conserva solutia legislativa constatata neconstitutionala prin Decizia nr. 81/2013, încalcând astfel, deopotriva, prevederilor Legii fundamentale cuprinse în art. 1 alin. (3) si (5), art. 2 alin. (1), art. 61 alin. (1) teza întâi, art. 69 alin. (1) si în art. 70, care configureaza regimul juridic al mandatului parlamentar, precum si pe cele ale art. 147 referitoare la efectele deciziilor Curtii Constitutionale. Cu privire la efectele deciziilor sale, Curtea Constitutionala a subliniat faptul ca "adoptarea de catre legiuitor a unor norme contrare celor hotarâte într-o decizie a Curtii Constitutionale, prin care se tinde la pastrarea solutiilor legislative afectate de vicii de neconstitutionalitate, încalca Legea fundamentala. Or, într-un stat de drept, astfel cum este proclamata România în art. 1 alin. (3) din Constitutie, autoritatile publice nu se bucura de nicio autonomie în raport cu dreptul, Constitutia stabilind în art. 16 alin. (2) ca nimeni nu este mai presus de lege, iar în art. 1 alin. (5) ca respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie". (a se vedea Decizia nr. 1.018 din 19 iulie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 22 iulie 2010).

Curtea mai retine ca, întrucât constatarea neconstitutionalitatii vizeaza însasi solutia legislativa la care textul de lege criticat face trimitere, Parlamentul trebuie sa puna în acord cu decizia Curtii Constitutionale inclusiv reglementarile în vigoare privitoare la sanctionarea disciplinara a deputatilor si senatorilor, în sensul abrogarii dispozitiilor care stabilesc sanctiunea disciplinara a interzicerii participarii acestora la lucrarile Camerelor din care fac parte. Aceasta având în vedere si faptul ca, în finalul Deciziei nr. 81/2013, Curtea a retinut ca, "în cadrul procesului de reexaminare a legii pentru punerea în acord cu decizia de constatare a neconstitutionalitatii, Parlamentul urmeaza sa realizeze modificarile, precum si corelarile pe care aceste modificari le impun". Modificarile si recorelarile, în cazul particular analizat, vizeaza si punerea în acord a reglementarilor referitoare la sanctiunile disciplinare aplicabile deputatilor si senatorilor, în ansamblul lor, cu dispozitiile Constitutiei si decizia Curtii Constitutionale.

Curtea constata în acest sens ca prevederile cuprinse în cap. XI "Regimul disciplinei parlamentare" din lege sunt necorelate cu dispozitiile art. 220 - 221 din Regulamentul Camerei Deputatilor care prevad "sanctiunea" interzicerii participarii deputatilor la lucrarile Camerei pe o perioada de maximum 15 zile sau excluderea temporara a deputatului în culpa de la o sedinta pâna la maximum 30 de sedinte în aceeasi sesiune. Astfel, potrivit art. 220 din Regulament, "(1) În cazul unor abateri grave, savârsite de deputat în mod repetat, sau al unor abateri deosebit de grave, Camera poate aplica sanctiunea interzicerii participarii deputatului la lucrarile ei pe o perioada de maximum 15 zile sau poate hotarî, la propunerea Biroului permanent, excluderea temporara a deputatului în culpa.

(2) Gravitatea abaterilor va fi stabilita de Comisia juridica, de disciplina si imunitati în cel mult 7 zile." iar, potrivit art. 221, "(1) Excluderea temporara poate varia de la o sedinta pâna la maximum 30 de sedinte din aceeasi sesiune.

(2) Aplicarea excluderii temporare are urmatoarele consecinte: a) suspendarea indemnizatiei lunare pe timpul excluderii; b) suspendarea drepturilor ce tin de calitatea de deputat, cu exceptia imunitatii;

c) interzicerea participarii la lucrarile Camerei si ale comisiilor."

Curtea retine si faptul ca independenta parlamentarului si posibilitatile sale de actiune în exercitarea mandatului nu-l exonereaza de raspunderea disciplinara. Viata parlamentara este guvernata de principii si reguli de conduita, pe care legiuitorul le-a inserat în cap. III al Legii nr. 96/2006. Astfel, art. 9, modificat prin aceasta lege, consacra "principiul interesului national", art. 10 se refera la "principiul legalitatii si al bunei-credinte", stabilind ca "(1) Deputatii si senatorii, în calitatea lor de reprezentanti alesi ai poporului român, îsi îndeplinesc îndatoririle si îsi exercita drepturile în conformitate cu Constitutia, legile tarii si regulamentele Camerei Deputatilor si Senatului, pe toata durata mandatului pe care îl detin.

(2) Deputatilor si senatorilor le este interzis sa îsi asume fata de persoanele fizice sau juridice obligatii financiare ori de alt tip, menite sa influenteze exercitarea mandatului cu buna-credinta, potrivit propriei constiinte", iar art. 11 si art. 12 reglementeaza "principiul transparentei" si al "fidelitatii".

De aceea este necesar ca abaterile disciplinare savârsite de deputati sau de senatori, precum si sanctiunile disciplinare aplicabile care, împreuna, alcatuiesc "regimul disciplinei parlamentare" sa fie reglementate prin lege, iar regulile de procedura în aceste cazuri sa fie prevazute în regulamentele celor doua Camere. Formele de raspundere disciplinara stabilite pentru deputati sau senatori sunt specifice statutului acestora si trebuie adaptate acestui statut, astfel încât sa nu împiedice exercitarea mandatului încredintat de alegatori. În reglementarea acestor norme trebuie stabilite în mod clar inclusiv consecintele situatiilor în care deputatii sau senatorii continua savârsirea faptei ce constituie abatere disciplinara sau repeta aceasta fapta.

2. Criticile art. IV din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor

Autorii sesizarii sustin ca dispozitiile legale criticate apar ca o depasire a cererii de reexaminare a Presedintelui României si, de asemenea, ca o nerespectare a deciziei Curtii Constitutionale, datorita faptului ca introducerea lor "nu a avut drept scop realizarea vreunei corelari tehnico-legislative".

Curtea constata ca art. IV din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor nu face decât sa stabileasca abrogarea, la data intrarii în vigoare a legii, a oricarei dispozitii contrare. De principiu, abrogarea are importante functii, si anume de a înlatura textele de conflict între actul nou si vechea reglementare, eventualele paralelisme legislative, discrepantele si necorelarile, astfel încât introducerea unui text abrogator în cuprinsul unei legi nu poate fi apreciata ca fiind contrara scopului corelarii tehnico-legislative. Astfel fiind, nu se poate admite, ca motiv de neconstitutionalitate, critica potrivit careia art. IV din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor ar constitui o nerespectare a deciziei Curtii Constitutionale prin care s-a statuat în sensul asigurarii unei corelari a dispozitiilor actului normativ supus controlului de constitutionalitate.

Este adevarat însa ca textul de lege criticat determina doar indirect dispozitiile normative abrogate, prin sintagma "orice dispozitie contrara", lasând la latitudinea destinatarilor legii si a organelor chemate sa aplice legea identificarea acestor dispozitii. Aceste aspecte însa, care privesc interpretarea si aplicarea legii în cazuri concrete, excedeaza în acest cadru controlului de constitutionalitate.

Cu privire la formula utilizata de legiuitor, Curtea retine însa ca, într-o buna tehnica legislativa, abrogarea expresa directa este preferabila celei exprese indirecte, întrucât realizeaza o delimitare clara între normele juridice care sunt în vigoare si cele care sunt abrogate, prevenindu-se orice neclaritate sau confuzie. De aceea este recomandabila folosirea de catre legiuitor a modalitatii abrogarii exprese directe.

 

Cu majoritate de voturi în ceea ce priveste pct. 1,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

1. Admite în parte obiectia de neconstitutionalitate formulata de un numar de 51 de deputati apartinând Grupului Parlamentar al Partidului Democrat Liberal si constata ca dispozitiile art. I pct. 14 [referitoare la introducerea art. 19^1 alin. (1)] din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor sunt neconstitutionale, în raport cu criticile formulate.

2. Respinge, ca inadmisibila, obiectia de neconstitutionalitate formulata de aceiasi autori cu privire la dispozitiile art. IV din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Presedintelui României, presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si prim-ministrului si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 3 aprilie 2013 si la aceasta au participat: Augustin Zegrean, presedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lazaroiu, Mircea Stefan Minea, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader, judecatori.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf