Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 177 din 28 martie 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Oana Cristina Puica - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Minca.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, exceptie ridicata de Dorel-Petru Pârv în Dosarul nr. 49.549/299/2010 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.388D/2012.

La apelul nominal raspund pentru autorul exceptiei avocatii Vasile Pantea si George Dominic Pop, cu împuternicire avocatiala la dosar. Lipsesc celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Cauza este în stare de judecata.

Presedintele acorda cuvântul avocatilor autorului exceptiei. Avocatul Vasile Pantea solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13^1 din Legea nr. 78/2000, întrucât acestea aduc atingere prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil si ale art. 124 alin. (1) si (2) referitor la înfaptuirea justitiei, precum si prevederilor art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative. Arata ca art. 13^1 din Legea nr. 78/2000, în actuala redactare, contine un nonsens, deoarece stabileste un tratament sanctionator mai aspru pentru persoanele prevazute la art. 1 din aceeasi lege, atât ca subiecti activi, cât si ca subiecti pasivi.

Avocatul George Dominic Pop sustine ca ratiunea Legii nr. 78/2000 nu este aceea ca încadrarea juridica a faptei sa fie data de calitatea partii vatamate. În acest sens, arata ca sintagma "în care este implicata o persoana dintre cele prevazute la art. 1" lipseste norma penala de previzibilitate si claritate, conducând fie la o interpretare extensiva, fie la una restrictiva. Astfel, dispozitiile art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 au un caracter discriminatoriu, aducând atingere principiului egalitatii în fata legii. Totodata, prin folosirea sintagmei criticate, legiuitorul evita formulari consacrate în redactarea normelor penale, cum ar fi "fapta savârsita de ..." si "fapta savârsita asupra ...". Considera ca textul de lege criticat constituie o norma de trimitere incompleta si este constitutional numai în masura în care se refera la subiectul activ al infractiunii, întrucât Legea nr. 78/2000 nu contine norme de protectie, ci de sanctionare a comportamentului persoanelor prevazute la art. 1 din lege.

Presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens, arata ca art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 nu distinge între subiectul activ si cel pasiv al infractiunii de santaj sub aspectul detinerii calitatii care atrage incidenta normei penale speciale, ceea ce nu este de natura sa afecteze previzibilitatea si claritatea legii si sa împiedice destinatarii sa prevada consecintele care decurg din încalcarea ei.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 27 septembrie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 49.549/299/2010, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie.

Exceptia a fost ridicata de Dorel-Petru Pârv cu ocazia solutionarii unei cauze penale având ca obiect infractiuni de coruptie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 încalca principiile constitutionale privind egalitatea cetatenilor în fata legii si a autoritatilor publice, dreptul la un proces echitabil, înfaptuirea justitiei în numele legii si unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei, întrucât folosirea sintagmei "în care este implicata o persoana dintre cele prevazute la art. 1" lipseste norma penala speciala de caracterul de previzibilitate si claritate, facând-o mai putin accesibila atât pentru destinatari, cât si pentru cei chemati sa o aplice. Totodata, prin folosirea adjectivului "implicata", legiuitorul evita formulari consacrate în redactarea reglementarilor penale, ignorând, astfel, si dispozitiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative. Mai arata ca utilizarea acestei expresii neuzuale în cuprinsul art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 încalca exigenta de claritate a legii penale, neoferind celor care trebuie sa îsi modeleze conduita în functie de norma penala posibilitatea de a anticipa toate consecintele actiunilor lor. Considera ca nu poate fi calificata ca neechivoca o norma care este destinata atât subiectilor activi ai infractiunii, cât si subiectilor pasivi ai acesteia, raspunderea penala a autorilor, complicilor sau instigatorilor potentiali fiind agravata în egala masura.

Prin urmare, aceasta lipsa de consecventa a legiuitorului în incriminarea faptelor cuprinse în Legea nr. 78/2000 este de natura a crea confuzie si lipsa de coerenta în aplicarea normei penale, încalcând, astfel, dreptul la un proces echitabil. Agravarea raspunderii penale a participantilor la o infractiune de santaj pe baza unui criteriu arbitrar, si anume interpretarea extensiva sau restrictiva a normei criticate, atribuie acesteia un caracter discriminatoriu, aducând atingere principiului egalitatii în fata legii. În fine, incertitudinea lingvistica a normei incriminatorii împiedica asigurarea unei jurisprudente unitare si previzibile, afectând principiul constitutional potrivit caruia justitia se înfaptuieste în numele legii.

Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, deoarece dispozitiile de lege criticate îndeplinesc conditiile de previzibilitate si claritate a legii, permitând în mod rezonabil destinatarului lor sa prevada consecintele care ar putea rezulta prin încalcarea acestora. În acest sens, instanta considera ca textul de lege criticat este enuntat în mod clar, precis si explicit, fiind în corelatie cu dispozitiile din Codul penal care definesc infractiunea de santaj, dar si cu art. 1 din Legea nr. 78/2000 care indica în mod clar calitatea speciala pe care trebuie sa o aiba oricare dintre subiectii infractiunii de santaj, fie activi, fie pasivi, în conditiile în care legea nu distinge în acest sens. Prin urmare, textul de lege criticat nu încalca prevederile constitutionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, ca urmare a lipsei de claritate si previzibilitate a normei. De asemenea, nu poate fi retinuta încalcarea art. 16 alin. (1) din Constitutie, având în vedere ca textul de lege criticat se aplica, fara privilegii sau discriminari, în toate situatiile ce implica persoane dintre cele aratate în art. 1 al legii.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 este neîntemeiata, deoarece textul de lege criticat nu încalca prevederile din Constitutie invocate de autorul exceptiei. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curtii Constitutionale nr. 695/2006, nr. 253/2008 si nr. 1.492/2009.

Avocatul Poporului precizeaza ca îsi mentine punctul de vedere retinut în Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.492/2009, în sensul ca dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, introduse prin Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. Textul de lege criticat are urmatorul cuprins: "Infractiunea de santaj, prevazuta la art. 194 din Codul penal, în care este implicata o persoana dintre cele prevazute la art. 1, se pedepseste cu închisoare de la 7 la 12 ani."

În sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii de lege, autorul exceptiei invoca încalcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetatenilor în fata legii si a autoritatilor publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil si ale art. 124 alin. (1) si (2) referitor la înfaptuirea justitiei în numele legii si la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 13^1 din Legea nr. 78/2000, care reglementeaza o infractiune asimilata infractiunilor de coruptie, instituie pentru infractiunea de santaj în care este implicata o persoana dintre cele prevazute la art. 1 din acelasi act normativ o pedeapsa mai severa decât cea prevazuta de art. 194 din Codul penal, fara a distinge între subiectul activ si cel pasiv al infractiunii sub aspectul detinerii calitatii speciale care atrage incidenta normei criticate. Legea nr. 78/2000 constituie o reglementare speciala, derogatorie de la dreptul comun, care instituie masuri de prevenire, descoperire si sanctionare a faptelor de coruptie si se aplica unei categorii de persoane clar circumstantiate de legiuitor înca din primul articol al legii. Statutul juridic diferit al acestor persoane, din perspectiva scopului urmarit de legiuitor prin dispozitiile Legii nr. 78/2000, justifica incriminarea mai severa a infractiunii de santaj în care sunt implicate acestea, indiferent care din subiectii infractiunii detine calitatea care atrage incidenta normei penale speciale. Acesta este si motivul pentru care legiuitorul, în incriminarea faptei prevazute de art. 13^1 din Legea nr. 78/2000, a folosit sintagma "în care este implicata o persoana dintre cele prevazute la art. 1", care, ca sfera de aplicare, acopera formularile la care face referire autorul exceptiei, desemnând atât fapta savârsita de o persoana dintre cele prevazute la art. 1, cât si fapta savârsita asupra unei persoane dintre cele prevazute la art. 1. Prin urmare, dispozitiile de lege criticate contin reperele necesare pentru a putea considera ca acestea sunt previzibile si suficient de clare în definirea faptei si a scopului ilicit al acesteia si nu sunt de natura sa aduca atingere dreptului partilor la un proces echitabil. Totodata, întrucât art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 se aplica, fara privilegii si fara discriminari, în toate situatiile ce implica persoane dintre cele aratate la art. 1 al aceleiasi legi, Curtea nu poate retine nici încalcarea principiilor constitutionale referitoare la egalitatea cetatenilor în fata legii si a autoritatilor publice si la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei.

În acelasi sens sunt si Decizia nr. 695 din 17 octombrie 2006, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 noiembrie 2006, Decizia nr. 253 din 6 martie 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 28 martie 2008, si Decizia nr. 1.492 din 10 noiembrie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 23 noiembrie 2009.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Dorel-Petru Pârv în Dosarul nr. 49.549/299/2010 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti si constata ca dispozitiile art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie sunt constitutionale în raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronuntata în sedinta din data de 28 martie 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puica
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf