Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 175 din 28 martie 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 324 alin. 1 din Codul penal

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Oana Cristina Puica - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Minca.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 324 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicata de Constantin Alin Barbu în Dosarul nr. 589/241/2012 al Judecatoriei Horezu si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.372D/2012.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Cauza este în stare de judecata.

Presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât dispozitiile art. 324 alin. 1 din Codul penal nu aduc nicio atingere prevederilor din Constitutie si din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale invocate de autorul exceptiei.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 20 septembrie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 589/241/2012, Judecatoria Horezu a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 324 alin. 1 din Codul penal.

Exceptia a fost ridicata de Constantin Alin Barbu cu ocazia solutionarii unei cauze penale privind savârsirea infractiunii prevazute si pedepsite de art. 324 din Codul penal.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca art. 324 alin. 1 din Codul penal încalca libertatea de exprimare si dreptul la informatie, în masura în care este interpretat ca ar impune acelasi regim juridic sanctionator în cazul reprezentantilor mass-mediei ca si în cazul oricarei altei persoane. Considera ca textul de lege criticat îngradeste în mod nepermis libertatea de exprimare a reprezentantilor presei prin posibilitatea sanctionarii penale "a lucrarilor de petitie publica" desfasurate de jurnalisti cu privire la activitatea autoritatilor publice în aceleasi conditii ca si în cazul oricarei alte persoane. Arata ca, desi libertatea de exprimare nu este un drept absolut, existenta unei incriminari generale, care nu distinge dupa cum faptele sunt savârsite sau nu de jurnalisti, aduce atingere art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece libertatea de exprimare a presei garantata de Conventie presupune, asa cum a retinut Curtea Europeana a Drepturilor Omului în Cauza "Bladet Tromsr si Stensaas împotriva Norvegiei" (1999), o doza de exagerare si de provocare cu privire la judecatile de valoare pe care le formuleaza, limita care nu este recunoscuta altor persoane si care deriva din chiar natura profesiei exercitate, ceea ce impune, în mod corespunzator, si la nivel penal o reglementare diferita pentru jurnalisti. De altfel, art. 30 alin. (8) teza finala din Constitutie prevede ca delictele de presa se stabilesc prin lege, legiuitorul având, astfel, obligatia de a reglementa în mod distinct tratamentul sanctionator al jurnalistilor.

Judecatoria Horezu apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, deoarece dispozitiile art. 324 alin. 1 din Codul penal nu aduc nicio atingere prevederilor din Constitutie si din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale invocate de autorul exceptiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata. Arata ca dispozitiile de lege criticate nu încalca libertatea de exprimare, întrucât, în sensul art. 30 alin. (7) din Constitutie, faptele de incitare la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri nu intra în continutul dreptului la libera exprimare si nu se bucura de protectie juridica. De asemenea, incriminarea prevazuta în art. 324 alin. 1 din Codul penal reprezinta o restrângere a exercitiului libertatii de exprimare, ce se justifica pentru apararea ordinii de drept si a moralei publice si care este necesara într-o societate democratica, în acord cu prevederile art. 53 din Constitutie.

Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 324 alin. 1 din Codul penal sunt constitutionale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Constitutie si din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale invocate de autorul exceptiei. Privita prin prisma "îndatoririlor si responsabilitatilor" inerente libertatii de exprimare, garantia pe care art. 10 din Conventie o confera ziaristilor cu privire la relatarea unor probleme de interes general este subordonata conditiei ca cel interesat sa actioneze cu buna-credinta, asa încât sa ofere informatii exacte si demne de crezare în respectul deontologiei profesionale specifice jurnalistilor. În niciun caz, recunoasterea libertatii de exprimare nu presupune savârsirea unor fapte de natura penala, cum sunt instigarea publica si apologia infractiunilor. Cu atât mai mult, se impune exercitarea cu buna-credinta a dreptului la exprimare, în conditiile în care, potrivit art. 30 alin. (7) din Constitutie, se interzice prin lege incitarea la violenta publica. Pe cale de consecinta, sustinerea autorului exceptiei, în sensul ca dispozitiile de lege criticate îngradesc în mod nepermis libertatea de exprimare a reprezentantilor presei, nu poate fi retinuta, întrucât jurnalistul, în virtutea dreptului de exprimare, respectiv al dreptului de informare, aduce la cunostinta publica aspecte de interes local sau general fara ca, prin materialele publicate, sa îndemne publicul la nerespectarea legii. Rolul de a stabili daca aceste materiale contin informatii publice asupra unor aspecte de interes local ori general sau contin elemente de natura penala revine instantei de judecata învestite cu solutionarea cauzei.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 324 alin. 1 din Codul penal, care au urmatorul cuprins: "Fapta de a îndemna publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile, ori de a savârsi fapte ce constituie infractiuni, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, fara a se putea depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea la savârsirea careia s-a instigat."

În sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii de lege, autorul exceptiei invoca încalcarea prevederilor constitutionale ale art. 30 referitor la libertatea de exprimare si ale art. 31 privind dreptul la informatie, precum si a prevederilor art. 10 referitor la libertatea de exprimare din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 324 alin. 1 din Codul penal, care incrimineaza fapta de a îndemna publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile, ori de a savârsi fapte ce constituie infractiuni, nu aduc nicio atingere prevederilor art. 30 si 31 din Constitutie si celor ale art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Sustinerea autorului exceptiei, în sensul ca dispozitiile art. 324 alin. 1 din Codul penal îngradesc în mod nepermis libertatea de exprimare a reprezentantilor presei, nu poate fi retinuta, deoarece chiar art. 30 din Constitutie stabileste coordonatele juridice înlauntrul carora trebuie sa se exercite libertatea de exprimare, depasirea acestor limite atragând, potrivit art. 30 alin. (8) din Legea fundamentala, raspunderea juridica, civila si penala, a autorului faptei ilicite. Prin urmare, incriminarea prevazuta în art. 324 alin. 1 din Codul penal reprezinta o restrângere a exercitiului libertatii de exprimare, care se justifica pentru apararea ordinii publice si care este necesara într-o societate democratica, în acord cu prevederile art. 53 din Constitutie.

De altfel, asa cum a retinut Curtea Europeana a Drepturilor Omului în Hotarârea din 25 mai 1999, pronuntata în Cauza Bladet Tromsr si Stensaas împotriva Norvegiei (paragraful 69), garantia pe care art. 10 din Conventie o confera ziaristilor cu privire la relatarea unor probleme de interes general este subordonata conditiei ca cel interesat sa actioneze cu buna-credinta, în asa fel încât "sa ofere informatii exacte si demne de crezare" în respectul deontologiei profesionale specifice jurnalistilor, chiar daca, cu acelasi prilej, Curtea de la Strasbourg a admis ca libertatea de exprimare a ziaristilor presupune "o posibila doza de exagerare sau chiar de provocare" privitoare la judecatile de valoare pe care le formuleaza (paragraful 59). Totodata, potrivit Hotarârii Curtii Europene a Drepturilor Omului din 27 februarie 2001, pronuntata în Cauza Jerusalem împotriva Austriei (paragraful 43), chiar si atunci când o declaratie a unui ziarist constituie o judecata de valoare, o asemenea "judecata" facuta fara nicio baza factuala poate sa apara ca excesiva si, deci, sa se situeze în afara protectiei conferite de art. 10 din Conventie libertatii de exprimare.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Constantin Alin Barbu în Dosarul nr. 589/241/2012 al Judecatoriei Horezu si constata ca dispozitiile art. 324 alin. 1 din Codul penal sunt constitutionale în raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Judecatoriei Horezu si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronuntata în sedinta din data de 28 martie 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puica
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf